Am în soartă faultatul de șoferi … șoferi de întreprindere, mă rog … nu le găsesc rostul, absolut deloc. Binomul șofer – director este caracteristic perioadei comuniste și a supraviețuit și post revoluție, în zonele mai prăfuite ale economiei, în general de stat. Pe unde-am fost prin altă parte, n-am văzut director parcurgând drumul de acasă, la birou, prin târg, birou și retur spre casă într-o mașină condusă de un alt biped, responsabil de volan, foi de parcurs, alimentare sau alte operațiuni pline de miez … și-am fost prin destule locuri și la niveluri destul de consistente … e foarte probabil ca unii manageri de corporații prin Europa sau aiurea să aibă draivări. Cel pe care l-am cunoscut eu, deși Dumnezeu peste sonde și extracții și petroale și benzine, avea fix o bicicletă și pedala veninos spre și de la birou, cu mare grijă să nu-și prindă pantalonii în lanț.

Când am ajuns director la port, acum o eternitate, erau vreo sută de șoferi … fiecare director de direcție avea câte un șofer. Fiecare director de sucursală avea câte un șofer. Fiecare director adjunct de sucursală avea câte un șofer …  eu aveam trei … parcă eram director de autobază. În scurt timp, n-am mai avut surplus de șoferi … ceea ce mi-a atras ura și disprețul manipulatorilor de volan, dar am supraviețuit, ce era să fac …

După aproape cinșpe ani și un boom economic și o super criză, fac ce fac și tot dau de un loc unde se află prea mulți șoferi pe cap de angajat … La Coremar am găsit șase piese … Șase. La o companie pe pierdere … Bun, și dacă era pe super profit n-aveau ce căuta în lista de echipaj. N-au ce căuta. Compania trebuie să dea salarii din care atât managementul cât și angajații să-și poată permite deplasarea spre locul de muncă. Punct. A, ba nu. Tre’ să-și poată permite și drumul spre casă, că dacă stau prea mult acolo, cine știe ce se întâmplă.

Brațul ocrotitor al companiei întins peste segmentul casă – serviciu – casă este generator de bătaie de cap și anacronic și o mare prostie. În fine … au fost păstrați doi șoferi care să se joace cu mașinile pe la aprovizonare, unul a plecat cu fostul director deplasat la circa un etaj mai sus în aceeași clădire, iar ceilalți au fost repartizați în ture, la compartimentul legare/dezlegare nave, în ideea de a eficientiza șandramaua …

În postarea anterioară, am povestit de un mesaj privat primit de la o tovarășă care mă gratula cu oarece mostre de gândire analfabetă apropo de cum am pus eu oamenii „să lucreze ore duble (decât este legal) și îi plătești ca pe un lucrător comercial” …  Sincer, deși nu i-am pus eu, i-a pus consiliul de administrație, m-am gândit spontaneu exact la șoferi … oamenii erau obișnuiți cu alt gen de activitate, în general rezemau caloriferul la intrarea în companie. Ture?!? Puah … Noaptea? Brrr … ce e prostia asta … Oamenii învârteau mica influență și marea bârfă în companie și acum să meargă noaptea cu un ARO la manevre de nave, chestiile alea de metal care plutesc pe valuri … Doamne, ce e coșmarul ăsta … Revenind, intru pe profilul tovarășei și mă lovesc de o groază de unghii … toate modelele și culorile. La prieteni tocmai văd o față cunoscută … hopa, un chaufeur … ăl de-a plecat cu ex directorul tocmai în aceeași clădire. Se face azi, dimineață, după o baie de mulțime sindicală, mi-aduc aminte de amenințarea de pe FB … mă duc la fostul director, chem pe draivăr … ia zi, bărbate, cine e tanti? Nu știu … Hai, să mori tu … Bine. Aflu cine e și singur, hai, dă-i bice. După juma de oră vine cu unul dintre băieții care au fost retrogradați de la calorifer chiar la muncă … Știți, soția mea … dar nu știm cum a ajuns mesajul ăsta … să vedeți, nouă ne-a reparat cineva calculatorul și nici nu mai putem intra pe feisbuc … Da, spun, o civilizație extraterestră, frate … Băi, nu e bărbătesc … uite, veneai aici la mine, îmi spuneai că nu ești de acord, te respectam mai mult, sau măcar scriai tu. Nu, dom’ director, ne-au furat parola … Hai, la revedere …

Și-așa s-a scris și povestea asta … întreb împrejur și aflu că domnu’ avea ciudata pornire de a veni seara pe la muncă … așa, nechemat de nimeni … după o zi extenuantă lângă calorifer omu’ nu se putea desprinde de serviciu și venea și seara. Fără absolut nicio legătură cu motorina în permanentă mișcare dinspre tancurile remorcherelor noastre spre bidoane din plastic sau spre anumite rezervoare ale anumitor mașini. None, whatsoever. Și mă mai mir de ce mă înjură nevastă-sa …

În concluzie, acum ar trebui să mă simt chiar relaxat … La ultimul meu loc de muncă nu se lucra cu Facebook … acolo, dacă deranjai sistemul, aveai parte de delațiuni gen Grecică & Bucică, doi boi cu … mintea mică sau, mai tragic, de denea, la același nivel de inteligență, dar cu consecințe mult mai grave. Uite, mai am puțin și împlinesc doi ani de când ne-au spart casa pentru „indicii temeinice a bănui”, iar pentru minciunile lor stau în tribunale și acum. De ce … nici nu știu exact, deși am indicii temeinice apropo de ce cuib de jegoși am deranjat. Sper să ajung să-i arăt cu degetul, măcar …

Până una, alta, cu șoferii rămâne cum am stabilit …

Anunțuri