Șoferii care nu mai suportă …

Am în soartă faultatul de șoferi … șoferi de întreprindere, mă rog … nu le găsesc rostul, absolut deloc. Binomul șofer – director este caracteristic perioadei comuniste și a supraviețuit și post revoluție, în zonele mai prăfuite ale economiei, în general de stat. Pe unde-am fost prin altă parte, n-am văzut director parcurgând drumul de acasă, la birou, prin târg, birou și retur spre casă într-o mașină condusă de un alt biped, responsabil de volan, foi de parcurs, alimentare sau alte operațiuni pline de miez … și-am fost prin destule locuri și la niveluri destul de consistente … e foarte probabil ca unii manageri de corporații prin Europa sau aiurea să aibă draivări. Cel pe care l-am cunoscut eu, deși Dumnezeu peste sonde și extracții și petroale și benzine, avea fix o bicicletă și pedala veninos spre și de la birou, cu mare grijă să nu-și prindă pantalonii în lanț.

Când am ajuns director la port, acum o eternitate, erau vreo sută de șoferi … fiecare director de direcție avea câte un șofer. Fiecare director de sucursală avea câte un șofer. Fiecare director adjunct de sucursală avea câte un șofer …  eu aveam trei … parcă eram director de autobază. În scurt timp, n-am mai avut surplus de șoferi … ceea ce mi-a atras ura și disprețul manipulatorilor de volan, dar am supraviețuit, ce era să fac …

După aproape cinșpe ani și un boom economic și o super criză, fac ce fac și tot dau de un loc unde se află prea mulți șoferi pe cap de angajat … La Coremar am găsit șase piese … Șase. La o companie pe pierdere … Bun, și dacă era pe super profit n-aveau ce căuta în lista de echipaj. N-au ce căuta. Compania trebuie să dea salarii din care atât managementul cât și angajații să-și poată permite deplasarea spre locul de muncă. Punct. A, ba nu. Tre’ să-și poată permite și drumul spre casă, că dacă stau prea mult acolo, cine știe ce se întâmplă.

Brațul ocrotitor al companiei întins peste segmentul casă – serviciu – casă este generator de bătaie de cap și anacronic și o mare prostie. În fine … au fost păstrați doi șoferi care să se joace cu mașinile pe la aprovizonare, unul a plecat cu fostul director deplasat la circa un etaj mai sus în aceeași clădire, iar ceilalți au fost repartizați în ture, la compartimentul legare/dezlegare nave, în ideea de a eficientiza șandramaua …

În postarea anterioară, am povestit de un mesaj privat primit de la o tovarășă care mă gratula cu oarece mostre de gândire analfabetă apropo de cum am pus eu oamenii „să lucreze ore duble (decât este legal) și îi plătești ca pe un lucrător comercial” …  Sincer, deși nu i-am pus eu, i-a pus consiliul de administrație, m-am gândit spontaneu exact la șoferi … oamenii erau obișnuiți cu alt gen de activitate, în general rezemau caloriferul la intrarea în companie. Ture?!? Puah … Noaptea? Brrr … ce e prostia asta … Oamenii învârteau mica influență și marea bârfă în companie și acum să meargă noaptea cu un ARO la manevre de nave, chestiile alea de metal care plutesc pe valuri … Doamne, ce e coșmarul ăsta … Revenind, intru pe profilul tovarășei și mă lovesc de o groază de unghii … toate modelele și culorile. La prieteni tocmai văd o față cunoscută … hopa, un chaufeur … ăl de-a plecat cu ex directorul tocmai în aceeași clădire. Se face azi, dimineață, după o baie de mulțime sindicală, mi-aduc aminte de amenințarea de pe FB … mă duc la fostul director, chem pe draivăr … ia zi, bărbate, cine e tanti? Nu știu … Hai, să mori tu … Bine. Aflu cine e și singur, hai, dă-i bice. După juma de oră vine cu unul dintre băieții care au fost retrogradați de la calorifer chiar la muncă … Știți, soția mea … dar nu știm cum a ajuns mesajul ăsta … să vedeți, nouă ne-a reparat cineva calculatorul și nici nu mai putem intra pe feisbuc … Da, spun, o civilizație extraterestră, frate … Băi, nu e bărbătesc … uite, veneai aici la mine, îmi spuneai că nu ești de acord, te respectam mai mult, sau măcar scriai tu. Nu, dom’ director, ne-au furat parola … Hai, la revedere …

Și-așa s-a scris și povestea asta … întreb împrejur și aflu că domnu’ avea ciudata pornire de a veni seara pe la muncă … așa, nechemat de nimeni … după o zi extenuantă lângă calorifer omu’ nu se putea desprinde de serviciu și venea și seara. Fără absolut nicio legătură cu motorina în permanentă mișcare dinspre tancurile remorcherelor noastre spre bidoane din plastic sau spre anumite rezervoare ale anumitor mașini. None, whatsoever. Și mă mai mir de ce mă înjură nevastă-sa …

În concluzie, acum ar trebui să mă simt chiar relaxat … La ultimul meu loc de muncă nu se lucra cu Facebook … acolo, dacă deranjai sistemul, aveai parte de delațiuni gen Grecică & Bucică, doi boi cu … mintea mică sau, mai tragic, de denea, la același nivel de inteligență, dar cu consecințe mult mai grave. Uite, mai am puțin și împlinesc doi ani de când ne-au spart casa pentru „indicii temeinice a bănui”, iar pentru minciunile lor stau în tribunale și acum. De ce … nici nu știu exact, deși am indicii temeinice apropo de ce cuib de jegoși am deranjat. Sper să ajung să-i arăt cu degetul, măcar …

Până una, alta, cu șoferii rămâne cum am stabilit …

Anunțuri

26 de gânduri despre “Șoferii care nu mai suportă …

  1. Din pacate si cu secretarele este cam la fel. Una ar fi de ajuns, dar probabil ca fiecare director are secretara lui. Ma rog, acum se cheama Assistant Manager, dar in majoritatea cazurilor ele fac tot munca de secretara, nu am vazut, cu precadere la foste firme de stat, ca acestea sa aiba un job description orientat catre Project Administration asa cum ar fi normal sa fie.
    Iar dupa ce vei fi dat afara soferii, secretarele, femeile de serviciu, etc (acum si asta e un serv externalizat), vei constata ca ti-au ramas cateva sute de metri patrati de birouri nefolosite, tocmai bune de inchiriat si de a aduce plusvaloare companiei.

  2. am citit cu atentie si stupefactie cele relatate de dumneavoastra despre compania coremar s.a,o fi adevarat sau nu pentru mine nu conteaza,lucrurile acestea m-ai putin conteaza intr-o societate bolnava in care politicienii mint cu nerusinare si se imbogatesc zi de zi,acelasi lucru este valabil si pentru aceasta companie in care s-a furat din 90 pe rupte,credeti ca cateva kilograme sau tone de motorina au dus compania in stadiul acesta sau un sprit baut va inselati imi pare rau ca va spun asta..buba este la fostul menegeriat,,ma-i ales fostului director economic raposatul, tatal actualului..nu dam nume ca nu-i frumos sa vorbesti de morti..apropo daca mergeti in cimitirul central din constanta in zona unde este inmormantat o sa auziti si gur cuvintele,,nu am bani,,nu am bani…

    1. Domnule sau doamnă, compania a ajuns la stadiul de-acum din mai multe cauze, in principal manageriale, corect. Sunt absolut convins însă, că nu directorul economic care ținea de bani a fost cauza.
      Societatea e bolnavă, e adevărat, politicienii mint și se îmbogățesc, e și asta adevărat.
      Din păcate, aveți dreptate și cu furăciunile din compania asta. N-aveți dreptate cu motorina și șprițul care, în efecte cumulate, au făcut mult mai rău decât vă puteți imagina.

  3. „Intr-adevar, alcoolul este posibil sa fie cel mai mare dusman al omului. Dar Biblia ne invata ca trebuie sa ne iubim dusmanii.” – Frank Sinatra

  4. da,aveti simtul umorului dezvoltat,ma bucur inseamna ca sunteti un om bun totusi,Să ai simţul umorului este echivalent cu a avea la tine în permanenţă un kit de supravieţuire. Să poţi face haz de necaz, sau să vezi tot timpul partea amuzantă a lucrurilor e ca şi cum ai avea o abilitate specială care îţi permite să vezi doar partea plină a paharului. O logică elementară duce la concluzia că oamenii cu simţul umorului sunt optimiştii, cei pe care natura i-a fericit cu un scut antidepresie.
    Şi totuşi hazul cel mai nebun îl au pesimiştii, iar Murphy e cel mai bun exemplu.
    Nu sunt nici una, nici alta. Gust o glumă bună, văd comicul de situaţie, apreciez umorul involuntar, dar mă depărtez instinctiv de “glumeţi”.
    Glumeţii sunt o specie aparte, eu îi mai numesc şi “simpatici”.
    Sunt genul care se autoironizează permanent. Fac mişto de ei pentru ca, alunecând şerpeşte spre victimă, să nu mai poată fi acuzaţi că sunt răutăcioşi . Ţintele lor sunt cei slabi, ăi cumsecade dar săraci cu duhul, care nu se pot apăra şi pe care-i pot duce repede de nas cu “Hai, bă, ce te-ai supărat, mai glumim şi noi!”- cat despre sinatra,,in perioada lui benzina era pe toate drumurile cu un dolar cumparai o statie,, peco.,,.asa ca subiectul cu pricina nu avea de ce sa-l intereseze…..

  5. Si eu ma numar printre actionarii Coremar.De-a lungul timpului,de la „cuponiada ” incoace ,valoarea dividendelor primite pe actiuni era echivalenta cu cea a 10 paini,apoi 6,4,pana am ajuns la concluzia ca ma costa mai mult deplasarea pana la sediul companiei decat valoarea dividendelor. Asa ca am am lasat banii „pentru dezvoltarea” companiei. Cine stie,poate de la anu’ trecem la cozonaci.Deci domnule (ba)Laur da-i bice !

  6. Motto: „Feriţi-vă de burghezia proletară!” (Vladimir Ilici Lenin)

    România ultimilor 20 de ani are ca sistem de guveranre „succesiunea”. Succesiunea la puterea politică şi economică a „fostelor” structuri de partid şi de stat sub un ambalaj democratic. De aceea s-a preferat privatizarea proprietăţilor, şi nu retrocedarea lor celor în drept. Privatizarea a însemnat trecerea proprietăţilor de stat la cei care 45 de ani au fost însuşi statul. „Succesorii” au hotărât după 20 de ani ca cei în drept să fie pe deplin deposedaţi de avutul lor, tocmai aceia care în condiţie de libertate le-a creat cu propria inteligenţă şi cu propria muncă. În această ecuaţie, principala vinovăţie o reprezintă indiferenţa în problema adevărului şi pasivitatea în viaţa publică.Vor suprvavieţui aceia care mai au acces la câte un mic secret de stat: ce se mai dă, ce se mai vinde; restul vor trăi aidoma muştelor!
    -CE VA SPUNE ACEASTA DOMNULE LAURENTIU MIRONESCU?

    1. Pai ce să vă spun … Nu spun nimic nou nici eu. Privatizarea, în cazul României, a însemnat o imensă risipă, corect. Nu mai avem industrie, nu mai avem cercetare, nu mai avem multe, iar cele privatizate nu au ajuns în cele mai îndreptățite sau legitime mâini. Corect. Și? Apa-i udă, cerul albastru, privatizarea în România a fost un vax. Și? Indiferența publica a survenit și ca urmare a anilor de comunism și ca urmare a libertății prost înțelese, a standardului de educație în continuă degradare. Asta e lumea în care vom trăi, așa că …

  7. Prin succesiune şi solidaritatea de interese a succesorilor, comunismul s-a autotransformat în capitalism. Proletariatul s-a autotransformat în burghezie. URSS s-a autotransformat în Rusia, iar PCR s-a autotransformat în FSN – PSD – PSDR – PD – PDL, iar PNŢ şi PNL nu au fost altceva decât două etichete antebelice luate în exploatare şi bine manipulate de autentici comunişti camuflaţi în abili democraţi..Foştii nomenclaturişti sau urmaşii lor au strâns averi profitând de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile.[O FI ADEVARAT SAU E ,,sau science-fiction,,

    1. Da. Se aplică răspunsul anterior. Aveți dreptate, succesiune, comuniști, toți și-au dorit să fie niște mici ceaușești. Unii chiar au reușit. Alții încearcă în continuare. Dumneavoastră ce vreți să auziți de la mine mai exact or aveți impresia că am moștenit ceva de la cineva și trebuie să vă dau o socoteală mică?

  8. vad ca discutia pleaca prea departe de subiect si nu vreau sa ma cert cu nimeni,nici sa raspund la provocari,jargoane si alte artificii-am intrat pe acest blog dintr-o eroare,si mi s-a parut subiectul interesant,m-ai ales ca am cunostinte despre ceea ce se intampla la coremar,dar nu este corect nici pentru angajati nici pentru cei m-ai sus,,manageri,directori etc.discordia ura,minciuna presiune si stresul nu va rezolva nimic concret decat niste zerouri in plus actionarilor majoritari si la ceilalti ,,praful de pe toba mare,,ia gogoasa infuriata neamule,,–cam asa ceva,,Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul,,-VORBA UNUI CONTEMPORAN

  9. Desi imi promisesem sa nu mai scriu aici, nu-mi da pace sfertodoctul asta care scrie „m-ai sus”, „m-ai ales”, „m-ai putin”, dar apoi invadeaza locul cu panseuri de-ti muta nasul.

    OK. Am pus la toate postarile lui care cuprind diacritice si nu cuprind „m-ai multe explicatii” linkuri catre locul de unde-i fura emanate gandurile.
    Sau de unde le-a gandit prin copy-paste!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s