Duminica unui armator capitalist educat în comunism …

Vă mai aduceți aminte de Duelul, cu și de Sergiu Nicolescu? E, la un moment dat, moare un ciutan d-ăla, cerșetorul Pijama, martor fără voie al spargerii unei bănci de către domnu’ Rică Păsărin … Bun, și pe Pijama îl găsește eroul, comisarul Moldovan adică, la groapa de gunoi a orașului … gunoaie cât vedeai cu ochii … Nu știu dacă vă mai aduceți aminte filmul dar pot să vă asigur că terminalul de barje al portului Constanța arată exact ca locul unde Sergiu găsise pijamaua moartă …

Drumuri desfundate, gropi, minereu peste tot, și mai presus de orice, gunoaie … gunoaie, fraților … iar gunoaiele sunt constantă de material cu țigoinerii, răspândiți, arondați pe lângă grămezile mai mari de resturi, scotocind viguros după fier vechi, aluminiu or else … IMG_0550

Pământul pe care mă aventurez cu mașina are o natură incertă … din ce știu, e teren câștigat asupra mării. Prin anii ’70, în dorința de a înscrie Constanța în rândul porturilor care contează ale Europei, Ceaușescu a extins vatra portuară mult înspre sud, depășind limitele orașului. Și portul s-a extins și Constanța a ajuns să conteze, da. La un moment dat. Ce-am reușit să facem cu toate în anii ăștia se vede și fără binoclu, vorba lui Papaiani …

 

Într-un final, ajung la locul faptei … peretele de cheu e relativ civilizat, beton mărginit de umplutură, ceva piatră ca să țină loc de drum de acces, iar de la 5 metri încolo începe tragedia, începe tirania gunoaielor. Ici și colo facilități de energie electrică, relativ noi, n-au apucat să fie călcate în picioare … IMG_0552

Doamna J, șlepul autopropulsat care s-a fâțâit printre diverși armatori până m-a găsit pe mine, stă cu prova-n beton, între alte două doamne. Cea din babord frumoasă, elegantă, un nume care îmi aduce aminte de babele ălea ieșite la agățat în Joseph’s, barul de de lângă Centraal Station din Anvers … Astrid, brrr … un tanc înmatriculat la Constanța și Edmond, cam râie, dar în plutire, tot la Constanța înscrisă. Chiar în fața lor, altă grămadă de gunoi și un câine mort, care ieri era exact viu, îmi aduc aminte perfect …

 

Urc … 08.37 … mă aștern în comandă, începem să chemăm după căpitănie, după dispeceratul canalului … două ecluze, nu se lasă decât una, unul intră, altul iese, ne cheamă pe noi … căpitănia întreabă aluziv … Joveante, dar aveți voi formalitățile de plecare? Da, de aseară … Așteptați … și-am tot așteptat, mă încordez în telefoane, cică nu ne găseau faxu’, că al lor nu merge … în fine, mola tot și-o luăm de coadă … cu înapoiu’, bow thrusterul spre stânga, bandă dreapta și țuști spre ecluză. 10.51. Mă și gândeam, la inaugurarea canalului, în mai ’84 eram în clasa a X-a, dădeam din steaguri când plutea Ceaușescu maiestuos pe canal. 64 de kilometri de planetă dați deoparte de poporul ăsta care numai harnic nu e … 64 de kilometri … incredibil. Numai o dictatură putea să impună așa ceva … mă uit la magnitudinea lucrării hidrotehnice … pe alocuri săpat în stâncă, malurile protejate de beton, scurgeri în cascadă … ce efort logistic a fost, câtă muncă … și acum ne scremem pentru un kilometru de autostradă, pe care și așa nu mai suntem în stare să-l facem singuri.

Ne petrecem cu un împingător care curge spre Constanța … Căpitanul: Domnule, uite, împingător de la Navrom Giurgiu … câți bani am câștigat eu la compania asta care avea 5000 de angajați … eram 25 pe un împingător d-ăsta altădată. Nu mai e nimic acum … Mda. Se poate. Și noi eram douăj’ de mii altădată la Navromul, Navrom. Care nu mai există acum. Canalul există însă și plutim pe el … Magistrala albastră … Mai trece o navă la vale … ex militară, după aspect, navă de măsurători acum. Mergem reduși dar cu 14 kilometri la oră … pe Dunărea ne-maritimă și canal discutăm de kilometri, mile sunt la maritim … ne proptim în Sidex 2, alt împingător, care merge cu noi, îl depășim în dreptul Murfatlarului.

Băăăăă …. ți-o dau ieftin, băăă …. Mă uit zăpăcit în jur și văd și ce aș putea primi ieftin și de la cine. Pe malul stâng al magistralei albastre un țigoiner arăta cu gesturi ample ce zonă din țiganca lui este oferta zilei … Băăăă …

Apare și Medgidia … Fabrica de ciment … Romcim … Lafarge azi. Numărul unul worldwide. Nu lucrează. IMG_0615

Uite și căpitania. Știți unde e plasată? Inteligent, în mijlocul gropii de gunoi. Minunat. Trecem prin mijlocul orașului … pe sub pod. Mizerie. Alte gunoaie. Printre ele, niște medgidioți stăteau atârnați în undițe pe faleza orașului unde, aproape firesc,  galopează în trombă o căruță răpănoasă.

 

Până acum înalt, malul stâng coboară, vântul, primit din pupa până acum, se și rotește un pic și ne ia din travers curat. Fără marfă, doamna J e cu bordul înalt și ușor impresionabilă de dăm să ne suim pe calea ferată de pe malul drept … Nea Gabi, ză cheptăn, face ceva eforturi să țină prova deschisă, mai pune bow thrusterul, mai dă cu bandă dreapta să scoată pupa afară. Mă uit în pupa și mi se face rău, cred că nu erau trei metri pân’ la cataroaiele ălea de pe mal. N-am văzut în viața mea o navă plutind la distanța asta de ceva solid.

Ne mai întâlnim cu un împingător, tot la vale și gata, ajungem la Cernavodă de unde mă duc acasă, gata, m-am jucat suficient, mâine mergem la muncă.

Cred că am tras suficiente învățăminte pentru o singură zi. Unu: fac eforturi să îmi explic în termeni politicoși cam care ar fi infrastructura portuară pe care tre’ s-o plătesc în virtutea contractului de armator pe care sunt nevoit să-l închei cu portul Constanța … Doi: magistrala albastră este o realizare care, probabil, a fost vârful energiilor inginerești ale acestei țări … și cam nemeritată din moment ce ne cam batem joc de ea, ca și de port, că tot am ajuns aici. Dacă am merita-o, atunci am fi întâlnit mai mult de 3 nave în șaij’ de kilometri … Trei: Mi-am spulberat o idee prostească … până la vârsta asta, mi-am imaginat că moneda în care se realizează tranzacționările pe teritoriul României este leul care vineri, 29 martie, a fost tranzacționat la 4,4154 față de oiro … Greșit, stimați tovarăși. Moneda este motorina … nu știați? Păi vă spun eu care am aflat asta uitându-mă căzut din lună la nea Gabi care-mi explica cum a fost trezit din somn de-o autoritate, nu spui care, venit în pețit cu un ditamai bidonu’ de patruj’ de litri … Și? Și i-am dat, ce era să fac … dar numai jumate, că bidonul era prea mare … ah, atunci tre’ să fiu fericit … Patru: într-un moment de deznădejde am scris că în douăzeci de ani ne cotropesc țiganii … Am greșit, am fost nepermis de optimism … clipa va fi mult, mult mai aproape. Welcome to Rrrom-ania

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre “Duminica unui armator capitalist educat în comunism …

  1. De unde am dedus ca Lafarge nu lucreaza? Te-ai obisnuit sa vezi norii de cenusa plutind deasupra Medgidiei?
    Fals, dl comandant. Lafarge s-a modernizat, au fost puse niste filtre foarte performante pentru ca emanatiile rezultate sa se incadreze in normele de mediu.
    Aceleasi filtre pe care Ceausescu le-a refuzat nemtilor, preferand sa terorizeze sanatatea unui oras de 50000 de locuitori.
    Sa ramanem la marinarie, totusi, ca acolo ne pricepem. Corect?

  2. si ce ne facem cu pasagerele fluviale ale caror pasageri vad mai intai toate astea, dupa care ajung in pta ovidiu ….asta dupa ce cu greu au revenit in cta….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s