Uite-așa ne pricepem la toate … Și la nave, la pavilion … Am văzut o campanie în ziare apropo de cum au ratat parlamentarii români aprobarea înființării unui registru maritim internațional care să ajute transportul maritim din România, să ajute cadeții, să ajute țara, să ajute planeta însăși …

Acum … eu zic că bine au făcut domnii parlamentari. Aparte de o mică manglă, inițiativa proaspăt picată de Parlament n-ar fi adus mare lucru. De ce? Pentru că a fost gândită ca o manglă, elaborată ca o manglă și ca o manglă ar fi funcționat.

Istoria pavilioanelor europene se rezumă în câteva vorbe … A fost odată ca niciodată, imediat după cel de-al doilea război mondial, când shippingul a readus viteza de rotație a planetei încetinite de atâtea bombe. Au fost ani frumoși, ani în care se lăsau la apă mii de nave, ani în care marinari isteți au ajuns armatori și vedete în media și soți de văduve de președinți americani … Povestea a durat până după prima criză a petrolului, moment care a generat schimbarea capitalului din spatele shippingului … armatorul pornit de jos a dispărut, au apărut consorții, multinaționale, fonduri de pensii, fonduri de investiții … Statele lumii nu puteau lăsa așa amar de bani neimpozitați, fiscalitatea a crescut exponențial iar legislația muncii la bord s-a înăsprit și toate au făcut ca navele să migreze de sub pavilioanele naționale sub altele, de complezență, mai îngăduitoare tehnic, financiar și nu numai … a durat ceva și perioada asta … vreo treizeci de ani.

Finalul secolului trecut a găsit Europa în ofensivă să-și recapete navele … greu fără nave, fără școli de marină, fără locuri de muncă pe mare, fără joburi pentru șantiere …  și Europa a rezolvat-o. Uniunea Europeană a reglementat ajutorul de stat în shipping, adică ce se consideră permis a face de statele uniunii pentru salvarea pavilioanelor europene … s-a reglementat ceea ce se cunoaște sub numele taxă unică de tonaj … adică o taxă modică impusă navei, care se consideră un efort financiar enorm din partea armatorului și supus multor variabile nefavorabile, adică costurile de operare, combustibili, echipaje etc … deci, s-a exonerat nava de taxe dar statul se consideră mulțumit de impozitarea tuturor segmentelor care concură la învârtirea elicii … școli, șantiere, provideri de piese și servicii, combustibilil și toate celelalte. Pe lângă asta, statele au exonerat marinarii de impozite, au obligat armatorii să ia cadeți, s-au implicat în mersul corect al industriei.

Până acum câțiva ani, din 27 de state europene, 18 adoptaseră taxa unică de tonaj, unele dintre ele n-au nici măcar ieșire la mare, dar au vapoare … Noi avem ieșire la mare dar se pare că ne cam incomodează …

Liga Navală a făcut un draft de lege, am discutat-o într-o conferință … Maritima 2010. Lumea a fost de acord, ne-au aplaudat inițiativa … mamă, ce-o să fie, ce-o să fie … Administrația maritimă a unei țări fără vapoare este o chestie extrem de tristă, nu știu dacă realizați … Administrație maritimă înseamnă expertiză maritimă pusă în slujba statului, a pavilionului, înseamnă școală, educație, înseamnă gestiune de carieră, locuri de muncă, înseamnă un întreg sector care produce. O administrație fără vapoare înseamnă o adunătură de foști care trăiesc din amintirea voiajelor de altădat’ … 1545867

Din păcate, Ministerul Transporturilor sub înțeleapta conducere a unei doamne ministre a considerat că n-are rost să bage în seamă inițiativa legislativă venită din partea Ligii Navale Române … s-o fi și-ntrebat … cine-s ăștia? a, bășinoșii ăia de la militari … ia uite, și Mironescu, mai respiră și expiratul ăsta, n-a înțeles că nu mai are viitor politic … și pavilionul României a fost exmatriculat de plenul Parlamentului pentru că ministerul n-a sprijinit inițiativa noastră.

După un an, ce avem noi aici, ce avem noi aici … avem una bucată inițiativă privată, niște domni chiar nemți, care s-au gândit să facă ei una bucată serele care să gestioneze pavilionul României vreo treizeci de ani de aici încolo … domnii nemți aveau și niște reprezentanți prin Românica și uite-așa, toată lumea dansa de fericire …

Inițiativa privată a căzut. Bine a făcut, așa trebuia să se întâmple. Pavilionul României trebuie să fie inițiativa statului, a administrației. Statul gestionează cum umflă vântul pavilionul la pupa, nu un serele, nu pe taxă care să se ducă nu știu unde. Satul exonerează nava de taxe, apoi statul trebuie să aibă tot segmentul în mână.

Cred că pentru prima oară de ceva vreme încoace Autoritatea Navală Română are un management real competent, drept pentru care, pentru prima oară de ceva vreme am o oarecare speranță că lucrurile se vor așeza cum trebuie. O să scriu ceva zilele astea pe acest subiect, n-am timp acum. Până una, alta, a murit pavilionul, trăiască pavilionul …