Martie opt, două’ș’opt … sau discursul meu de joi, săptămâna asta …

Pe 8 martie Liga Navală Română sărbătorește ziua de naștere. Nici că se putea o zi mai potrivită pentru o doamnă … de altfel, când vine vorba despre vapoarele lor, marinarii sunt politicoși … toate navele sunt doamne. La cei 85 de ani ai săi, Liga Navală  este o doamnă matură, sigur ar fi trebuit sărbătorită mai cu fast.

N-am să spun astăzi că, în afara trecerii timpului pentru care nu avem merite esențiale, nu prea avem motive de sărbătoare. Liga există și asta e important. Liga Navală Română există cu sprijinul dumneavoastră, a membrilor ei, a companiilor care ne ajutați să mai avem o voce … și asta-i și mai important. Marea Noastră apare. E important și asta. Marea Noastră e citită și asta e cel mai important. Asta înseamnă că, deși meseria noastră parcurge o perioadă nefastă, rezistă pe undeva un rest de energie care, corect concentrată, poate adresa un răspuns acestei perioade nefaste.

Deseori fac greșeala, și cred că o faceți și dumneavoastră, să compar vremurile și generațiile. Poate pufnim nemulțumiți. Uite ce se întâmplă acum, uite ce fac ăștia … păi, pe vremea noastră …  corect. Vremea la care facem referire a fost și e puțin probabil să mai revină. Pe de altă parte și ziua de azi e vremea noastră. Trebuie s-o parcurgem și pe asta.

Recunosc, ceea ce se întâmplă astăzi, în peisajul nostru maritim, are prea puțină legătură cu ceea ce mi-am imaginat, acum 25 de ani, că va fi cariera mea. Am intrat printr-un examen dificil, la care m-am bătut cu alți aproape douăzeci de flăcăi pentru un loc, într-un institut de marină militarizat care îmi oferea pașaportul spre viața de marinar. Odată absolvent, îmi imaginam că am de unde alege … România avea 300 de nave, chiar dacă peste jumătate legate la cheu. M-aș fi descurcat, cum ne descurcam cu toții. Vardie pe un corp mort, tras la parcul rece, bătaie pe o navă-n șantier, îndurat minim un an navetă pe la Dunăre, după care luptă corp la corp să nu zbor de pe vaporul proaspăt reparat înainte de voiaj … că se putea întâmpla și asta. Așa gândeam că va fi … dar n-a fost. Viața nu întreabă pe nimeni la schimabrea de drum … Student fiind, am parcurs o schimbare de sistem și ofițer de marină fiind, am trăit implozia flotei naționale. Locul de muncă n-a mai devenit un drept, chiar și pentru noi, ofițerii de marină, cei care eram o castă favorizată de soartă. Vremurile sunt greu de comparat deși, câteodată, poate ar trebui să facem câte-o introspecție, să vedem cum am fost, cum suntem și ce vom ajunge, dacă prezentul ăsta continuă pe același trend.

Nu vreau să fac apologia perioadei de atunci. Nu era neapărat mai bine, sau mai simplu. Ceea ce pot spune este că, în ceea ce privește școala, cu toate muncile agricole și spectacolele omagiale și materiile comuniste, învoirile date cu zgârcenie și săritul gardului ca sport generalizat, cu toate astea, școală se făcea și scotea un produs corect construit din noi. Aveam aproape toate ingredientele necesare unui profesionist al mării. Cunoștiințe, că eram triați și para triați, practică destulă, Palazu, bric, nave militare, Neptun și, foarte important, eram educați într-un sistem ierarhic și integrați social într-o matrice de comunitate restrânsă foarte utilă pentru cariera ulterioară de la bordul navei. Institutul de marină și-a recoltat ultimele promoții de la cele mai bune licee din țară, iar absolvenții au livrat: România a fost pe white list, zeci de mii de români au găsit de muncă la bordul navelor lumii și nu ne-am făcut de râs. Până acum.

Ce se întâmplă acum … școlile s-au înmulțit. Academia de azi este institutul de altădată, doar puține schimbări la prima vedere. Când intru-n școală, parcă reflex mă duc pașii pe platou, la clase, la bazin sau la batalioane. Cantina veche, închisă pe vremea noastră, este renovată și bibliotecă, cea unde ne luptam noi cu varza și oaia este parțial folosită. Noi, elevii de altădată, mâncam pe schimburi. Acum e prea mare pentru numărul de studenți de azi. Batalioanele sunt parțial garsoniere. Bazinul este tot acolo, renovat și în exploatare. Sala mică de sport a fost transformată în cel mai modern simulator din țară. Universitatea Maritimă Constanța a beneficiat de aproape un deceniu de management performant care a poziționat-o la superlativ în ceea ce privește infrastructura: simulatoare, bază nautică și altele asemenea.

Ați spune că viitorul sună bine, nu? Din păcate, toată această dezvoltare, toate aceste oportunități, nu au însemnat un produs final mai bun. Studenții de azi nu sunt neapărat atrași de marină ci, mai degrabă, de diploma de absolvent de studii superioare. Noii intrați de astăzi nu sunt triați de trepte și de examene înfricoșătoare, nu provin de le cele mai bune licee de țară ci, mai degrabă, de la periferia liceală. Din totalul consistent al absolvenților, brevetează sub 20 de procente. Absența cvasitotală a navelor sub pavilion român face aproape imposibilă recoltarea stagiului de practică necesar brevetării. Prin lipsă de cunoștiințe, dar mai ales atitudine, unii dintre absolvenții de azi aduc grave atingeri imaginii instituțiilor de învățământ superior de marină din România.

Cu ocazia zilei Ligii Navale Române spun un din suflet La Mulți Ani Ligii și tuturor mainarilor români, membri sau nemembri, conștienți de existența noastră sau nu. Dar tot cu ocazia acestei zile, aș avea o problemă de conștiință dacă n-aș invita pe toată lumea din zona noastră de activitate la elaborarea unei reacții care să adreseze răspunsuri câtorva provocări lansate de vremurile de azi, care sunt tot vremurile noastre. Într-un fel sau altul, trebuie să găsim căi de îmbunătățire a învățământului de marină, modalitatea de a furniza latura practică studenților, îmbunătățirea procesului de examinare și promovare, atât la bordul navei cât și, neapărat, în administrație. Nu ține de noi înflorirea armatorilor României dar poate ține de noi semnalarea deficiențelor din sistemul de învățământ sau semnalarea lipsei profesionalismului din structurile maritime ale țării.

La final, pot spune că am certa convingere că de o sută de ori dacă m-aș naște aș alege exact aceeași carieră. Nu există meserie mai frumoasă și mai bărbătească decât aceea de marinar. Încă mă consider dator meseriei mele și vreau să vă mulțumesc tuturor pentru că, în acești trei ani de când m-am implicat în Liga Navală Română, m-ați ajutat să-mi plătesc această datorie.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s