Ia uite, domnule, presa de azi se vrea interactivă … „Evenimentul zilei” publică, zilnic, cele mai interesante amintiri din „Epoca de aur”. Dorim să antrenăm şi cititorii noştri în această reconstituire a respectivei perioade, de aceea vă aşteptăm pe toţi cei care aveţi peste 40 de ani să ne scrieţi pe adresa redacţiei … Cei ce doresc reconstituirea respectivei perioade, eh … să scrie pe adresa redacției … Așa … și dacă scriem, ce se întâmplă? Ah, reconstituim perioada …

Nostalgia vinde, să fim serioși … și, tot serioși să recunoaștem, Epoca de aur, epoca de mărețe împliniri, perioada evocată de cei de peste 40 de ani care scriu sau nu pe adresa redacției, a ajuns o ciudățenie, o curiozitate pentru cei tineri. Un tânăr proaspăt ieșit din adolescență, un membru al generațiilor online de astăzi, nu poate gestiona cu atenție amintirile despre pionieri și Cutezătorii, despre școala de altădată, despre treapta întâi și mai ales a doua … amintirile despre munca patriotică, în agricultură sau la canal, despre admiterea la puținele facultăți de altădată, despre repartiția funcție de medie în puținele municipii încă deschise … cetățenii mai tineri ai României de azi n-ar înțelege cum e cu cravata roșie de pionier … cum să înveți atât pentru un examen, cum să dai examen și nu concurs de dosare și cum adică, să fii obligat să te duci la școală … păi la școală se duc fraierii …

Am peste 40 de ani, mă calific, așadar, să exprim și eu oarece amintiri navale despre perioada asta, 1980 – 1989, în care pupîncurismul a evoluat invers proporțional cu nivelul de trai al românilor.

Comunismul a fost cel mai mare armator din istoria României. Motivația a fost găunoasă iar fundamentele economice inexistente dar ambiția navală a Republicii Socialiste România a existat și a produs efecte … 310 nave maritime înmatriculate la 31 decembrie 1989 și aproximativ 20.000 de navigatori. Flota maritimă comercială a României a fost vârful iceberg-ului, downstream-ul unui întreg conglomerat de industrii care contribuiau la produsul naval al României. S-o luăm în ordine … sistemul de învățământ chiar era pus la punct. În Epoca de aur funcționau licee de marină în Constanța și în principalele porturi de la Dunăre: Orșova, Giurgiu, Galați, Brăila. La Giurgiu a funcționat la un moment dat și o postliceală pentru mecanici care a produs marfă care nu s-a făcut de râs în flotă. Din ’73, la Constanța a intrat în acțiune și Liceul Militar de Marină. Tot sistemul furniza resursă umană deja familiarizată cu exigențele meseriei Institutului de Marină Mircea cel Bătrân.

Institutul a intrat în ultima sa decadă de funcționare ca o unitate de învățământ superior la marginea exigențelor academice dar pe parcursul anilor ’80, a înregistrat un salt calitativ consistent, ajungând în rând cu disciplinele pentru care selecția era acerbă: automatică, aeronave, electronică, energetică și așa mai departe. Institutul de Marină era o instituție militarizată, unitate militară, în definitiv. UM 02192 … Din momentul în care intram pe poartă funcționam după regulamente. Nu învățam ci executam programul de studiu. Nu dormeam ci executam programul de somn … și așa mai departe. Viața în comun și apartența la un sistem strict ierarhic a generat deprinderi prezente și astăzi în viața noastră și utile la bordul navei, unde democrația nu există. Există responsabilitate, lucru în echipă, ordine. Profesorii erau, cel puțin în perioada în care am fost eu elev, de cea mai bună calitate, atât cei de discipline generice cât și cei de specialitate.

Absolvenții intrau în flotă … bun, nu direct, întâi mergeau la munci agricole și după aia, funcție de care cum se descurca fiecare, ajungeau și pe la vapoare … care puteau funcționa sau nu. Aveai șansa, cu alte cuvinte, ca după ani de școală măcar jumătate militarizată, să faci și tură cu anii prin vreun șantier de pe la Dunăre … În concluzie … arhitectura sistemului de învățământ de marină în Republica Socialistă România a fost una corectă, piramidală, în care selecția era extrem de riguroasă, ca mai peste tot în școala socialistă. Deși împănată cu ingredientele vremii, discipline sociale și politice și muncă în agricultură și deplasări pe la defilări și nu mai știu ce, per total, învățământul de marină era de un nivel remarcabil de calitativ. Exista o balanță corectă între practică și teorie care a făcut ca pasul în flotă să nu devină un salt în necunoscut ci o continuare pe curba învățării meseriei. Transferul echipajelor românești în flota mondială post 1989 a adus un bun renume școlii românești de marină. Încă trăim de pe urma bunei impresii lăsate de cei care au prestat serviciu la bordul navelor străine în anii ’90. Nivelul la care a ajuns școala, mai precis școlile de marină astăzi, este îngrijorător. Fostul Institut, transformat în Academie Navală, Universitatea Maritimă și, mai nou, Colegiul Nautic Român își recrutează materia primă de la periferia liceală de astăzi, absolvenții liceelor de renume preferând universități de afară sau discipline de stoc, precum marketingștiințepoliticedreptintegrareeuropeană sau alte asemenea care îi transformă în experți în mestecat prin ceață … Nivelul de intrare este discutabil, de aici și calitatea produsului intermediar care este absolventul de școală de marină. Nu mai există navă școală. Oamenii, pur și simplu, ies nepregătiți în viața de ofițer de marină. Agențiile de crewing transmit semnale din ce în ce mai alarmante despre năzbâtiile proaspeților absolvenți. Din păcate, nu prea are cine să capteze semnalele. Altădată ubicuu despot al educației naționale, statul s-a retras din poziția supremă care este ocupată azi de interese de grup, mai mari sau mai mici … grupurile, nu interesele.

În termeni fotbalistici, pe stadionul învățământului de marină, meciul Epoca de aur – Capitalismul de baltă din prezent s-ar încheia cam cu 7 – 1. La pauză … la final n-ar mai fi cifre pentru tabelă …

Amintirile ne-ar putea scutura de inerția în care ne-am complăcut. Ar fi cam al doisprezecelea ceas pentru că trendul este descendent și, oricât de lină sau lungă este coborârea, pân’ la urmă tot ajungi să dai cu capul de pământ. Iar noi suntem aproape.

Anunțuri