Săptămâna trecută am scris ceva despre modul în care poți fi sancționat de reprezentanți ai autorității de stat, în caz că nu cazi la pace cu domniile lor … eu am pomenit despre niște domni polițiști, dar abuzul poate îmbrăca și alte forme și din partea altor autorități … mediu, gardă, sanepid, opece, nu contează.

E, și primesc următorul comentariu: Nu stiu cata cinste va face acest articol si spun asta din considerentul ca ati facut multa vreme administratie publica (numit politic, de, cum e obiceiul pamantului), nu are nimeni cunostinta ca dvs sa fi imbunatatit ceva din ce se petrece pe plaiurile noastre, fie ca era politica pura, fie administratie publica controlata politic.
Asa ca …… numai de bine.

Fac abstracție de numirile mele în administrația de stat … de fapt, ia să nu fac abstracție. În administrația publică eu am fost numit secretar general la MAI și atât. Mandatul a durat din 6 ianuarie și până-n 23 mai 2011. În rest, cariera mea la uscat mai conține o perioadă de aproape doi ani director general de port, un mandat de deputat ales în circumscripția Constanța și câțiva ani de poziții manageriale intermediare la centrul de perfecționare al marinei civile. Bănuiesc că domnul care mi-a dorit … numai binele … se referă la cariera eminamente publică, deputăție + minister, unde nimeni n-a aflat nimic din ce-am făcut și n-am îmbunătățit cu nimic ceea ce se petrece pe plaiurile noastre … cu alte cuvinte, după ce că n-am făcut nimic în politică, mai mănânc și rahat despre un polițist care a făcut o manglă.

Aparte de lipsa de legătură dintre ceea ce am relatat eu și comentariul malițios al domnului, reproșul este oarecum îndreptățit. Am fost deputat o legislatură. N-am realizat nimic din ceea ce mi-am propus când am intrat avântat în parlament. Ca orice specialist de nișă, cum mă consider, am idei puține și fixe. Chiar și alea puține pe care le-am avut, nu le-am realizat … Am crezut că le voi realiza? Ohoho, dar bineînțeles … Am făcut tot ce-am putut eu să le realizez? La momentul ăla, am crezut că am făcut … Acum, după ce-am mai îmbătrânit 4 ani, după ce m-am mai maturizat, acum am impresia că aș fi putut face mai mult … sau măcar încerca mai mult. Pe de altă parte, poate vreun individ care este parlamentar să schimbe ceva cu adevărat consistent în țara asta? Știți că nu prea-mi imaginez? Știu ce activitate au avut colegii mei … știu inițiativele multor adversari, chiar … Nu mă pot gândi la o inițiativa singulară a unui parlamentar, indiferent de ce parte a balanței politice, inițiativă care să rezolve ceva deficiențe de sistem în vreo industrie sau alta … mă refer la vreun succes real …

Am mai scris aici … uite, am prestat pentru reînființarea Liceului Militar de Marină … desființat pe motive de pupîncurism nord atlantic, so to speak … Înainte de 1989, România avea opt licee militare, dintre care unul de marină, care n-a rezistat în democrație decât 8 ani. Motivele desființării … consuma prea mult. El, marina, armata pe de-a întregul, nu s-a specificat … cert e că s-a desființat. A funcționat între 1973 și 1998. O carieră în marină nu e lucru ușor, pe cale de consecință, nici pregătirea pentru o atare viață nu este accesibilă chiar oricui … Liceul Militar de Marină a fost o unitate de învățământ demnă de respect, care a avut un corp profesoral consistent și care a produs câteva zeci de generații de oameni adevărați. Liceul militar de marină a oferit multor adolescenți ai perioadei ’73 – ’98 șansa de a depăși neajunsurile din familie sau dezavantajele vieții la țară. Pentru mulți copii amărâți, marina a oferit casă și masă și comandanți de companie părinți surogat … și asta a făcut-o prin liceul militar de marină care s-a desființat într-o vară. În 1998.

Am crezut în reînființarea liceului militar de marină. Nu erau costuri enorme. Am fost în comisii, la apărare și la învățământ. La senat și la cameră. Foști militari din comisii au lăcrimat la ce-am scris eu în nota de fundamentare … au aprobat pozitiv … până la votul final când, să vezi surpriză, am votat singur pentru … Restul? Domnu’ deputat, nu vedeți că nici guvernul dumneavoastră nu vă sprijină … Așa e. Nu m-a sprijinit. Cu Șef de stat major pe armată un amiral și președinte de țară un comandant de cursă lungă, o instuție de învățământ de marină necesară viitoarelor generații de marinari a generat în parlament circa un vot. Bravo nouă …

Depășind … Am avut câteva inițiative de suflet, inițiative care tratau punctual câte un neajuns al meseriei mele … probleme prezente și astăzi. Nu le-am putut materializa în legi care să ne ajute viața profesională. N-au reușit nici alții, înaintea mea. După mine, n-am idee să fi încercat cineva. Rezultatul? Administrația noastră maritimă este de râsu’ – plânsu’. Redundantă pe ici, incompletă pe colo, nu stabilește reguli, nu fixează principii, nu stimulează activitatea economică … ceea ce face cu mare succes este să ne lase pe toți năuci.

După anii mei de parlament, văzând ce se întâmplă pe-acolo, nici nu sunt foarte convins că rezolvarea necazurilor noastre administrative trebuie să vină de la parlamentari. La consecințele perverse ale votului uninominal, parlamentarii au mai multe șanse să încurce decât să rezolve ceva … Ceea ce se întâmplă azi nici nu este nou sub soarele României. Eminescu spunea cu peste o sută douăj’ de ani în urmă că, în afară de vreo doi, greu să găsești în cameră oameni în stare să spună o frază corect gramatical. Vi se pare o afirmație din secolul XIX sau una care v-a trecut prin minte după vreun discurs de alaltăieri? Cu alte cuvinte, de ce să așteptăm de la ei un produs legislativ coerent, știind ce pot intelectual și cum au fost aleși? Cred că e momentul ca societatea civilă, ong-urile, asociațiile profesionale, sau orice alte forme de asociere să intervină și să-și elaboreze cadrul legislativ în care cred. Iar dacă nu cred în rolul lor, atunci merită să fie organizați după rezultatul freamătului intelectual al parlamentarilor de azi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Reclame