Am stat să mă gândesc dacă să scriu despre acest subiect. Vreo șapte secunde. Am convingerea că o fac degeaba … dar, cum mă pregătesc să elimin politica din preocupările mele, îmi trebuie un soi de closure pe subiectul presă … presă locală.

Relația dintre mine și presă a parcurs câteva etape. Am fost, ca mai toată lumea, fermecat de presa post ’89 … nu neapărat de calitatea ei, că nu era vorba nici de calitatea ei și nici eu n-aveam calitatea s-o pot aprecia … cât de noutatea sprințară a libertății cuvântului scris. În viața mea anterioară, între voiaje eram dependent, citeam câteva ziare pe zi, orice … Odată rămas la uscat, am devenit subiect de presă … nu chiar de la început, dar m-am consolidat ca subiect intrând în politică.

Îmi aduc aminte, ca deputat, prima torpilă am primit-o din partea unei fițuici conduse de un nene din servicii, o mizerie de ziar de vreo opt pagini dar, să vedeți comedie, era prezentă în cutiile poștale ale fiecărui parlamentar … Într-un articol de ultimă pagină eram prezentat în fel și chip … o prostie. Într-un final, fac cunoștință  cu marele director de ziar de opt pagini … omul ajunge, foarte dezinvolt, la o propunere de afaceri prin care eu aș fi avut la dispoziție ziarul domniei sale în care să-mi execut dușmanii politici, iar el ar fi avut la dispoziție niște bani de la mine … ocazie cu care nici n-ar mai fi scris nimic despre mine. Situația s-a mai repetat de vreo două ori pe perioada mandatului de parlamentar … același sau alt protagonist, același scenariu … ambele ziare nu mai există astăzi. Patronii, da. Și o duc chiar foarte bine …

La nivel local … bișnițăreală. Mai degrabă la nivel de redactori decât la nivel de management al ziarelor, același gen de propuneri venite pe felurite căi … eh … relația de congruență între notorietate plus liniște plus lături pe adversari pe de-o parte și contracte pe de cealaltă parte. Nelivrând, nu exiști. Mărturisesc că am avut și eu perioadele mele de … contractare … nu vreau să mă enervez aducându-mi aminte ce s-a întâmplat când n-am mai corespuns … eh, contractual …

Și toate vin, dacă stăm să ne gândim, de la peisajul extrem de aglomerat al mediei locale. Prea multe ziare, prea multe televiziuni în goană după o cifră de publicitate regională care nu încetează să se diminueze de zece ani încoace … firesc, altminteri … criza e criză, media s-a mutat online în toată lumea civilizată … Puzderia de ziare și de publicații e nevoită să supraviețuiască … neortodox … și supraviețuiește, într-un fel, deși n-ar trebui. Cum se întâmplă asta este o mică minune … oameni prost plătiți, pe măsura pregătirii … și publicații ținute în viață doar ca garnitură la businessuri mai mari ajutate mai mult sau mai puțin principial de orientarea publicațiilor … Constat, de multe ori pe propria-mi piele, absența oricărei reguli în presa locală … reguli profesionale, mă rog. Din ce știu eu, pentru a fi publicată, o știre trebuie să întrunească niște chestii acolo … dacă discuți despre situații, alea trebuie verificate, dacă discuți despre persoane, confirmi, le iei punctul de vedere și așa mai departe … În Constanța, nu se întâmplă așa ceva mai niciodată. Cu excepția unei singure jurnaliste, ceilalți au tratat meciul meu cu deneaua fără să-mi dea nici măcar un telefon. Ba mai e un lache pe aici care scrie la orice termen de judecată că s-a redeschis dosarul Portul … au fost câteva amânări până acum, de fiecare dată el redeschide dosarul … incredibil.

Și că tot am pomenit de subiectul ăsta drag mie … Eu am mai scris pe blog, m-am exprimat și în ultima mea conferință de presă care chiar sper să fie ultima. Includerea mea în acest dosar este o făcătură vizibilă și de pe lună. Am convingerea că este o infracțiune în sine, am speranța că adevărul va ieși la iveală într-un final. Este foarte simplu … În calitate de președinte al organizației municipale Mironescu și-a traficat influența … Băi, eram eu președinte? Nu. Despre ce influență e vorba? Nu se specifică … Ăsta e cazul de presă. Minciună, dezinformare și manipulare. Asta e problema. Un slujbaș al statului extras din funcția pe care o ocupa și călcat în picioare, discreditat și făcut varză. De ce s-a întâmplat asta, având în vedere minciunile din dosar … Și nu sunt singurul implicat în acest dosar pe bază de minciuni sau interpretări și, mai mult ca sigur, nu e singurul dosar care are povești nemuritoare despre unul sau despre altul. Asta e cazul de presă. Dacă vrei să faci presă. Dacă nu, și singura ta virtute este să dai click pe comunicate de presă, să le peistuiești și amețești în ceva care sună a știre, asta nu e presă. Asta e fix un căcat. De fapt, să completez. Un căcat incompetent, ușor de aburit, predictibil ca reacție și, în consecință, folosit … Sunt atât de multe întrebări la mintea cocoșului demne de a fi fost puse, numai în cazul meu, ca să nu pomenesc de alții … Era președinte? Nu. Aveți vreo probă pentru ce susțineți? Nu. Ați găsit ceva la percheziție? Nu. De ce a fost reținut pe un motiv și rechizitoriul spune exact nimic? Era pericol public, cumva? De ce abuzul asupra familiei? De ce circul mediatic? Le-a pus cineva? Nu. Copy-paste pe comunicatul DNA și după aia, băieții ăștia pentru care gramatica e o provocare se apucă să elaboreze de la înălțimea intelectului și experienței lor pe viața mea, pe viața familiei mele … Are vreun dobitoc d-ăsta idee cam ce era prin capul maică-mii când vedea prin ziare că sunt responsabil de operațiunea containerul? Sau prin capul copilului meu? Sau prin capul celor intrați în contact cu mama sau cu fiică-mea? Nah … eu n-am contat. Ai mei, nu. Marii oameni de presă au pedalat inconștient pe viața noastră lejer manevrați de cei care dădeau comunicatele. Captura statului … ai, să mori tu. Care captură, mă? Unde, cum … Nu se știe, dar zgomotul e mare.

În fine, scuze pentru abaterea de la subiect … Presa, în general, și-a diluat misiunea principală … aceea de a informa și de a-și ajuta consumatorii să ia hotărârile cele mai bune pentru ei și pentru societate. Comportamentul presei locale în campania electorală este elocvent pentru eșecul acestei misiuni. Campaniile electorale sunt etnobotanicele presei locale … mediocritatea dispare și apare strălucirea de altădată … deodată, ai impresia că presa contează iar … vai, vai, vai … unde-s vremurile când lumea ne știa de frică … un reportaj făceam și cădea un cap … Contractele abundă, deh, catindații trebuie să se producă … Și se produc, frate … Credeți că este suficient? Să închei un contract cu un cotidian local prin care nea candidatu’ scrie ce vrea, interviul nu e interviu ci material furnizat de stafu’ de campanie … spune ăla ce vrea acolo, în condiția în care, vorbind liber, omu’ nu leagă două vorbe … Contractul nu numai că-l lasă să spună ce vrea, dar îl protejează și de ceea ce pot spune ceilalți candidați despre el. Și atunci? Rolul de informarea bipedului care votează e pa … confruntări nu mai există … candidații au căzut la concluzia că le dăunează … și au dreptate. Ce rost are să dea bani să apară pe sticlă, să-și cumpere emisiuni și spațiu în ziare să atragă voturi când le atrag mai simplu cumpărând țigoinerii sau alți cetățeni lobotomizați de ăști ultimi douăj’ de ani …

Și modul ăsta de comportament, alături de multe altele, dar și ăsta, a configurat cea mai mizerie de Parlament ever … Vi se pare normal că au intrat atâția penali în parlament? Atâția oameni needucați … aparte de faptul că oamenii nu mai știu ce-i bine și ce-i rău, pericolul e că legislativul ăsta căzut din pom este un real pericol la siguranța României … Păi ăia fac legi acolo, fac lucruri care ne pot afecta viitorul. Ce pretenții poți avea de la niște deveniți intelectuali prin impostură? Vrem control parlamentar pe instutuții de siguranță și securitate … cine să-l facă? Cum, când unii nu știu să scrie? Când unii și-au fraudat parcursul școlar …

Iar la arca lu’ Noe care a devenit Parlamentul acestei țări ați contribuit și voi, stimați domni și doamne și domnișoare. Trecând suveran peste nivelul profesional al candidaților, peste apucăturile lor, peste modul în care au evoluat … închizând ochii la toate derapajele pentru câteva procente dintr-un contract de campanie, asta e buruiana de societate pe care am lăsat-o să se dezvolte. Fără reguli, fără principii, fără nimic. Țara în care zeci de mii de oameni stau la cozi pentru moaște sau apă sfințită de stai și te-ntrebi cine dracu’ mai muncește în țara asta … țara cea mai credincioasă din Calea Lactee care tolerează impostori sau condamnați în parlament și unde șmecheria a ajuns la rang de virtute.

Mulți poate spuneți că așa e peste tot … eh, să vedeți comedie, nu e … Afară, unde capitalismul este capitalism și nu porcăria asta de le noi, acolo unde piața e nemiloasă și rupe publicații de peste o sută de ani vechime, acolo un ministru demisionează că a încărcat nota de plată la hotel … nu mai zic ce se întâmplă dacă-i prins dând cu dânsa-n vreo colegă … La noi ha, toate-s pe față.

Asta e rețeta pentru un eșec garantat. Lipsă de informare, manipulare, negocierea pecuniară a subiectelor delicate, lipsa de implicare în construirea modelelor corecte … și asta-i important, apropo … În discuții particulare toți se dau cu curu’ de pământ despre Mazăre, de exemplu … ai văzut ce face, extraordinar … despre Chiru … țigan tâmpit, fără școală, n-are liceul, a luat șpagă de la nu știu ce … Am văzut vreo anchetă despre ceea ce face Mazăre așa de scandalos? Am văzut vreo anchetă despre șpăgile lui Chiru? Nu. Nu am văzut. În schimb îl văd pe unul primar, iar pe celălat parlamentar, cu ajutorul primului … Le-am văzut contracandidații terfeliți prin presă, pozați cât mai dezagreabil și spurcați pe forumuri … Bravo. Așa le trebuie, tu-le muma’n cur …

Cred că nu se mai poate face nimic pe acest subiect în Constanța. Când o să văd cel mult două cotidiene și câteva săptămânale, când o să văd maxim două televiziuni locale, când o să văd promovați oameni cu școală, când o să văd sancționată școala ajunsă la producție de mutanți sociali permanent scutiți la sport …. Când se vor promova oameni de valoare reală cu pronunțat potențial public, când o să văd sancționată lipsa de viziune  administrativă care ne-a transformat orașele în buruieni care cresc funcție de ce moșteniri mai combinăm prin primării, când o să văd sancționat abuzul asupra cetățeanului și nesimțirea sau incompetența sau ineficiența funcționarului public … poate am să-mi schimb părerea … deși … nu cred că am șanse în această viață.

Până atunci, rămâne cum am stabilit … dosarul Portul se va redeschide pe 17 ianuarie …

Reclame