Gigichi electrocutează presa băștinașă din Constanța, fraților … Gigichi a electrocutat-o, Gigichi a fermecat-o pe ea, pe presă. Mă rog, o anumită parte a presei … că în Constanța e presă și presă … Ce presă e? Păi, vă spun … e presă care scrie de tine și e presă care nu scrie de tine … sau scrie de alții sau nu scrie de alții … v-am amețit, este?

Am avut discuția asta acasă … nevastă-mea, presară de meserie, îmi spune că orice campanie electorală e momentul presei … momentul de plus. Anii intra-sezon sunt anii de minus unde stai și plângi pe la uși după bani. Corect. Dușmanul are dreptate … Pe de altă parte … să tratăm cauza un pic … În Constanța discutăm de, cât, de vreo 700.000 de cetățeni, nu? Da … Booon … Câte televiziuni se bat pe nene ăștia? Ca la gâgă … televiziuni centrale și televiziuni locale, da? Da … Le lăsăm p-alea centrale … Care e din Constanța? Păi … sunt, ceva … Neptun, Litoral TV, avem și noi TV la Eforie, noi adică vreo 15 telespectatori cu rudele lor apropiate … Mai sunt reprezentanțele ălora centrale … Realitatea, ProTv, Prima, Antena … Primele trei sunt televiziuni de primar … mă mir cum nu și-a făcut și Mitroi la Valu … e păcat, la câte păreri are să emită pe orice subiect, ar putea să-și facă o televiziune în debara, la conac.

Revenind … 700.000 de neni și tanti au un potențial limitat de publicitate, fraților … Nu au cum să furnizeze combustibil televiziunilor fiecărui primar din zonă … Nu au cum. Deci cinstit și gospodărește, pe surse și resurse, peisajul media este excesiv de aglomerat. Motivele existenței unor actori care scriu sau transmit p-aici țin de influență … teoretic n-au cum să reziste.

Astă e și motivul pentru care presa, mai ales cea locală, din păcate, nu își realizează mandatul public … acela de informare corectă a locuitorilor zonei. Bun, câteodată sunt și motive mai simple, cum ar fi prostia … incompetența celor care lucrează în media. Ca peste tot … sunt și politicieni proști și cetățeni tolomaci … așa și redactori slab pregătiți. Când este vorba de mandatul public al presei, mai ales în momente importante pentru viitor, cum este acesta, al alegerilor … hm, aici este o misiune complicată.

Toată lumea știe cât de varză va fi viitorul parlament. Varză. Din ce în ce mai varză … copii, nepoți și netoți … Dacă nu sunt sancționați de când sunt în blocstarturi, e complicat să le pui piedică când au decolat. Cine să-i sancționeze? Păi nu prea are cine … pe bune. Iar dacă-l vezi pe vreunul sancționat de presă, atunci nu-l vezi pentru că merită și e manelist și a confiscat fraudulos locul de candidat ci pentru că n-a plătit la mogul, sau la angajatul mogulului … sau a plătit unul pentru el pe invers …

Gigichi a confiscat critica presei constănțene … a confiscat-o și a trimis-o departe. Și nu de ieri, de azi … de ceva vreme. Oricât de binevoitor ai fi, nu ai cum să nu vezi cât e de faultat nenea ăsta … cât de nepotrivit e cu misiunea asta de onoare care ar trebui să fie funcția de senator al României. Un senator reprezintă în Parlament vreo 150 – 200 de mii de oameni. Numai punându-l pe Gigichi în aceeași propoziție cu reprezentarea a 200.000 de persoane realizezi magnitudinea grotescului …  El e okay, așa, ca persoană … un om politicos, aparent amabil. Are o familie numeroasă și frumoasă. Astea sunt calități care contează între vecinii de pe stradă și absolut insuficiente să îți dorești să ajungi senator.

Când și când, răbufnește și câte-o părere onestă, părere de cetățean sătul de impostură. Cine împânzește orașul, zâmbind de pe afiș, chemat să repornească România? Gigichi … ajuns jurist la +40 ani, director de Inspectorat în construcții la 12 minute după ce-a ajuns jurist și redus la nivelul de jurist după un an de maxime realizări în calitate de director de inspectorat …

Și? Cum ne zâmbește Gigichi de pe afiș?

Imaginea de pe afișele electorale e a unui playboy, nu a unui candidat pentru Senat. Cămașa albă slim, deschisă la gât, gestul de îmbrățișare a publicului total nepotrivit, de manelist… microfonul îi mai lipsea. Prost afiș. Prost, prost. Nea Gigi, cere-i banu’ înapoi, plus daune moral-electorale!

Îmbrățișare a publicului … păi, da … Gigichi îmbrățișează publicul, săracu’ … Dacă ar fi văzut constănțenii ca pe electorat, ar fi înțeles mesajul dat de constănțeni în iunie … Du-te, frate … E, nu l-a văzut ca electorat … așa că el e în public, cămașă slim, fără microfon și după ce a blocat aproape peste tot orice referire negativă la persoana sa, Gigichi vrea să repornească România …

Din păcate Gigichi a ajuns să candideze. Poate omu’ chiar nu merită să mă iau de el în halul ăsta, dar în el văd toată frauda țării ăsteia … exemplul perfect care ilustrează cum toate barierele instituționale și morale ale societății noastre au căzut … rând pe rând … sistemul educațional care i-a vândut o diplomă, sistemul politic care i-a permis să ajungă președinte de partid politic aflat la guvernare, în cel mai important județ al României … pe vot licitat literalmente … i-a permis să împânzească o organizație politică de incompetenți și nepregătiți și să mimeze activitatea politică … iar după aste succese, să fie și recompensat cu o candidatură … Gigichi este întruchiparea imposturii politicului de la noi. Iar societatea civilă a picat și ea la examen … vezi pasajul despre presă.

Adevărul este că mi-e și frică să aflu ce crede Gigichi că trebuie repornit …

Reclame