Post echinocțiu, pe plajă …

Prima zi după cea mai egală zi. Eforie Sud, on the beach. Ziua superbă, cald. Pe vremuri, ar fi fost considerată zi de plajă pentru constănțeni. De regulă, n-apucau să facă în plin sezon … care închiriau pentru turiști, care navigau, care munceau în trei schimburi … iar mulți dintre noi își făceau vacanțe de vară la munte.

Lumea s-a schimbat acum. Vechile obiceiuri au dispărut … Constănțenii mai închiriază și astăzi, îi vezi cu cheile zornăind pe bordură … dar nu mai sunt găzdoaiele de altădată, care primeau turiști, mereu aceiași de ani de zile, în camera bună, aia de la stradă, prin Coiciu sau Faleză Nord … turiștii nu mai erau mosafiri, deveniseră parte din familie … Se navigă și azi, dar pe vapoarele zilei de azi … cu obiceiurile zilei de azi … navigatorii români ai aziului sunt ofițeri, în mare parte … ei pleacă pe mare, produc bani și clădesc vile, nu închiriază … nu mai există nostromu’ sau ajmecu’ de altădată, cu ancora sau timona tatuată pe antebraț, care vrăjea cu plăci de port și de vapor turiștii primiți peste vară, în gazdă, de nevastă …

Lumea s-a schimbat, da … nu mai muncește nimeni în trei schimburi. Unde să muncească? Ce se fabrică aici nu prea trebuie nimănui … s-au dus, rând pe rând, fabricile și uzinele comuniste, care munceau la foc continuu … acum, se pare că toată lumea e pe stradă …

Vacanțele la munte de altă dată au ajuns weekenduri spre și de la munte … în coloană, pe dene unu … motive de alienare ale unei populații din ce în ce mai triste. Mai amare.

Deci … zi de plajă, da … superbă marea. Deși îngunoiată, chiar și plaja cât e goală, are frumusețea ei … n-am scăpat, din păcate, chiar de tot … un grup de gherțoi, tranzitat de Ozzie în viteză, se sprijinea într-un pet de doi litri de vin. Băuseră jumătate, vorbeau tare și inteligent … Vasile: Ghiță, cățeaua asta-i dresată … Ghiță, scărpinându-se doct sub chiloții lăbărțați de umeazeală: Hahaha, da bă Vasile, să-i dăm niște vin roșu … N-avea rost să intrăm într-o dezbatere vis-a-vis de sexul lui Ozzie, oricum suficient de vizibil, mai ales când se tăvălea prin algele putrezite …

La Capul Turcului este de vânzare construcția de tot rahatul dar perfect poziționată … inițial a fost un bufet, probabil … bere și mici cu mult moștar … în timp, forțând legislația sau pur și simplu încălcând-o, bufetul a expandat. A ajuns o cârciumă, cu camere în spate. Pe terasa, țărănească, de lemn, tronează … ia să vedem dacă ghiciți, ce tronează? O ancoră sau o ramă de barcă sau o juma de undiță? Naah … o căruță … simbolul românului care, la mal de mare, și-a câștigat existența cu căruța, probabil … niște ghiolbani. O construcție fără vreo virtute arhitectonică, înălțată pe structură de lemn, probabil. O mizerie. Poziția are potențial. De curiozitate, pun mâna, sun. O voce feminină … cât, doamnă, cât? Și doamna se produce … 400.000 de euro, ultimul preț … Patru sute de mii … patru sute de mii de euro. Pe vremea asta. În condiții de criză. Cu juma de milion de dolari îți iei un hotelaș în Atlanta … îți iei cinci apartamente jumătate în Orlando, lângă Disney Land … incredibil. Patru sute de mii să-ți râgâie Ghiță-n față … și cu Vasile.

Bun, ne întoarcem … pe pietonalul acoperit cu granit de la chinezi. În stânga îndepărat, faleza consolidată cu j’de milioane. În stânga foarte apropiat, natură moartă, gunoaie + pisoar … atribut care justifică din plin investiția … 

Astea au fost azi, acum o oră, pe plajă. Eforie Sud, România. Ghiță + Vasile, vin la pet, patru sute de mii de euro, faleză și pisoar. Minunat. Napalmu’ lipsește.

Anunțuri

6 gânduri despre “Post echinocțiu, pe plajă …

      1. Cu tot respectul,va urmaresc toate postarile,greu gasesti oameni si inteligenti si sensibili in acelasi timp,in ziua de azi….Toate bune!

  1. Copiii ii aduceam pe vremuri de la scoala generala si gradinita din Faleza Nord catre apartamentul nostru de la Delfinariu pe jos pe plaja si asa au vazut si ei cam cum sta treaba. Urmeaza surpriza.

    Intr-o zi privind noi pe Discovery la nu stiu ce emisiune despre explorari spatiale ma intreaba copiii (4 si 6 ani la vremea aceea):

    – Tati cum arata oare peisajul pe Marte?
    – Pai cum sa arate, cam asa cum arata plaja pe unde va aduc eu de la scoala (nisip si piatra ma gandeam eu).
    – Asa … (copiii mirati) numai peturi si gunoaie ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s