Liceul Militar. Liceul Militar de Marină.

Că tot am scris despre bricul Mircea … n-am ce face și mă dau pe facebook. Cu această ocazie mă enervez. Da’ s-o iau de la început … mă uitam la niște poze cu lememiști … absolvenți ai Liceului Militar de Marină, nota redacției. Din astea, dau într-o poza cu bricul Mircea și un nene care a trecut pe acolo își adaugă contribuția la colecția de mostre nemuritoare culese dă pă net … ia analizați aici: Nava școală „Mircea” acum reprezintă pentru noi, „frumusețea unei adolescențe furate” de către un regim comunist! diacriticile le-am montat eu.

Nea absolventu’ a rămas fără adolescență. După ce a pățit asta, a ajuns și bacter, adică ofițer al marinei militare. Tocmai în 1985 s-a întâmplat asta … Senzațional. Deci regimul comunist fura adolescențe … Bravo. Iar simbolul adolescențelor furate este bricul Mircea, în opinia domnului ofițer …

Bun, am stabilit. Acum … am să vă spun eu cum e cu Liceul Militar de Marină … eu, care n-am fost acolo, dar vă spun din punctul de vedere al celui care lucrează cu absolvenți ai învățământului românesc, din punctul de vedere al politicianului care am fost și, nu în ultimul rând, al părintelui …

Liceele militare n-au fost cele mai plăcute instituții de pe pământ, corect … dar intrai acolo copil și terminai bărbat, sau ceva pe aproape. Știai ce-i regula, ce-i ierarhia, ce e sistemul și cum poate fi evitat sau exploatat. Liceul militar te obișnuia să crești ordonat și să te integrezi social. Nu mai vorbesc că liceul militar a venit în sprijinul multor familii care nu-și permiteau, poate, să țină copiii în liceele de fițe ale momentului … că doar nu vă imaginați că nomenclatura își trimitea odraslele acolo … nu. În institut erau mulți veniți din toate văgăunile României comuniste, absolvenți de LMM, elevi buni care au beneficiat de educația dată într-o instituție militară, educație care altfel, poate, s-ar fi oprit la nivel de post liceală sau școală profesională …

Ca deputat am protestat, post factum, împotriva desființării LMM … ba am făcut și un proiect de lege de reînființare a liceului … l-am prezentat în comisia de învățământ, în cea de apărare, la senat și la cameră. Pentru efect dramatic, am și mințit că sunt absolvent de liceu militar … e prima oară când recunosc. Îmi cer scuze acum. Oricum, n-a servit la nimic. În comisia de apărare erau câțiva generali care băteau din pleoape, emoționați, a aducere aminte … mi-au dat toți votul … dar în plen toată lumea m-a călcat în picioare, sala la limită, lumea prin campanie … am scos numai  votul meu.

De ce, ne întrebăm … sau, mai are rost să ne întrebăm? De ce n-a sprijinit ministerul apărării proiectul? Constrângeri bugetare, zice-se … din opt licee militare ale României comuniste, din 1998 au mai rămas trei … LMM-ul a căzut de pe hartă … N-am nimic împotriva cheltuielii judicioase a banului public. Ceea ce nu realizează politrucii din ministere, că apărarea n-a pus monopol pe prostie, stați fără grijă … deci, ce nu se realizează este că nu există investiție mai judicoasă a banului public decât aceea de a finanța viitorul, de a finanța educația viitorilor lideri … Și se întâmplă că marii lideri ai acestei lumi au avut educație strictă, ierarhic poziționată, disciplină și iar disciplină. Vrem oameni adevărați care să ne treacă prin crize sau alte situații cotoioase? Bun, ăia se clădesc, nu se cacă la bar, sau la cafenea …

Okay, deci LMM-ul este history … Prostia și inerția administrației este de înțeles. Așa este peste tot … prin alte locuri există niște bariere împotriva a ceea ce nu se face, chiar dacă legea îți permite … bariera este tradiția, respectul peste generații, cutuma de castă. La noi … la noi această persoană care a fost finanțată de stat cu peste o sută de mii de lei, ante 1989, adică enorm, echivalează în mintea lui bricul Mircea, simbolul Marinei Române, cu adolescența petrecută în liceul militar, dar furată de comuniști …

Fârtate, vroiai adolescență? … nicio tragedie … Trebuia să stai dracului la mă-ta în bătătură, să faci 10 clase plus profesională și să-ți petreci viața pe tractor, sau pe combină sau nu contează unde … în adolescență o plimbai pe Lenuța prin dosu’ IAS-ului și uite-așa o conservai pe adolescență, nu ți-o fura statul … dar așa… Uite, statul îți datorează scuze că a băgat o căciulă de bani sub cascheta aia a ta și a scos om din tine … oricum statul iese în pierdere … o groază de bani nu fac plimbarea cu Lenuța …

Ca o concluzie, să restabilim:

1. Liceele militare erau okay;

2. Bricul Mircea este simbolul Marinei Române și nava școală unde toți am dat cu nasul de mare și ce înseamnă ea;

3. După cum vedeți pe ipochimenul în analiză, LMM-ul a dat și rateuri …

Anunțuri

26 de gânduri despre “Liceul Militar. Liceul Militar de Marină.

  1. He he he…

    Cateva observatii: nu tot ce ajungea in LMuri avea nivelul pretins de tine. Examenul de admitere la LMM se dadea cam cu doua saptamani mai devreme decat se dadea pentru celelalte licee. Probabil datorita probei sportive eliminatorii care nu cred ca ar fi avut rost sa limiteze un drum in viata daca nu ar fi fost trecuta. Astfel, puteai sa dai examen si acolo si in alt loc, fiind admis in ambele, optand ulterior.

    A doua observatie: valoarea contractuala era usor mai mica de suta de mii – 24 000lei/an – dar pentru care aveai contract cu statul 9 ani.

    Daca a invata sa fii barbat insemna sa te fugareasca un elev-sergent de anul IV, atunci toti au iesit barbati de acolo. Sau daca acelasi lucru insemna sa freci cu ceara de parchet niste trepte de mozaic comunist (stii tu – spartura de marmura in beton), da, ieseai barbat. Insa, da, era mult mai usor in institut pentru toti cei care veneau din LMM. Aveau 4 ani avans fata de voi care veneati din patul mamei de acasa. Nu-i tot una sa dormi la 14 ani intr-un dormitor comun pentru doua companii cu alti 71 de sosetari si sa vii la 18 de la mama de acasa. Stiai cum sa speli o uniforma si – mai important – s-o usuci si sa fie si calcata a doua zi dimineata, dupa ce in ziua anterioara fusesei veselar.

    De ce ala mai considera azi, dupa atata timp, ca i-a fost furata tineretea, habar n-am. Eu zambesc.

    1. Pai … spunem cam aceleași lucruri. Examenul se dădea două săptămâni înainte exact din acest motiv: vizita medicala + probe sportive, un principiu care se respecta oarecum si la intrarea în institut. Te examinau medical si sportiv la inceput de iulie, inainte ca se inchida inscrierile la facultatile civile. Din ce stiu, toate liceele militare aveau profil de matematica-fizica. Am avut un prieten transferat intr-a zecea de la Breaza exact la mate-fizica la Mircea. Deci ca nivel, nu stateau rau, ma gindesc. Imi aduc aminte de valoarea contractuala, era cam aceeasi si la institut. Nea adolescenta furata a benficiat de subventie pe ambele segmente, liceu + institut, d-aia am zis de sute de mii … 9 ani era maximul robiei pe vremea lui Ceasca. Si noi semnam la fel, adica 4 ani scoala si 5 ani in Navrom. Si da, ai dreptate, LMM-istilor le-a venit natural institutul. Stiau joaca. Ei erau incheietori de companie, de grupa … stiau pe unde sa sara gardul, stiau gazdele prin Coiciu, stiau toate manglele prin scoala … stiau sa se coteasca si cind sa iasa in fata. Bai, frate, si dormeau la ore cu un talent pe care eu nu l-am deprins niciodata … M-am emotionat, sa mor daca nu.

  2. Dormitul cu cotul in radiera… De fapt, nici acum nu stiu daca era un semi-somn sau un reflex dezvoltat la auzul numelui. Care te facea sa te trezesti instant.
    Acum mi se pare haios.
    Vreo 5 ani dupa am ramas cu repulsie de frizer. Curios, acum ma tund aproape ca atunci. 🙂
    Nea Nelu a ajuns la CERONAV.

    1. Hahahahaha … exact. În radieră. În radieră tineau cotul … în prima banca dormeau, domnule, cu o nepasare extraordinara. Aveam un coleg de clasa, Toma, dormea in banca la bazele electrotehnicii exact in ochii lui Panait, fostul rector la UMC. Asta l-a bunghit, s-a tot uitat la el, si-a plimbat mina prin fata lui Tomita, asta nimic. Panait sa faca apoplexie … Tomita absolut nezdruncinat, nu i s-a miscat un muschi pe fata …

  3. Cred ca in general experienta intr-un liceu militar era traumatizanta si ca 80% din absolventi erau terminati, fie indobitociti fie alcoolici, fie o combinatie a celor doua. Parintii din mediile sarace erau evident tentati sa dea copii la un liceu militar, respectul visceral fata de uniforma si avantajele materiale imediate si considerabile erau clare. Pe de alta parte nici daca ramanea acasa copilul proaspat adolescent nu ar fi urmat sa creasca in puf, dar oricum aproape de ai lui probabil ca s-ar fi dezvoltat mai normal, indiferent ce inseamna normalitatea aceasta.

    In opinia mea la 14 ani era mult prea devreme pentru genul acesta de experienta, mai ales in minunatele conditii de la vremea respectiva.

    Tin minte cand am mers prima oara la LMM ca sa cumpar ceva de la chioscul lor (ceva mai bine aprovizionat decat al nostru , cel de la Institut), am fost socat sa vad un pluton de copii de 14 ani hingherit prin curte de o mizerie de gradat. Cei mai mici erau asa de scunzi.. tinutele , chiar cele mai mici le veneau lungi si nu li se vedeau mainile din maneci…

    Ca sa revin: ce e mai bine pentru un copil din fundul Doljului: sa o fugaresca pe Maricica prin curtea IAS-ului in adolescenta sau sa faca LMM-ul barbat din el la 15 ani ? Eu votez planul A :))

    1. Eu, planul B … din cei citiva LMM-isti care au penetrat examenul de admitere din ’86, de la punte, au fost chiar adevarati, multi dintre ei au ajuns chiar foarte, foarte bine. Nu era niciunul dobitoc. De baut … nu-mi aduc aminte sa fi fost primii la halba. Mie scoala militara mi se pare o solutie preferabila,nu neapărat optimă, mai ales acum, cind suntem vaduviti de valori si de un parcurs corect al copiilor in liceu. Parerea mea.

      1. Corect.. Si colegii mei care au provenit de la LMM erau foarte buni, dar niciunul nu avea amintiri prea placute si cred ca *with the benefit of hindsight* nu ar mai fi dat admiterea inca o data la LMM.

        Si inca o data cred ca acestia ca si colegii ati erau cei 20% din ecuatia mea care nu s-au defectat in timpul LMM…

      2. Cu drumul navigatului, absolut. Mie sigur mi-e dor de un voiaj. Cu drumul LMM-ului nu stiu…

        Hai sa fim de acord ca nu suntem de acord complet pe subiectul asta…

    2. Lose some – win some.

      Este o analiza la jumatate.
      Cei care veneau in institut veneau din acelasi motiv: o viata mai buna pe o cale mai usoara. Adicatelea asta: „Parintii din mediile sarace erau evident tentati sa dea copii la un liceu militar, respectul visceral fata de uniforma si avantajele materiale imediate si considerabile erau clare”. Ca doar nu veneai sa te imbogatesti dupa institut daca latura materiala n-ar fi fost o problema in mediul din care plecai. Iar cariera era garantata dupa facultate, fie ca terminai la bacteri fie la civila.
      Sa fim cinstiti si sa recunoastem – in pofida a ceea ce spune stapanul blogului despre aceasta facultate – nu era topul momentului. Imi aduc aminte ca se vorbea cu respect despre aeronave. Si in LMM despre contructii nave Galati.
      Doar ca acele facultati nu erau o cale de imbogatire rapida. Si – mai mult chiar – nu ofereau posibilitatea de a vedea lumea.
      Asa ca motivatia aluia care alegea un liceu militar la 14 ani nu diferea – in substanta – de cea a unuia care alegea o alta institutie militarizata de invatamant la 18 ani.

      Aia cu bautul, lasand iesirile specifice varstei, cred ca nu este adevarata. Sau, mai exact, nu motivata de un LM.

      1. Adi Grigorof, absolvent de LMM și coleg de clasa cu mine in institut, baiat super adevarat care vietuieste in Bahamas, mi-a scris aici niste chestii foarte misto si deopotriva adevarate … cind eu povesteam despre faptul ca tinerii sunt nemotivati sa mearga pe mare, ca n-ai baza de selectie, ca breveteaza 15%, ca una, ca alta … Adi spunea ca s-a schimbat motivatia care ne-a indreptat pe noi si pe cei de dinaintea noastra spre institutul de marină. Noi credeam în calatorii si povesti cu temerari si nu mai stiu ce, în aventura, profesia avea povestea ei incarcata de romantism. E adevarat ca latura materiala prima, dar mai degraba cred ca era un segment de baieti, proveniti din familii cu posibilitati materiale mai reduse, care nu-si permiteau studentia civila. Imbogatirea inainte de 89 era si nu era. In definitiv, ca angajat, primeai repede casa si la uscat … Stapinul blogului, ca sa te citez, spune urmatoarele: pina in 1984, Institutul era parte din categoria B a facultatilor Romaniei. Metalurgie, TCM, AR, MR, care mai erau. Ba se putea inlocui fizica cu specialitati, navigatie sau masini navale. Din 85, scoala a facut pasul in categoria A: aeronave, electronica, automatica, electrotehnica, energetica. Subiectele au fost de gradul A si nasoale. Din cei 30 care am fost noi, cea mai restrinsa promotie din 1965 incoace, erau numai 4 LMM-isti, restul provenind de la licee de mate-fizica din tara. Licee bune, nu trompete … Mihai Viteazu, MF 4, Sincai din Bucuresti. Din Mircea eram vreo 7. Din Saguna de la Brasov. Locurile s-au ocupat din prima sesiune. Din ce stiu, si cei dinaintea noastra aveau origini la fel de zdravene. Si cei de dupa noi, desi au fost multi, au fost 90. Nici pina azi n-am reusit sa inteleg de ce a trebuit ca cea mai numeroasa promotie a tarii sa se dea cap in cap pe cele mai putine locuri din ultimii douaj’ de ani … Revenind … Cred ca nu eram noi cei mai buni, adevarat. Dar nici de fazani nu eram. Iar la concurenta, am fost in topul momentului.

  4. Imteresant blogul dvs , cunosc situatia pentru ca am avut colegi in LMM si Institut.
    In LMM se maturizau mai repede iar faptul ca erau fara fete la clasa erau cam , disperati in prezenta sexului frumos.
    Despre adolescenta furata si alte povesti , e adevarat dar toate trec……… Acum fostii mei colegi sunt toti oameni adevarati cu meserie si te poti baza pe ei .
    Totusi scoala de marina trebuie sa recunoastem ca nu te invata sa trimiti rachete pe luna.
    In general dupa maxim 10 ani toti cei care mai naviga o fac
    pentru bani si nu cred ca mai este vreunul care doreste sa inspire briza marii in nari pe vreme de furtuna.
    E o scoala buna pentru viata dovada cum se joaca actualul
    presedinte cu un popor ignorat .
    Putini oameni ar avea tupeul lui Chioru daca nu ar avea
    scoala de marina .
    Am cunoscut comandanti si la nava si la uscat ……..
    Sunt persoane diferite dar au acelasi chip.
    Cred ca asta se invata la cursul de promovare de CDT-
    Sefii mecanici sunt mult mai realisti si cu picioarele pe pamint
    dar nici lor nu le poti poti lasa cardul pe mina.
    Odata cu disparitia flotei comerciale e din ce in ce mai greu sa gasesti un loc de munca pentru ca nu poti concura cu philipinezii
    la nebrevetati si indienii la functiile de ofiteri
    Oricind un ofiter indian cu scoala la LONDRA va fi preferat
    unuia de la UMC sau Institut.
    Ca un fapt divers pe fii-meu cind vreau sa-l sperii si sa-l fac sa puna mina pe carte il amenint ca-l dau la scoala de marina .
    I-am aratat filmul de pe youtube de mai jos si dupa 3 minute m-a intrebat cit dura chestia asta ??? – 2-3 zile o saptamina
    daca erai in Indian pe vreme de muson …..
    Nu a inteles de ce se intimpla chestia asta nici el nici nevasta-mea , ea vine cu alta intrebare desteapta …Ca de ce faceam voiaj in zone cu furtuna si de ce mergeam numai in India China ….???
    Ca ea ar fi refuzat astfel de voiaje ………

    Da ma , ca era vaporul lui tata ……
    Pai te dadeai jos si plecai acasa ….De unde ma din Sud Africa ???? A erati in Sud Africa ……… E greu de inteles pentru unii…. Totusi nu-mi pare rau ca am navigat, dar acum nu cred ca as mai risca , am prieteni care saracii s-au prapadit aiurea.
    Si erau oameni adevarati ..D-zeu sa-i ierte.
    Oricum dintre noi astia care comentam aici ne-am cam pensionat..
    Toate cele bune . Au fost vremuri bune dar timpul nu se mai intoarce.

    1. Toate s-au schimbat. Marinaria este altceva astazi, nu ce povestim noi pe-aici. Acum, intr-adevar, esti platit sa pleci de acasa. Platit bine. Nu mai exista viata sociala la bord. E altceva. Daca optiunea ar fi posibila azi, multi ar alege la fel, altii nu. Totusi … optiunea difera de context … cum o duci, ce cariera ai avut etc. In ceea ce ma priveste, de o suta de ori daca m-as naste, as vrea sa fac exact acelasi lucru si nu altceva.

  5. Eu daca ar fi sa ma mai nasc odata nu as mai pleca pe vapoare
    As invata mai bine sa intru la Automatica Calculatoare si as fi stat
    IT-st linistit cu 150 k pe an . Dar am fost un fraier si am crezut
    in povestile care ni le spunea un vecin cind venea din voiaj.
    Stiam placile alea pe de rost dar niciodata nu-i spuneam ca se repeta.
    Deasemeni si combina aia cu sorround egalizator si boxe de spargea geamurile a cintarit mult.
    Aveam apoi la nava un sef mecanic care se juca cu masina cu telecomanda cumparata pentru fii-su .
    A scapat-o pe scari i-a stricat directia ca era din plastic si
    apoi strungarul a trebuit sa lucreze 2 saptamini sa-i repare directia la jucarie .
    La vapor gaseai ultima tehnica a vremii vorba unui ch mate,
    aveam si laser !!!!!!!!!
    Unde avem laser dl Capitan il intrebai daca nu stiai placa ???
    La bucatarie ma , taie bucatarul salamul cu el , tu ai putea sa tai cu cutitul salamul asa subtire ????????
    – O bijuterie de logica si arhitectura de comunicare.
    Ar fi multe de povestit cum eram in jungla intr-o coliba cu o
    localnica si cind eram in chestia aia numita pat intinsesem piciorul sa-l tin priptit in usa sa nu intre vre-o lighioana crocodil sarpe alea alea.
    Dar nu renuntam ca vorba aia faceam pavilionul de ris.
    Frumos d-le frumos , dar numai noi intelegem ce era frumos atunci ca acum oricum nu ne-am mai vedea in rolul ala .
    Mai am din astea dar ar trebui un topic separat .

    1. Mda … eu am avut povestitoru-n casa sau le-am ascultat pe la vapoarele unde era ambarcat taica-meu. De la un anumit moment, am devenit actorul povestilor mele de acum … Oricum, n-as face nimic altceva. Prea am citit de-alea cu Captain Blood si Toate pânzele sus si ce-au mai fost. As schimba doar tipul de vapor cred. Dar … fiecare cu pasaricile lui. Toate placile despre defunctul Navrom au un haz, sau o amaraciune sau o frumusete pe care le intelegem doar noi, exact.

  6. Si eu sunt unul dintre cei care au facut LMM si cu toate ca am si regrete, sunt convins ca LLM-ul m-a ajutat sa ma formez ca om si sa descurc mai usor in viata. Sigur nu m-a facut mai disciplinat si mai ordonat, dar m-a ajutat sa inteleg viata altfel decat pe colegii mei de la liceele civile. Anul acesta sarbatorim 25 de ani de la terminarea LMM-ului si cu siguranta avem ce povesti. LMM-istii vedeau Bricul Mircea doar in port, asa ca nu stiu de ce vorbeste colegul de simbol al tineretii furate. Despre practica din anul I de Institut, inca ma apuca ameteala cand ma gandesc la faptul ca locul meu era la vela randunica.

  7. @ Rogers

    Eu dupa vapoare am luat-o pe calea informaticii si pot sa zic ca e foarte interesant si banii au fost foarte buni. Apoi au fost alte cai, foarte frumoase si acelea.

    Dar pana la urma ramai cu dorul dupa nave, iti garantez… Si nici aia 150k nu sunt mereu 150, in fine iarba e mereu mai verde in curtea vecinului.. E o cariera barbateasca, minunata si eu incerc sa fac macar pe unul dintre cei doi baieti ai mei sa o ia pe drumul asta.

    @ Laurentiu

    Cred ca lipseste entuziasmul dupa aventura pe care noi l-am avut cand eram mici. Asa cum spui, Toate panzele sus… sau Linia Maritima Onedin, mai tineti minte?

    Sau 1000 de carti cu toate cuvintele ciudate care te faceau sa visezi: babord, tribord, sarturi, gabie, trica etc .. Nume exotice de porturi ca si Casablanca, Tanger, Singapore te duceau cu gandul la o mie de potentiale aventuri.. copilaria noastra a fost leganata de visele astea si mi-e teama ca generatia noua duce o lipsa acuta de vise, nu neaparat cu vapoare dar de orice fel de vise.

    1. Doru, da … Onedin. Peter Gilmore il cheama pe actor, n-a murit, are vreo 80 de ani. Da. Asa e. Total de acord. Deficit de imaginatie, deficit de miscare, deficit de sport, deficit de viata sociala de copil, deficit de vise … Total de acord. Cind citeam Toate pinzele sus si batea vintul dintr-un bord pot sa jur ca mi se legana camera …

  8. Cateva comentarii…

    Nu as mai da la LMM in niciun caz! Am prins cea mai neagra perioada, in plina criza a comunismului (’82-’86) si asta afecta tot: mancare, haine, caldura, practica pe nave, munci la camp, spectacole ptr. Ceausescu vara etc. Practica marinareasca la Palazu a fost poate singura amintire placuta. A existat poate a anumita camaraderie intre atatia adolescenti in uniforma insa atat!

    Un alt aspect pozitiv a fost faptul ca mi-a deschis ochii la ce insemna Marina Militara romana (zero la momentul respectiv) si din al doilea an am decis sa dau la sectia comerciala a Institutului. Profesorii erau ok, unii chiar de exceptie (profesorul de fizica Bararu Ion de exemplu). Erau probabil atrasi de salariile mari si alte avantaje oferite de armata.

    Cu toate ca acum sunt in IT, marinaria a ramas o atractie foarte puternica. Din fericire pot inchiria veliere prin Caraibe… a propos, brevetul de ofiter de punte nu are nicio valoare cand trebuie sa dovedesti ca ai competenta necesara sa conduci un velier de 15 m. Un curs de o saptamana in schimb e ok!

    Cum zicea Laurentiu, stau in Bahamas si am barca etc.. dar nu e acelasi lucru cu navigatul cu lunile pe oceane. Exista o nostalgie dar daca stai sa te gandesti mai bine, nu mai e chiar atat de atractiv, in special daca ai familie si mai ales daca exista alte optiuni sa asiguri acelasi nivel de trai. Oricum, daca cineva e doritor de mers pe mare… recomand inca o data „barelboat chartering” (vezi bazele Sunsail si Moorings prin Turcia si Croatia).

    Cat despre carti… am citit f. multe in ultima perioada si recomand celor interesati de viata in Royal Navy in timpul razboielor napoleonice:
    – Master and Commander + 19 alte volume de Patrick O’Brian (filmul cu acelasi nume e o compilatie din toate cartile)
    – Kydd + 12 alte volume de Julian Stockwin
    – Horatio Hornblower + 10 alte volume de C. S. Forester

    Am revazut si Linia Maritima Onedin (vreo 10 episoade)…

  9. Laurentiu Mironescu :
    Stapinul blogului, ca sa te citez, spune urmatoarele: pina in 1984, Institutul era parte din categoria B a facultatilor Romaniei. Metalurgie, TCM, AR, MR, care mai erau. Ba se putea inlocui fizica cu specialitati, navigatie sau masini navale. Din 85, scoala a facut pasul in categoria A: aeronave, electronica, automatica, electrotehnica, energetica. Subiectele au fost de gradul A si nasoale. Din cei 30 care am fost noi, cea mai restrinsa promotie din 1965 incoace

    Am absolvit LMM-ul în 84 şi în commentul quote s-a strecurat o greşeală! …neintenţionată vreau să cred. Vreau să spun că, noi am fost prima promoţie de LMM-işti care pe 3 mai 1984 am fost anunţaţi că s-a încheiat filozofia cu specialitatea, adică cu navigaţie şi electromecanică, şi vom da toţi la fizică… şi dăi şi învaţă în timpuş scurt care rămăsese până la examen la institut! În acelaşi timp au fost cele ai puţine locuri la secţia militară : 35 locuri cu tot cei 10 şurubari, care au intrat toţi cu 5, iar 18 LMM-işti ai picat cu medii pe 5 !
    Ce s-a întămplat pe urmă cu celălalte promoţii de LMM-işti nu am căderea să discut chiar dacă cunosc „ambalajul” … iar cei din 86 nu cred că au fost deloc „uşă de biserică” – a fost promoţia copiilor de „răngălăi” şi nu mă păcălesc deloc !
    Împărtăşesc opinia, în parte, acelui individ care a spune de „adoleşcenţa furată” ! Ca argument: începând din 84 absolvenţii de LMM nu aveau un orizont predictibil !

    1. Domnule, aveti dreptate cu 1984, specialitatile si restul. Am avut si eu un prieten care a fost lovit in aripa de imposibilitatea de a mai da navigatie in loc de fizica. Eu stiam ca pasul spre subiectele de gradul A a fost facut in ’85. Uite, m-ati facut curios, o sa ma mai interesez. Cit despre promotia ’86 la militară … Stiti, 1986 a fost cea mai numeroasa promotie de liceeni a României. Era de așteptat ca, respectând proportiile, sa se gasească și cel mai mare număr de piloși acolo. Și noi, cei de la navigație comerț, eram mai piloși ca cei dinaintea noastra. Ceea ce rețin eu, și cred că este destul de important, e că din colegii e la militară, care au fost vreo 50, sunt cel puțin 10 comandanti de cursa lungă, iar dintre ei, măcar vreo doi sunt dintre șurubari. Apropo de adolescenta furata, eu nu am o opinie documentată, fiind absolvent de liceu civil. Sunt convins că in LMM au fost lucruri bune și rele, ca peste tot. Opinia mea, asa, din tribuna, e ca un liceu militar era o investitie in tine, ca individ, investitie recuperabila intr-un interval de timp mai lung sau mai scurt.

  10. Laurentiu Mironescu :
    Opinia mea, asa, din tribuna, e ca un liceu militar era o investitie in tine, ca individ, investitie recuperabila intr-un interval de timp mai lung sau mai scurt.

    Desigur … în LMM au fost lucruri bune și rele, ca peste tot ! Nu regret acei ani, ba mai mult …am amitiri plăcute şi pe care nu le-aş fi putut trăi decât aici, dar dacă ar fi s-o iau de la început m-aş gândi de 100 de ori ! Totuşi vorbim de cazarmă, deci viaţă cazonă la o vârstă fragedă şi nu-i de ici colo …coroborat cu orizontul deloc predictibil, nu şi-ar justifica alegerea. Nu contest valoarea „şurubarilor”…doar aminteam de favorul de care au beneficiat la acel moment, inclusiv subiectele de examen!
    Ca să vă confirme ceea ce am afirmat în commentul anterior puteţi să-l sunaţi pe Mircea B. , care a avut colegi de clasă LMM-işti promoţia 84. Unul dintre ei fiind Fernando Mihăilescu

    1. Domnule, vorbim de aceleași lucruri, în definitiv … Eu aș contesta valoarea șurubarilor că dădeau examen pe alte subiecte, dar acum, după atâția ani, chiar nu prea mai contează. Eu îl știu bine pe Fernando, îi știu familia, mai vorbim când și când. Cu armata la vârsta aia fragedă aveți dreptate, pe de altă parte, dacă aș avea un băiat, aș prefera să facă armată de la o vârstă fragedă decât să ajungă să mutant social, cu unici prieteni pe facebook, fără sport și cu pasiune de nezdruncinat telefoanele mobile. Fiind tată de fată … Deh, viața e cum e. Nu există adevăr absolut în ce scriu eu, sunt opiniile mele. Mă bucur când cineva gândește altfel, învățăm unii de la alții, în definitiv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s