Dacă e sâmbătă, e bric …

Sâmbătă m-am dat cu bricul. Ocazia? Aniversarea de 55 de ani a promoției 1957 … am fost invitat. M-am dus cu mare plăcere, nu singur ci cu nevastă și copil. Invitat, invitat, dar pe listă nu eram … pe lista transmisă portului militar de organizatori … Liga Navală Română, filiala Constanța care a considerat prezența președintelui implicită. Implicită dar necomunicată … am făcut un pic de radă până a venit un domn maistru și o doamnă să ne ia pe datorie pân’ la navă.

Ajungem … urcăm la bord. Ne primește Gabi Moise, comandor, colegul meu de la compania sportivă. Lume multă … promoția 57 cu soții și rude, copii și nepoți, o gașcă de copii deștepți de la Mircea însoțiți de profesorul Băraru, ex Liceul Militar de Marină și de domnul director Nicoară, alți domni și doamne.

Plecarea întârzie … Remorcherul militar care trebuia să ajute la menvră tocmai gâfâie din motorul principal și face un rondou să se mai gândească. Ajunge, într-un final … voltează o remorcă de la pupa bricului. Ne largăm … pupa mola tot, rămâne prova într-un spring … remorcherul pufăie acolo. Mola și prova … ne răsucim de pupă. Mola și remorcherul. Bandă dreapta, încet înainte. Bompresul girează peste dana militară, dig și alte alea … ieșim.

Un domn din promoție mă întreabă dacă-l cunosc. Parcă-l știu … Scuze, cum vă numiți? Stăiculescu … am fost comandantul bricului … îmi vine să-mi dau palme. Era comandantul bricului acum 25 de ani când am fost eu în marș … un domn discret. Bine, politica atunci era good cop, bad cop … el era the good cop. Ăla rău’ era secundul. Pamparău, căpitan locotenent Dinu Pamparău. Meseriaș, da’ când dădea la front pe vergi parcă te flegma între ochi …

Ieșim printre faruri. Calm plat, motorul nici nu se aude … Fac o inspecție printre amintiri. Bricul arată impecabil. Punțile curate, totul lucește … Nu e armat, adică nu-s vele pe vergi. Era un program cel puțin interesant … deșteptarea la 05.30. Dormeam o sută douăj’ de inși în cazarmă, în hamace. Hublourile închise. Mireasma dimineața? Îmbătătoare … în fine … înviorarea în arboradă, adică urcam pe un bord până-n crucetă, adică la vreo treij de metri și coboram pe bordul ălalalt … de sus de-acolo se vedea vaporu’ mic, mic … nu cred că am fost niciodată mai treaz decât proaspăt coborât din pom … înapoi în cazarmă, impăturit hamacele, stivuite în bastingaj, toaleta de dimineață, micul dejun și după aia pe sectoare … fiecare cu bucata lui de șmotruit … După gustare cred, deveneam maimuțe … La front pe vergi … gata șefu’ … la front, dacă zici matale … îl îngânam pe ascuns, că pe față n-aveam spor. Fusesem împărțiți … cei mai scunzi erau prin cer, la rândunică, la zburător … ăilalți, mai zdrahoni, eram mai păcătoși, viețuiam mai jos pe cracă. Aveam post la verga mare, la verfafor … adică la extremitatea vergii, vreo 3 metri în afara bordajului. Lângă mine, Lucică Iordache, cine altcineva …

Cât eram în marș, cum, necum, eram prin pom câteva ore pe zi dimineața, câteva ore pe zi după-amiaza. Urcam pe sarturi până la verga cu pricina, după aia, pe orizontală, pe țapapii, până la post … aveam și niște siguranțe cu carabină, dar nu prea le foloseam până la postul de manevră. Te sudai acolo și jos vela, sus vela … uite-așa o țineam … nu mai aveam unghii, nu mai aveam piele pe degete, dar făcusem un brand de atâta tras … curentul nostru de verfafor trecea printr-o pastică defectă, normal … ajunsesem cu Lucică să ținem vela cu dinții, că nu mai aveam mâini … urla Pamparău de jos de ne fluturau nădragii …

Mâncarea a fost infernală … bucătar era un soldat de ciclu doi la marină … un mogâldan de prin Botșeni, Haiduc parcă … Avea omu’ un of, îl lăsase logodnica sau nevasta sau ce-o fi fost … ș-avea ăla un sictir de n-ai văzut … răsturna ghiveci de la borcan în oală, mesteca acolo un răstimp neprecizat și gata masa de prânz … mirosea ca un căcat umed cu sare …

Când era rece sau ploua, mâncam în cazarmă, adică unde dormeam … acolo făceam și niște cursuri, când și când, dar de cele mai multe ori, mâncam pe punte. Spre finalul marșului, când eram deja lihniți, era o șmecherie să stai treaz la miez de noapte, când scoteau pâinea, te mai lipeai de-o bucată de pâine caldă … deh, amintiri.

Cobor în cazarmă. Neschimbată. Sau parcă are niște chesoane în plus … spălătorul curat, lună. Ies într-un bord … eram travers de Eforie, vaporul începe să se bălăngăne un pic. Mircea face urât la bulău. Are stabilitate excesivă și ruliu foarte violent … în ’87 am avut câteva zile de mare rea … aveam un coleg cu cel mai glorios nume din școală, elevul Bucă … doamne, ce-a suferit săracu … nu-i lua nimeni din brațe tromba din tribord … debalasta direct în mare culinaria lui Haiduc.

Gabi simte că n-are rost să facă ambiții cu micul dejun al pasagerilor … schimbă de drum cât balansul să devină insesizabil. Punem pe drum înapoi … fâșâim din motor, în jumătate de oră acostăm. Elegant, ca la marina de război, oameni mulți la manevră, n-ai cum greși … Lumea mulțumită, ne pozăm s-avem cu ce ne mândri … și off we go …

Superb … Eu refuz să cred că există un copil normal, cu toate membrele la locul lui căruia dacă-i povestești toate astea, dacă i le arăți, să nu se îndrăgostească de mare și să nu vrea să devină marinar. Eu eram client sigur în ’87 când am mers în marș cu bricul … cu toate astea, instrucția aia, hărmălaia lui Pamparău, arogant, sigur pe el, uniformele, Burgasul, palmierii și domnișoarele din Suhumi, aniversarea de șaptezeci de ani a marinei URSS de la Sevastopol m-au transformat în agentul de vânzări al acestei meserii pe viață. Din păcate … valorile intangibile ale acestei meserii sunt sabotate chiar de oameni din interiorul fenomenului. Avem școli de marină la care predau oameni a căror legătură cu marea a însemnat un verișor sau un vecin navigator și marinari îmbrăcați în țoale de camuflaj de deșert … Liceul Militar de Marină nu mai există că nu i-a luat nimeni apărarea iar în fostul liceu Navrom navigația este obiect facultativ … Aș da timpul înapoi și aș rescrie toate astea,  dar nu s-a inventat metoda prin care. Poate are vreunul vreo idee …

Anunțuri

8 gânduri despre “Dacă e sâmbătă, e bric …

  1. poetic mod de a descrie ceea ce ati trait,v-am mai sugerat,scrieti o carte,ar fi pacat sa nu cunoasca si altii acea viata prin ochii dvs.
    Cu stima.
    Noire

  2. Am citit citeva articole scrise de dumneavoastra si trimise de un prieten fost radiotelegrafist din Constanta: Ză flit…,Summit-ul Chireshica, 1965. Felicitari pentru analiza flotei Romanesti despre care putini Romani cred ca stiu detaliile prezentate si pentru dragostea pe care o purtati profesiei, marii si Constantei. Cu stima.Eugen Frunza, tot Constantean dar de pe marile Lacuri

  3. <> Remorcherul militar nu face un rondou ,,sa se mai gandeasca” ci trebuie sa faca acel rondou ca sa fie in pozitie favorabila pantru a lua parama de remorca .
    Cu deosebit respect Daniel CHIVU

    1. Domnule Chivu, a fost o exprimare menită să trezească interesul unui cititor neavizat pe care il doare-n pălărie cum se poziționează un remorcher … Ca director al unei companii de remorcaj maritim ce ma aflu nu mă suspectati ca nu stiu ce facea acolo … Oricum, vă multumesc ca bagati in seama eforturile mele pe-aici.

  4. Sunt sigur ca dumneavoastra stiti ce facea remorcherul acolo dar pentru a trezi interesul unui neavizat, nu cred ca trebuie sa punem intr-o pozitie nefavorabila nava si mai ales oamenii care intre noi fie vorba cu tehnica pe care o au la dispozitie fac adevarate minuni .
    Cu respect Daniel CHIVU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s