Bună seara …

Bună seara … Hm, mă visam editor de știri … De mult nu am mai vizionat un manifest televizat, film sau serial, care să-mi ridice un nod în gât … Fiecare are sensibilitățile lui, așa le am și eu pe ale mele … Când și când mă mai uit la marșul de 12 pași ai lui Cuba Gooding Jr în Men of Honour … nu ratez o lacrimă în colțul ochilor, vă mărturisesc smerit. Eh, globalizarea suprapusă peste cinematografia prezentului mă face un veteran care nu se regăsește printre filmele de azi … războaie între galaxii și desene animate … ce e prostia asta …

Și totuși … totuși. The Newsroom. Serial despre politică și presă. De fapt, invers … presă și politică. Un domn prezentator de succes, un Jay Leno al știrilor de seară, bine poziționat și renumit pentru talentul său de a nu supăra pe nimeni, milionar și între două vârste, jucat de Jeff Daniels, deci domnul prezentator are un moment de suceală … are momentul Jerry McGuire … momentul în care nu mai vrea să-și trișeze meseria. E un moment care se derulează în două etape, prima chiar în debutul serialului. Omu’, invitat la nu știu ce universitate, după ce evită, conform obiceiului, să dea vreun răspuns contondent, ajunge să fie scos din sărite de o pionieră care îl roagă să explice, pe scurt, de ce America este cea mai bună țară din lume … drept pentru care, în plenul amfiteatrului și-o bagă plin de talent, explicând de ce consideră el că America nu mai e, de ceva vreme, cea mai bună țară din lume … suntem pe locul 7 la alfabetizare, 28 la matematică, 4 la export, 4 la import, pe locul 3 la venitul pe cap de locuitor … suntem pe primul loc la încarcerări per capita, la numărul de locuitori care cred în îngeri și la cheltuielile militare, bugetul pe care America îl pune la dispoziția armatei depășește cheltuielile militare ale următoarelor 25 de țări … deci nu, nu suntem cea mai bună țară din lume, citez aproximativ.

Etapa a doua se constituie într-un manifest televizat care încearcă să pună lucrurile în ordine … au ajuns acolo în episodul trei. Este înduioșător de mișto și de utopic, odată translatat în presa din România …  ca să facă legătura, pleacă de la un statement televizat al unui oficial guvernamental care-și cere scuze poporului american, în numele guvernului, că n-au reușit să-i ferească de teroriști în septembrie 2001.

I was an accomplice to a slow and repeated and unacknowledged and unamended train wreck of failures that have brought us to now.  I’m a leader in an industry that miscalled election results, hyped up terror scares, ginned up controversy and failed to report on tectonic shifts in our country, from the collapse of the financial system to the truths about how strong we are to the dangers we actually face.  I’m a leader in an industry that misdirected your attention with the dexterity of Harry Houdini, while sending hundreds of thousands of our bravest young men and women off to war without due diligence.

The reason we failed isn’t a mystery – we took a dive for the ratings.

I-auzi … Am fost complice la un șir lent, repetat și nesancționat de erori care ne-au dus unde ne-au adus … Sunt lider într-o industrie care a interpretat greșit rezultatele alegerilor, a umflat pericolele, a căutat controversele, dar a eșuat în a semnala mișcările tectonice ale țării … sunt lider într-o industrie care a deviat atenția ca Houdini, în timp ce trimitem la război,  nepregătiți, sute de mii de tineri și tinere …

Și de ce asta? Pentru rating-uri … Și de ce pentru rating-uri? Pentru că statul a omis să spună că ora de știri este gratis și nesupusă atracției publicității …  Ce-a făcut această omisiune din televiziune? Ce să facă … a generat dominația circului … indiferent cât ești de valoros, ești minoritar odată circul declanșat …

Iar Jeff Daniels, magistral în rol, voluntar se lasă de circ și se apucă de treabă serioasă … în episoadele ce vin apare și mogulul veros ale cărui interese sunt afectate de poziția contondentă a propriului angajat care nu mai vrea să fie apă sfințită …

E utopic la noi, este? Este naiv, chiar … când vezi acrobații serilor noastre, cum se încordează să stoarcă o știre de unde nu e, când pozițiile lor sunt atât de părtinitoare încât te simți jenat, indiferent de ce parte ai fi, când moderatorii sunt știrea, de fapt, deși ei nu realizează că în economia vieții noastre ei sunt intruși … Nu, frate … noi beneficiem de rezervoare interminabile de idioate, care mai de care mai lină-n privire, mai mâțâită, mai tunată, mai destinată vreunui fotbaliator … și uite-așa se crează România viitorului … superficială și coruptă-n toate cele, indiferent că-i primărie sau gândirea micului întreprinzător. Nu … noi am devenit circ. Suntem circ de sus până jos și de la stânga la dreapta … A vrut cineva, vreodată, informarea electoratului? Ha … Poate manipularea lui, poate prostirea lui, ațâțarea lui … orice s-a dorit cu electoratul, mai puțin luminarea lui.

Și de ce am dorit toate cele de mai sus … pentru rating? Hm … poate și pentru. Ar fi fost mult mai onest așa … frate, vrem să facem bani cu televiziunea și arătăm oameni în curu’ gol pentru că asta vrea românașul nostru … Din păcate, onestitatea lăcomiei lipsește pentru că avem televiziuni construite a fi vehicole de manipulare aducătoare de bunăstare pentru câțiva.

Iar lucrurile au scăpat din mână … pe termen scurt și mediu suntem condamnați la această configurație a serilor noastre televizate. Telespectatorul este format, viitorul votant este format, polarizat, urând din suflet votantul advers, fără să știe măcar de ce. Televiziunea ar trebui, în afară de bani sau putere adusă patronului, să se constituie într-un mecansim de curățare a vieții publice, a vieții politice. Mi-ar plăcea să văd un shogunel d-ăsta, omniprezent la tocșouri, înnebunind și urlând cu obidă: Bă, boilor de alegători … nu mai votați dizeuze, ospătari sau guriști în parlament, că ajungeți să vă căcați pe el de parlament … Bă, votați oameni cu școala făcută la timp și cu bani de acasă, nu vă mai bateți joc de votul vostru că vă bateți joc de viața noastră pentru 4 ani … trimiteți-vă primarii să învețe administrație, dacă tot i-ați ales și dați-le un șut în cur pe uliță dacă vedeți că le pute nevasta și beau cafele târzii cu secretara … mă rog, pot să o facă și pe asta, dar să asfalteze, să canalizeze, să curețe, nu să angajeze neamuri și să pună borduri când n-au străzi …

Dar se pare că n-o să văd pe nimeni înnebunind în viitorul apropiat … și nici n-o să vedem vreun manifest care să ranflueze bunul simț de unde s-o fi pitit. Mai degrabă o luăm noi razna și gata.

So be it.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s