Pe la începutul lui decembrie ’89, anul trei și patru navigație comercială suntem convocați la o ședință în port, în sala de comandament … eram anii mari, unii se pregăteau de voiajul cu Neptunul, alții doar ce veniserăm și ne pregăteam de stagiu. A fost un soi de lecție deschisă unde începeam să amușinăm ce se întâmplă-n flotă, organizare, una, alta … La final, concluziile le trage un tovarăș, cam agramat, secretar de partid pe platforma port … Orezeanu, parcă. Mi-l aduc aminte perfect, costum gri, pulover pe gât, relativ tânăr, da’ veninos. Măi, tovarăși viitori ofițeri … pauză de efect, privirea severă înainte … ce an sunteți voi? Trei … patru … Aha … altă pauză de efect … ia să vedem … câți membri de partid sunteți voi în anul trei și patru, tovarăși? Se ridică partizanii în picioare … mulți de anul trei, peste jumătate din anul patru. Eu, nu, că nu eram. Și ne bagă tov. Orezeanu mortu’n casă … Nu e în regulă. Voi știți ce se întâmplă dacă nu sunteți membru de partid? Știți că nu puteți ajunge comandanți de navă sau șefi mecanici? Știți cât de greu ajungi membru de partid la bordul navei? Trebuie să stai minim un an pe aceeași navă, în același colectiv iar rata de primire în partid este 2/5, adică la doi ofițeri se primesc cinci nebrevetați? Vă cam jucați, tovarăși, vă cam jucați …

Bârrr … am zis că înțepenesc … fusesem propus în anul II, am avut o restanță la Baze radio, la revedere, în anul trei am avut iar note mari, era să mă dea afară din școală că am lipsit la trei apeluri de dimineață consecutive … iar la revedere. Ce mă fac … mă și vedeam absolvent de școală militară ambarcat pe vreun remorcher în portul Constanța, fără aviz pe motiv de neimplicare politică. A doua zi i-am făcut marcaj secretarului de partid pe companie, colegul meu de la Mircea, Sichitiu, și gata, recomandare, ședință pe 15 decembrie. Într-o joi …

15 decembrie 1989 … ora 15.00. Corp facultatea Navigație, organizația de partid a catedrelor navigație și radio, unite post congresul al XIV-lea. Secretar de partid căpitan rangul III Traian Moșoiu. Împricinați elev sergent major Mironescu, elev sergent major Nedelcu, elev sergent major Ionescu. Ne prezintă Sichitiu, elegant, trei tovarăși de nădejde … disciplinați … mă mir cum nu i-a căzut tavanul în cap când m-a făcut pe mine disciplinat … Moșoiu o ia din drop … da, da, sigur … Tovarăși. Este o zi importantă pentru organizația noastră de partid. Primirea de noi membri este o ocazie importantă, nu-i așa, ca organizația să respire, ca organizația să capete forță … în lumina angajamentelor luate la cel de-al paișpelea congres al partidului … lalalala … Ajunge și la noi … normal, începe cu mine. Elevul sergent major Mironescu … eu îl cunosc bine pe tovarășul Mironescu … pauză. M-a luat cu frig … să vezi ce căcat spune ăsta acum .. și spune, frate … da … îl cunosc. De fapt, în primii ani ai tovarășului Mironescu în insititut, eu m-am întrebat foarte sincer dacă este sănătos la cap … grave probleme de disciplină. Arogant. Individualist. Cât am fost OSPI (ofițer de serviciu pe institut) nu l-am găsit niciodată, dar absolut niciodată la studiu. Liniște … îmi aduc aminte perfect, doamna Jurian, profa noastră de baze radio, dispozitive electronice și alte alea stătea în primul rând … se uita la mine cu o privire nu neapărat surprinsă … confirmând, oarecum, ce spunea Moșoiu acolo … Doamne, ce rușine mi s-a făcut. Eram ca racul … n-am putut scoate un cuvânt … ăla bălărea acolo. Parcă începuse s-o îndulcească … În ultimii ani, tovarășul Mironescu s-a maturizat, totuși. Are note foarte bune, văd. Mai puține probleme de disciplină. Bun, el este și sportiv, știți … spus pe tonul, bun, este și puțin handicapat … Cu puțin efort, tovarășul Mironescu poate deveni un membru de bază al organizației noastre

Da, fraților … îmi venea să intru-n pământ. Nedelcu și Grizzly au trecut rapid … eu, pământ de flori … Am semnat ceva acolo, nu mai știu … s-a terminat ședința, am plecat. Primirea noastră trebuia confirmată de nu știu cine.

Sâmbătă, 17 decembrie 1989, învoire de sărbătorire a marii realizări … Noi, cei trei ultimi mușchetari ai comunismului în compania a șasea, parcă eram anul patru, i-am invitat pe restul colegilor la cramă la Continental, la o bere comunistă. Toți trei am venit îmbrăcați în roșu, dovadă a atașamentului față de valorile perene ale luptei de clasă … eu nu știu de unde am avut atâta tupeu. Parcă s-au ținut și discursuri mobilizatoare.

Mare realizare, nu-i așa? La Timișoara deja începuse dansul … îmi aduc aminte că ultima noastră învoire în institut a fost de 24 de ore, adică până duminică seara, dar cine era să se întoarcă duminică seara în școală … majoritatea am venit dimineață. Surprise … Toți ofițerii fuseseră convocați de duminică în unitate, dormiseră în paturile noastre sau pe aiurea … prima persoană de care îmi aduc aminte la intrarea în companie era Abilu’, comandantul de batalion, care se întindea pe hol … dormise în cancelarie, pe undeva. Se vede treaba că era cotoioasă … n-aveau timp să se ia de noi … la inspecția de dimineață am fost informați de evenimentele de la Timișoara. Ne-am preluat armamentul din dotare plus 4 încărcătoare pline. În Institutul de marină s-a trecut la fază ore de curs pentru elevi și pușcoacele lor … noi în bănci, pușcoacele în cuier, încărcătoarele cu muniția de război aferentă peste tot. Și așa am tot ținut-o până a fugit dictatorul și sinistra lui soție …

Niciodată n-am știut să răspund când m-a întrebat cineva dacă am fost membru de partid. Am fost, n-am fost …

Colegii de ședință? Dan Nedelcu navigă acum, după o pauză de vreo 10 ani, chief mate, ofițer DP pe un remorcher off-shore … scoate comori din ocean. Grizzly Ionescu n-a prea mers pe mare. Reporter la Contrast, om de afaceri, consultant politic … de mine, sunteți informați, cred. Toți trei suntem divorțați … una peste alta, ia uite, nivel moral dezastruos, n-am fost o achiziție pentru resursa de partid. Abilu’ a ieșit la pensie pe la patruj’ de ani, a intrat în asigurări, scrie cărți și cred că pot spune că suntem prieteni … Cu rangul 3 Moșoiu m-am întâlnit prin ’94 la Lattakia, eu secund pe Râmnicu Vâlcea, el pe o navă militară aflată în circuit în Mediterană … A urcat la bord parte unei delegații de ofițeri, invitați de comandantul nostru. Când m-a văzut în scară să înțepenească … n-a știut cum să reacționeze. Ce era să spun … mai ales că, dacă e să fiu cinstit, cam avea dreptate în modul în care mă înfierase proletar. Ne-am pupat, am stat la masă împreună, seara ne-au întors invitația. Suntem prieteni de atunci, e membru al Ligii Navale, ne vedem cu plăcere când ne vedem și a fost unul dintre primii care mi-au dat mesaj văzând înscenarea deneaului la televizor.

În concluzie, oi fi fost  membru de partid. Sau poate nu. Chiar cu acest statut politic incert, am ajuns comandant de cursă lungă, adică ce mi-am dorit de copil … cum, necum, mi-au fost suficiente 7 zile să sabotez pecereu’ din interior … ați văzut ce s-a ales de el. Acum am altă țintă, tot din trei litere, și nu partid.

 

 

 

Reclame