Controlul de duminică …

M-am mai uitat de câteva ori pe marea delațiune a perechii de inestimabilă valoare Grecică și Bucică. Să mor dacă nu e făcută parcă special să te umfle râsul … Încerc să-mi imaginez cum aș fi reacționat dacă îmi venea mie la mapă o lucrare de genul ăsta … prin prezenta, noi, Grecică & Bucică, polițiști de-o inestimabilă valoare profesională, în lupta noastră cu evaziunea fiscală, să vedeți ce pățirăm … acu’ vreo 6 luni, îl verificam pă unu’ care a vrut să ne intimideze că altu’, unu’ cu funcție în minister, ne rupe capu’ dacă nu ne oprim din verificat … Dar noi nu ne-am oprit … și am verificat și am verificat. După cum știți, cu rezultate senzaționale … Nimeni, de la Dragonul Roșu, nu mai face evaziune fiscală … dar ne-a fost greu, primeam telefoane, eram amenințați. Și uite-așa, ne-am adus aminte că acu’ 6 luni s-a încercat ca noi să nu mai verificăm. Dar noi nu și nu … am verificat și am controlat în continuare dar ne-am adus aminte și am sesizat organu’ competent, adică DeNeA … că chestii de genu’ ăsta n-au cum să se mai întâmple, tovarăși.

26 decembrie 2010 a fost într-o duminică. Îmi aduc aminte perfect, eram la Bistrița, la fratele nevestii, proaspăt bunic la 46 de ani … și ne-am suit toți în mașină și am mers la Cluj, să vedem nepotu’ și pe mama lui … văzut, minunat, pupat toți, înapoi la Bistrița. A doua zi, pe 27 decembrie, ne-am pornit spre București … ningea ca-n povești. Vroiam să oprim în Târgu Mureș să bem o cafea cu un fost coleg de institut cu care am chatuit pe facebook. Când tocmai ne învârteam prin centru, când eram cu telefonul în mână să-mi sun colegul, odată aud soneria … răspund, era dom’ ministru Igaș care mă chema spre București. N-am mai băut cafeaua cu fostul coleg … am vâslit la vale prin zăpadă … eram cu Defenderul familiei, zisă în intimitate și macaraua, mașină pentru care zăpada nu poate constitui vreun impediment vreodată. Am ajuns pe la 7, am stat o oră-n anti cameră, intru la dom’ ministru, mă încarc cu o propunere, o accept, plec, vorbesc cu nevasta care bufnește în plâns de fericire … ne strică viața, o să fie rău … și rău a fost. Și rău încă este.

Pe 26 decembrie 2010, singura mea calitate era aceea de oaspete al fratelui nevestii, proaspăt bunic, fără absolut nicio idee despre ceea ce avea să mi se propună a doua zi. A luat vreo două săptămâni până am ajuns pe funcție. Mi-a luat fix o săptămână să-mi iau relevmentele și să-mi fixez poziția în noua situație de manevră și să procedez … iar de la proceduri mi se trag toate … și reținerea pentru trafic de influență dintr-o funcție pe care n-o aveam și basmul mai recent, Grecică și Bucică …

Ce e pozitiv în toată situația … păi se devoalează complotul sistemului imunitar opozabil schimbării … vreți reformă, na reformă … ia, la beci, poate te mai gândești. Se descifrează și cel puțin incompetența marelui mecanism anticorupție … dacă nu implicarea lui în zădărnicirea modernizării administrative … așa, la nivel de mingicar … Și mai iese la iveală mizeria de care dau dovadă oamenii în situații de criză … care mai de care mai idiot și mai explicit în tâmpenie … bun, dar asta nu-i nicio surpriză, e o confirmare a unei stări de fapt. Iar ultimul aspect pozitiv este faptul că, de această dată, avem doi protagoniști identificabili, doi mincinoși blagosloviți cu două nume inepte care întregesc spelendoarea mizeriei semnate la comandă. Comanda cui? Ha … nu știu, facem un concurs ca la matematică … avem una bucată instituție abreviată în trei litere. Ia premiu care ghicește …

Și până centralizăm premiile … tre’ să vedem cuplul ăsta trist, amarii ăștia terminați în ică, cum se descurcă în sala de judecată.

Anunțuri
Publicat în DNA

6 gânduri despre “Controlul de duminică …

  1. Tu nu iei in calcul un aspect: sub toate „domniile”, dar absolut toate, s-au gasit hmmm… nici nu stiu ce termen sa folosesc… hai sa raman la „intreprinzatori”… care s-au folosit de varii nume pentru a-si atinge tintele propuse.
    Asa s-a ajuns ca Nastase sa aibe toata delta si 3/4 din Romania, ca Blaga sa aibe si el cealalta 3/4 din Romania (niciodata n-am inteles matematica colportista), ca lucrarea X sa fie a lui Base si sa nu te poti apropia de ea etc.
    Nu contest, posibil ca in unele cazuri adevarul sa fie chiar ala.
    Insa, chestie traita: un „antrepenor” din asta apare la un director numit si spune „ministru X a spus sa-mi dai aia pt el”. Directorul ia la cunostinta si, dupa ce „antrepenorul” iese, il intreb: „nu verifici?” „Pai nu-mi permit sa pun o asemenea intrebare ministrului”. „Atunci verific eu”. Evident, nu s-a confirmat nimic din toate acelea, ba din contra.
    Dar, uite asa, printr-un mecanism ca asta lumea ar fi stiut ca „aia e a lu’ X”.
    In cazul tau este posibil sa fi avut parte si de asa ceva si/sau de o gandire spre grade ale celor doi care au banuit ca asociind inca ceva unui dosar care facea stirile, este posibil sa pupe o avansare.

    1. Iau în calcul, să știi, pentru că am suficiente cunoștințe despre cum umblă vorba și legenda și propteaua și toate mizeriile astea care ne-au caracterizat existența, indiferent de domnie, așa este. Porcăria care mi s-a regizat nu cred că este chiar la nivelul ăsta, de căpătat grade pentru Grecică și Bucică … ce simț al umorului are viața asta, domnule … Pe de alta parte, nici nu vine din stratosfera deciziei, cum se dădeau unii cu curu’ de pământ să explice elaborând care mai de care mai inept. E un melanj glorios de incompetență, oportunism, poate un lanț al slăbiciunilor unde nu s-a definit slăbiciunea … Asta e, între timp, noi tocmai suntem cu viața varză. Da’ ne revenim.

  2. Domnule Mironescu, ecuatia a fost si va fi, in opinia mea, una simpla. Numirea dvs , in epoca controlului post-securist al tot ce misca in structurle ( am scris intentionat gresit cuvantul pt ca mi-e drag de cum molfaie reformatorul cuvintele) statului s-a facut cu acordul cuplului Imelda si Traian Marcos. Mai ales ca nu erati un oarecare. Deci, inscenarea facuta probabil ca este doar ca reactie de represalii pt habar nu am ce. Ori ati suparat pe cineva, ati incomodat sau vreo toana dè-a Indispensabilului national. Aaaa, ca procuratura, Dna si company sunt imbecili, de acord. Dar astea sunt in mana capitanului de piscina, nu in mana altcuiva. Deci, in opinia mea, in momentul in care veti accepta ca nu exista in treburi de genul asta coincidente, cred ca veti fi mai detasat. Mai cred ca nu trebuia sa va complicati cu politica pt ca aveti cu totul alte abilitati, puteti fi un ft bun antreprenor, de ex, atat cat va cunosc eu. Si scrieti ft bine, cu destul de mult talent. De ceea, in opinia mea ar trebui sa va detasati de ce a fost. Cumva, luand mereu in discutie fantomele, le dati un credit fals, ele find in esenta niste minciuni.

  3. Domnule, încercăm să ne detașăm. Mi s-a părut că am avut și succes, la un moment dat, dar ne-a întors ultimul răvaș de la Ministerul Public … Sunt convins că nu are rost să vorbim de coincidențe aici. Aveți perfectă dreptate, nu trebuia să mă încurc cu politica … În w/end am revăzut un prieten de demult, care îmi povestea cum a comandat cele mai mari nave ale momentului și m-am surprins mic, mic … limitat … Eu, cu gândul mereu la idioțeniile din politică, fără viață privată, fără zile libere, fără nimic … ca să nu mai vorbesc de traficul influenței neavute. Boh, you win some, you lose some … Încercăm s-o înnodăm de unde-am lăsat-o.

  4. Cu permisiunea dvs., mai adaug ceva in completarea celor spuse mai sus. Eu cred ca nu ati reusit in politica dintr-un motiv infiorator de banal: nu aveti profil de ticalos. Sunteti suficient de elegant si de onorabil, ,,defecte,, mortale in politică. Uitati-va cine a ramas in politica: in proportie covarsitoare oameni pierduti sufleteste, alienati structural. Nu aveati cum sa reusiti intr-o cloacă de tipul celei romanesti. Eu, personal, v-am auzit vorbind de perioada cand navigati si mi se parea ca vorbeati cu o forma de nostalgie si de placere de niste vremuri mult mai calitative fata de prezent. Sunt convins ca va veti regasi bucuriile tineretii in curand. Si mai cred, iarasi cu permisiunea dvs., ca ar trebui sa formati chiar si unul sau mai multi discipoli, pe care sa-i ajutati sa pastreze the good old times values. Ar avea ce sa invete din tot ce ati trait pana acum… Merita sa va ganditi la asta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s