Ce s-or fi speriat așa …

A trecut ceva timp de la aventura cu deneaua, nu? Cât să fie … păi să tot fie … 23 mai 2011 până azi, 16 ale lui august 2012 … aproape paișpe luni … aproape cât armata la trupă pe vremea lui Ceașcă.

Au fost momente clare în care mi se părea neverosimil ce se întâmplă. Eu am mai spus asta, am și scris-o de câteva ori, să rămână, adică să nu volant … dintre toți politicienii pe care îi cunosc eu sunt, de departe, cel mai obtuz. În condițiile astea, dacă au putut să îmi însceneze mie așa ceva, adică șef de lot cu containere, cu vămi și interlopi, dacă a putut un transpirat care se visa Bruce Willis să-și bată joc de nevastă-mea, expert parlamentar angajat la Camera Deputaților, și s-o filmeze dată jos din pat în virtutea unui dosar inexistent, de fapt … dacă au putut să mă rețină pe mine, secretarul general al Ministerului de Interne, pentru ceva care nu există nici în materialul de urmărire penală și nici în rechizitoriu … iar lucrarea să fie demarată fără știința ministrului, transformându-l pe el, un senator al României și un ministru care a încercat să scuture mizeria sedimentată de ani în minister, deci transformându-l într-un maimuțoi luat prin surprindere …  dacă, în virtutea unor minciuni strigătoare la cer, am fost consemnat în țară deși am o meserie al cărui exercițiu presupune, în primul rând, libertatea mișcării … dacă au putut să pună-n mișcare tot malaxorul ăsta mediatic cu stenograme ale unor convorbiri între rude … băi, fraților, dacă toate astea s-au putut întâmpla în țara mea … dacă toate astea s-au întâmplat, se impune o concluzie consistentă, doamnelor și domnilor…

S-au speriat … S-au speriat. Nu știu cine s-au speriat, dar s-au speriat. Nu știu ce-au vrut să împiedice să se întâmple, dar le-a fost frică. Nu-mi dau seama ce au vrut să păzească, dar au vrut să păzească. Deci a trebuit să mă foarfece pe mine … N-am intrat la grămadă sau așa, ca trofeu pentru un vânător de VIP-uri cum circula vorba. Nu, tată, au vrut să mă extragă de acolo. De azi avem și confirmarea … Lucrarea cu deneaua, cu mita care nu e mită și cu traficul de influență de președinte de partid pe care n-o aveam, pe influență, ca să nu mai vorbim că nu eram președinte de partid, circul interpretatorului mincinos, tovarășul procuror cu „noi știm că avea influență” … deci mizeria denea n-a fost singura. Am mai strâns una … mâine o punem și pe-aia aici, că e păcat să nu vadă lumea cum se lucrează oamenii incomozi … cum se extrag din pozițiile din care sunt incomozi și cum sunt compromiși, ca să nu le mai treacă vreodată prin cap să fie incomozi … să intre în rând, să lase lumea să lucreze în liniște … și să devină comozi.

Vorbim mâine …

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s