Și a trecut și Ziua Marinei 2012

Am mai scris pe subiectul ăsta … n-aveam blog pe atunci. Aduc ce-am scris atunci la prezent, mai ales că de la momentul articolului apărut în Marea Noastră și până azi nu s-a îmbunătățit nimic, ba dimpotrivă. Spuneam, Ziua Marinei se sărbătorește de ceva vreme. Din 1902, mai precis. În august, de Sfântă Mărie, toată administrațiunea țării își aduce aminte de marinari. Orașele port marchează respectul față de această meserie prin ceremonii și serbări și depuneri de coroane. Chiar și în București există această zi în care marea devine subiect principal. Oamenii se plimbă cu vaporașul și se simt marinari pentru câteva ore…

Mărturisesc că Ziua Marinei în copilărie era plină de un farmec inegalabil astăzi, chiar dacă acum am șansa să parcurg această sărbătoare din tribuna oficialităților, nu-i așa… Nu se sărbătorea de Sfântă Mărie, ci la sfârșitul primei săptămâni din august… Și nu ținea o zi, ci vreo 3… Se închidea circulația pe bulevardul Tomis, de la Grant înspre port și toată lumea ieșea la plimbare… care alegorice, costume, actori ad-hoc sau profesioniști impersonau lupta omului cu marea… iar noi, copiii, eram destinatarii principali ai acestui eveniment. Serbările mării. Și Constanța sărbătorea marea, fraților…  Nu eroii, nu martirii, nu revoluționarii inventați, nu. Marea. Eram oraș de marinari, nu? Eroi erau toți cei care plecau în aventuri maritime, toți care își desfășurau serviciul la bordul navelor.  Martiri erau ei și familiile lor. În fine… Grădinile de vară erau pline. Terasa Farul, Tomis, terasa Constanța, Dobrogea, Ciuperca, Vraja Mării… Cazinoul cel aproape ruină … Iar cei ambarcați, colegii de vapor, plus familiile, care erau prin țară, dezbăteau viguros voiajele și poveștile se umflau și dezvoltau de la seară la seară. Serbările mării erau un eveniment așteptat și super analizat, odată întâmplat, în așteptarea celui viitor. Nu îndesam cruci, nu excelam prin pomenirea trecutului glorios. Sărbătoream. Eu am așa am crescut … Pentru mine și pentru alți puștani de vârste apropiate, alegerea meseriei de marinar a fost foarte simplă. Nu am avut decât o variantă. Altceva nu a existat.  Și poate magia Serbărilor mării a contat la alegerea noastră.

Și astăzi suntem oraș de marinari. În valoare absolută suntem mai mulți ca înainte. Lumea navigă, câștigă bani frumoși. Viața la bordul unei nave este mai simplă, mai ușoară… Definiția greului s-a schimbat. Azi ni se pare greu ceea ce altă dată era un răsfăț, dar ăsta este mersul vieții și al omenirii. Asta-i civilizația. Ehe, dragilor… civilizația asta ne-a cam căzut în cizme, nouă… Parfumul de altădată al Serbărilor mării a dispărut demult. Au dispărut vata pe băț, merele coapte, covrigii… carele alegorice, teatrul ambulant, jocurile marinărești din fiecare seară… Ne-a cotropit maneaua și shaorma-ua. Semințele scuipate musai pe jos. Și lipsa de respect… Acum, toată lumea se trage de brăcinari cu toată lumea … Organizarea Zilei Marinei a rămas aproape în exclusivitate pe umerii marinei militare care, cu toată austeritatea, a scos navele în larg și a încercat să arate publicului parte din ceea ce înseamnă meseria asta. Marina civilă… e în voiaj. Sindicatul navigatorilor a fost reprezentat de președinte și de ceilalți din conducere, obișnuiți musafiri în tribună. Cei aflați acasă din cei aproape 38,000 de navigatori români ai flotei mondiale, n-au fost. Sau au fost prea puțini. Și nu s-au auzit …

Anul trecut, maimuțoiul care încearcă să penetreze agenda publică oricum, ba inspectând garda, ba pozându-și nevasta cu nurii căzuți pe litoral, liderul celei mai căutate-n coarne bresle post 1989, ortacul Cozma, a reușit să strice efortul organizatorilor, monopolizând atenția televiziunilor cu răcnetele sale de țopârlan. Anul ăsta o fi fost, dar nu i-a ieșit … Anul ăsta ne iese nouă, tuturor, celor care, de douăj’ de ani, tot încercăm să transformăm serbarea de altădată într-o zi oarecare … Și, să vedeți ce n-ați văzut … ne-a ieșit. Ziua Marinei este doar o altă zi, da … o zi în care ne strângem acolo, la tribună, ascultăm imnuri și siflei, ne descoperim deodată solemni în fața tricolorului și încercăm să ținem niște tradiții pe care din ce în ce mai puțin oameni le înțeleg … din ce în ce mai puțini oameni au repere mentale de care să lege ce se întâmplă pe apă … iar pe măsură ce trece timpul, navele din dispozitivul care defilează devin mai puține … mai bătrâne, mai fumegânde …

Anul ăsta am participat la Ziua Marinei la Brăila … lume multă și bine intenționată în tribună. Pe apă a fost tragedia … Și asta e doar începutul … veți vedea. Dacă nu se întâmplă ceva cu noi, cu acest sector de activitate … o să serbăm Ziua Marinei la piscină. Cu rățuște și rățoi.

Anunțuri

2 gânduri despre “Și a trecut și Ziua Marinei 2012

  1. FRUMOS!
    NOSTALGII!
    De ceva vreme, tot mai multi simt nostalgia copilariei si nu pentru ca noi nu mai suntem lipsiti de griji, ci pentru ca ne ingrijoreaza din ce in ce mai tare evolutia involutiei…
    PACAT!
    Dar.. Speranta moare ultima! Sa indraznim sa speram ca cineva ne va salva pana nu e prea tarziu. – Asta-i deja alta problema, CINEVA, de fapt ALTCINEVA trebuie sa faca ceva…
    SUCCES! SA AUZIM NUMAI DE BINE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s