Vama … și nu numai …

Mai acu’ vreo săptămână îmi postez aici impresiile despre Vama Veche. Impresii recoltate personal, să ne înțelegem. Impresii recoltate de mine, adică un locuitor al litoralului românesc, cu școala făcută la timpul ei, adică în comunism, cu excepția ultimului an de facultate, în Constanța, adică tot pe litoralul românesc … un cetățean născut, crescut aici, atașat de mare, de ce plutește sau de ce e în submersie, cu o meserie internațională și priceput la ea, mă gândesc … Am fost neplăcut impresionat de voma din vamă … sau vama din vomă, whatever, bun, m-a apuc și scriu câte ceva pomenind de conceptul în jurul căruia s-a croșetat vama de altădată …

A, dar nu se poate așa ceva, dar cum îmi permit … și primesc un comment la articol, din care îmi permit să citez … în fapt, de ce să citez, mai bine îl pun pe tot …

Cred ca primul element care ar trebui sa dispara (fie din Vama, fie din comentarii de genul celui prezent) este nostalgia. Cand vom invata si noi ca lucrurile se schimba, evolueaza, si nu e neaparat rau? Diferentele exista, doar ca si Vama, ca orice altceva, s-a adaptat, intr-un fel sau altul, la timpurile actuale. Chiar ne imaginam ca daca satul ramanea impietrit in obiceiurile de acum zeci de ani, ar fi avut vreo sansa sa mai existe macar? Am fi al dracu’ de naivi. Hai sa gasim ce ne place si sa incercam sa ne multumim cu ce ni se ofera, incercand in acelasi timp sa fim constructivi. Nu ne place, avem/gasim si alte optiuni. Eu merg si am mers mereu cu placere acolo. Si o voi mai face. Singurul lucru care imi displace in schimbarea asta la fata a Vamei sunt oamenii, mult prea multi, ca tine, care desi se plang ca e altfel, ca totul pute si a mers intr-o directie gresita, continua sa mearga acolo, sa ocupe spatiul si sa se planga. Inteleg nostalgia, nu pot sa inteleg ignoranta!

PS: A-mi fi scuzata aciditatea postarii, da’ totusi… Din tot ce scrii tu, inteleg ca ai mers acolo doar sa-ti intalnesti niste prieteni si sa mananci un porumb fiert! Si-ti dai imediat cu parerea. Serios?

În italice îl citim pe domnu’ Robert, care scrie cu învârtoșarea unei generații pentru care bac-ul este o provocare, despre cum ar trebui să dispară comparațiile nostalgice și nostalgia, în general, că Vama dacă ar fi continuat să fie sătucul plin de artiști și bragă turcească n-ar mai fi existat, de fapt … și dacă avem îndrăzneala să credem altceva suntem naivi, nu ne-ar fi rușine … Domnu’ Robert merge, în continuare în Vamă, pentru că a găsit ce îi place și se mulțumește cu ce-i oferă … singurul impediment sunt eu, sau alții ca mine, care ocupăm spațiul și ne plângem că totul merge într-o direcție greșită … Tot domnu’ Robert, după ce, cu suflet mare, înțelege nostalgia, mă face ignorant, dar în Post Scriptum, își cere scuze pentru aciditatea postării datorate retoricii: adică îmi permit eu să critic Vama, după ce am fost acolo să întâlnesc niște prieteni și să mănânc un porumb fiert …

Am supraviețuit rușinii de a critica Vama după ce am fost acolo să întâlnesc niște prieteni și să mănânc un porumb fiert. Să critic în continuare, n-are rost … Vama Veche a ajuns un jeg, din păcate … din păcate pentru ideea de vamă, din păcate pentru nostalgicii useri, din păcate pentru investitorii de bună intenție, din păcate pentru majoritatea … Nu știu dacă, asemenea acidului domn Robert, există și partea bună … probabil că o fi, dar eu, fiind ignorant, n-o identific.

Acum, gândindu-mă la ce bălărea domnu’ Robert … am văzut pe facebook o postare a Generației cu cheia la gât … cine a jucat T.O.M.A.P.A.N … v-aduceți aminte? Jocuri de pionieri în tabără … țări, orașe, munți … a strâns 56.000 de like-uri într-o oră … aseară, tot acolo, au postat o secvență din Liceenii … tot așa, treij’ de mii de like-uri, sute de comentarii … Ce spuneți, nostalgia ar trebui să dispară? Sau nostalgia ar trebui folosită și transformată în continuitatea unor obiceiuri, tradiții, locuri și într-un motor de dezvoltare?

Mă uitam la asociațiile ALUMNI ale universităților de afară … majoritatea nu numai că au activitate susținută apropo de … hm, managementul nostalgiei, dar au și cuvânt greu de spus apropo de parcursul prezent al universităților lor … sunt reprezentați în Senat, recomandă studenți, recomandă profesori, au rolul, desprins de subiectivismul propriei agende, de gardian al bunelor practici nescrise …

Toate jonglează cu valorile trecutului pentru a îmbunătăți prezentul … La noi … hm, la noi e simplu, ia dă-te tu la o parte, că vin eu în locul tău și de la mine se pontează existența … națiunii, a instituției, a organizației, a companiei, a, poftim, a vămii domnului Robert … Suntem niște permanent inovatori, ce să mai … Problema e alta, nostalgici, nenostalgici … partea proastă e că, la un moment dat, existența generației mele va depinde de performanța generației domnului Robert și, nu știu de ce, am o mare, mare neliniște de pe acum …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s