Vama

Eu cred că suntem cel mai bun exemplu că modelele economice au limitele lor … și se dovedesc nelimitate când n-ar trebui. Să mă explic … Aseară am dat o fugă-n Vamă. În Vama Veche, să ne-nțelegem … Procedăm spre, ajungem la. În zonă, locuri de parcare ioc. Facem stânga spre mare … proastă idee corectată în cinci minute după ce ne blocăm într-un snop de mașini. Bandă stânga, marș cu înapoiu, ieșim în șoseaua națională, ieșim și din Vama Veche spre bulgari, întorc iar, găsim un loc chiar lângă indicatorul de intrare în localitate, jumătate în boscheți …

De acolo facem vreo zece minute până la stabilimentul prietenilor noștri. Drumul până acolo e plin de învățăminte … de exemplu, am învățat că suntem iremediabil de tâmpiți. Casele n-au absolut nicio noimă, așa cum sunt flegmate pe străzi … nu e absolut nicio concepție îm construcția lor, mai vezi câteva elemente tradiționale pe oareșce bordeie din chirpic … cine le-a aprobat construcția, cine le aprobă funcționarea, să mor dacă știu … care va să zică suntem iremediabil proști și corupți, ca administrație … sau iremediabil înspăimântați de vreun ONG care militează zgomotos pentru perena existență a VV, ONG motorizat de vreun fost vamaiot nostalgic încăpățânat să nu accepte că ce era odată nu are vreo legătură cu ce e acum …

La un moment dat ne împiedicăm de o curte mare, cu ieșire la două străzi … incredibil, e plină de corturi. Iar când zic plină … plină, îndesată cu corturi, grătare, prosoape și chiloți la uscat, fum ieșind de peste tot … Recunosc că nu descopăr cool-ul în a sta ca sardelele, în lipsă de igienă, în pet-uri peste tot, în jeg … O fi cool, nu zic, cert e că eu nu sparg plafonul uncool-ului în care îmi duc existența și nu-l văd în nimic aici.

Ne așezăm la masă … în curtea de alături, proprietarul are de gând să-și răsfețe oaspeții cu un grătar în curte, drept pentru care lemnele sunt recoltate dintr-o căzătură de șopron părăsit de vis-a-vis și se taie exact cu drujba … fiind cel puțin matol, operațiunea a durat ceva timp aduncându-ne într-o stare de nervi greu de descris, iar pe mine dorindu-i din suflet să-și taie măcar o extremitate … la alegerea lui, bou’ … În fine, termină, ne mâncăm scoicile, las doamnele la masă și plec după porumb fiert, obiect pe care-l pun pe inventar după ce mă amestec într-o coadă de nespălați și nespălate … În fața mea, o pereche se bâțâie-n așteptare … Turturoiu’: Delia, porumb fiert, sau prăjit? D-ăla, prăjit, în pula mea … spune turturica gingaș, precizând cu un deget răpănos de care, exact … Ee? Minunat, feministe all over the place, suntem egali, frate …

Plecăm, într-un final. Lăsasem mașina exact la intrarea dinspre sud, da? Ne-a luat 25 de minute să traversăm Vama Veche, 45 de minute până-n Eforie Sud … la unșpe noaptea. Eu nu-mi pot imagina ce caută toată lumea în mașini la ora aia … Toți merg undeva. Unde? În mizeria asta? Acu’ vreo douăj de ani Vama avea parfumul ei … erau actori care se mutau acolo vara, dădeau adevărate reprezentații acolo, folkul era folk și nu niște lălăieli grohăite de dragul spiritului de frondă împotriva nu știu cui … Era Jorj Voicu cu poantele lui la secundă … era Doru Davidovici pilotul autor de romane căzut cu avionul în mai ’89 … erau oameni cu ștaif care dădeau Vămii un parfum de cenaclu flower-powerish … era și băutură, erau și pește la grătar și cartofi în spuză. Nu era caracterul ăsta de masă … hai să fim cool, nu ne spălăm, ne îmbătam cu bere la pet-ul în care ne pișăm, după ce terminăm berea … sau poate înainte s-o terminăm, you never know …. În Vamă n-ar fi trebuit să se permită capacități hoteliere … ar fi fost nevoie de un concept gen bungalow … eventual mașinile lăsate la intrarea în localitate, accesul de masă restricționat, într-un fel. Nu mai e cazul, lucrurile au scăpat de sub control … normal, pe malul mării nu putea să lipsească atributul litoralului post ’89: hotelul galben betonat, cu termopane și balustrăzi de inox, despre  ce vorbim noi aici … plaja dispare încet, încet și nimeni n-are timp să gândească metode prin care ne ținem nisipul …

Am tot spus aici. Nu mai avem resursă să ne facem bine. În scurt timp, n-o să mai avem nici spațiu, că ne-a invadat kitch-ul și țigănia. Vama și-a pierdut parfumul de cultură de plajă, și-a pierdut spiritul. A câștigat fluxul nelimitat de mașini, de zgomot, de rapăn, de țigani întreținut de întreprinzători care nasc hoteluri pe plaja menită focului de tabără, muzicii la chitară și … îndeletnicirilor romantice. Pierzându-și ingredientul principal, într-o lume economic normală, Vama ar sucomba sub propriul comportament. Nu e cazul. Rezistă și crește … crește mai kitch-os, mai răpănos, mai aglomerat, mai departe de ce-a fost odată. De mare porc.

Anunțuri

7 gânduri despre “Vama

  1. Domnule Mironescu,

    Am copilarit si trait in zona, inca de pe vremea cind in Vama, nu erau decit citeva cocioabe acoperite cu stuf, ale atamanilor lipoveni din zona, cind in 2 Mai se construia restaurantul „Dobrogean”,cind inca mai functiona podul de fier de la Santierul Daewoo,si se trecea din Mangalia in Limanu si 2 Mai cu vestitele „Karosa” rosii,cind s-a asfaltat soseaua :Mangalia-catre Albesti-Negru Voda-Limanu-2 Mai-Vama Veche,iar pe stinga, intre Limanu si 2 Mai,…era o liziera, incepind din „Valea lui Stanila” (Limanu), si pina la actualul santier Daewoo. In Hagieni, era la vremea aceea primar , vestitul Nurvet, turc provenit din insula Ada Kaleh de pe Dunare, si respectat atit de romani, cit si de turcii,tatarii si lipovenii din zona ! La 2 Mai, el aducea pepeni ,crescuti cu mare migala la Hagieni (gasiti date pe site-ul meu,pe care il aveti !) in punctul numit „Caciamacu”. Erau dulci,parfumati, se vindeau la felie, si erau expusi la vinzare ,in tarabele turcilor, acoperite cu sticla si deasupra tifon, din initiativa primarului Nurvet.Se vindeau alaturi de braga facuta in casa, suberek,cafeaua „la nisip”, halvita (sugiuk) si vestita dulceata de trandafiri „à la Ada Kaleh”. Ce vremuri ?!!!!

    In Vama, se practica doar turismul amaritilor de studenti,de obicei cu bani putini,…care aveau o „disciplina” a lor, impusa de bunul simt, dar si de localnici ! Se gospodareau singuri, iar gunoaie, nu existau, deoarece erau colectate in cosuri de nuiele, care erau preluate de un turc cu cotiga, si duse la groapa de gunoi , la Limanu. Gasiti detalii in thread-ul de turism al subsemnatului.

    Ultima data cind am fost in 2 Mai-Vama, sa caut un coleg de liceu (acum in Italia si el !) , a fost prin 2010, August-Septembrie. M-am ingrozit de ce am vazut ! Va impartasesc oroarea fata de ce-i acum in zona !

    Din pacate, asta este ! Romanii, si in special seria „decreteilor”, care au luat libertatea obtinuta in 1989 , ca fiind „libertinism”,…trebuiesc CIVILIZATI ! Alminteri, ne ducem pe copca, si nu-i de mirare de ce in strainatate, sintem priviti ,…asa cum sintem !

    Cu stima,

    T.T.- Italia

    P.S. Nu stiu daca ati primit mail-ul meu, dar sper sa-l fi citit ! Erau citeva „deziderate” acolo, destul de interesante, privind Constanta.

    1. Buna dimineata, dom’ Comandant
      Am primit materialul, da. Am si inceput, de altfel, sa citesc ce ati mai scris, intru pe site-ul dvs, cind am timp. Cit despre disciplina decreteilor … Eu sunt decretel, fiind nascut ’68. Generatia mea am fost multi pe putine locuri, toate s-au obtinut greu, cu examene de-o concurenta acerba. Cind am absolvit scoala diparusera repartitiile si-a trebuit s-o luam de coada fiecare cum a putut … Nu decreteii poarta vina la ce-i in vama. Daca aveti poze din vremurile pe care le-ati evocat … n-ar fi rau sa facem un material in oglinda, ce-a fost si ce mizerie a ajuns. Numai bine.

  2. Imi permit sa va corectez putin: nu faceti parte din generatia „decreteilor” ! Aceasta generatie, a aparut dupa fatidicul 1980,cind a inceput sa se stringa surubul in tara,pentru satisfacerea ambitiilor megalomanului Ceausescu de a plati datoriile tarii.Atunci a aparut vestita „cartela”,prin care se rationaliza totul,incepind de la produsele lactate,piine,carne,oua, etc.etc. Noi, marinarii, cunosteam efectul acesteia, de la „tarjeta” cubaneza a lui Castro (cine a avut ocazia s-o vada !).Exista pe net un film,numit chiar „Decreteii”, care arata numeroasele tragedii datorate faimosului decret cu „minim 5 copii” dat de Ceausescu. Sint copiii nedoriti, care au devenit rebeli si frustrati mai tirziu !Victime ale faimosului decret, au cazut si numeroase familii de navigatori,tinind cont de faptul ca viata intima a acestora, era saltuara,iar mijloacele contraceptive erau inexistente.Cele cumparate de navigatori (geluri spermicide,prezervative,sterilete)…erau de calitate indoielnica, tinind cont de faptul ca nu dispuneau de prea multa valuta (2 dolari-CLC) sa cumpere de calitate. In fine, sint multe de spus !
    In ce privesc fotografiile cerute, cer scuze,…nu detin asa ceva ! Atunci, nu existau „telefoane inteligente” sau aparate foto digitale, iar daca aveai un banal „Cmena 8″ rusesc(nu stiu cum se scrie exact,nefiind un fan al rusilor!),…erai deja,…”capitalist”, si riscai sa ti-l confiste vre-un „poli-militian” de astazi,sau vre-un secretar de partid, precum marele Draghici,daca vi-l mai amintiti, de la flota !

    Vama, s-a distrus datorita parvenitilor si nesimtitilor bucuresteni ( „paltonarii” numiti prin zona de munte !), care , in ideea ca vin „de unde se da ora exacta” isi permiteau sa imprime si o anumita „tendinta” de proasta educatie,…”in provincie” . Care veneau sa-si etaleze (dupa o cura de iaurt si covrigi) vestita „Dacia” …direct pe plaja,…si care considerau „tarani” pe oricare nu provenea din Bucuresti.Evident, la vremea respectiva, nu exista bucurestean sau oltean,…care sa nu aibe o „pila” prin PCR sau sa nu fie chiar ruda cu „odiosul”,…astfel incit , nu puteai protesta la actiunile lor pline de nesimtire,ca-ti riscai locul de munca, si chiar libertatea ! In fine, sint multe de spus, dar ma opresc aici,nu doresc sa „poluez” blog-ul dumneavoastra cu amintiri care dor,…!

    Cu stima,

    T.T. Italia

    1. Dom’ Comandant, vorbim de același lucru dar, credeti-ma, am dreptate … Decretul de care facem vorbire este 770 din 1 octombrie 1966, act care a generat o crestere agresiva a natalității și care a facut atâta rău multor familii de români. Până în 1966, în Romania se năsteau aproximativ 250.000 de copii anual. Prima generatie de decretei, 1967 – 1968, din care face parte si subsemnatul, a numarat aproximativ 600.000. Din acest motiv pentru noi toate au fost mai complicate decit pentru cei proveniti din alte generatii … scolile s-au dovedit incapabile sa primeasca asa aflux de elevi, se invata si pe trei serii în zonele aglomerate … cit despre admiteri, tragedie … tot timpul am dat examene pe putine locuri, noi fiind foarte multi, concurenta era neverosimila. Povestea filmului e povestea generatiei mele si a urmatoarelor doua, trei. Chiar, e mult de povestit.

  3. Cred ca primul element care ar trebui sa dispara (fie din Vama, fie din comentarii de genul celui prezent) este nostalgia. Cand vom invata si noi ca lucrurile se schimba, evolueaza, si nu e neaparat rau? Diferentele exista, doar ca si Vama, ca orice altceva, s-a adaptat, intr-un fel sau altul, la timpurile actuale. Chiar ne imaginam ca daca satul ramanea impietrit in obiceiurile de acum zeci de ani, ar fi avut vreo sansa sa mai existe macar? Am fi al dracu’ de naivi. Hai sa gasim ce ne place si sa incercam sa ne multumim cu ce ni se ofera, incercand in acelasi timp sa fim constructivi. Nu ne place, avem/gasim si alte optiuni. Eu merg si am mers mereu cu placere acolo. Si o voi mai face. Singurul lucru care imi displace in schimbarea asta la fata a Vamei sunt oamenii, mult prea multi, ca tine, care desi se plang ca e altfel, ca totul pute si a mers intr-o directie gresita, continua sa mearga acolo, sa ocupe spatiul si sa se planga. Inteleg nostalgia, nu pot sa inteleg ignoranta!

    PS: A-mi fi scuzata aciditatea postarii, da’ totusi… Din tot ce scrii tu, inteleg ca ai mers acolo doar sa-ti intalnesti niste prieteni si sa mananci un porumb fiert! Si-ti dai imediat cu parerea. Serios?

    1. Domnule Robert, eu am libertatea sa scriu exact ce vreau și să-mi dau cu părerea despre ce vreau. Eu locuiesc aici, trăiesc aici, mă lovesc de efectele plonjonului din educație proiectat pe turistul care ajunge pe litoral. Efectele sunt multiple, dar n-am scris decât despre Vamă, având legitimitatea unei păreri, având în vedere că prima oară am mers acolo în anii 80. Am văzut degradarea acestei zone și nu descopăr mai nimic din ceea ce mi-a plăcut odată, iar același lucru e valabil pentru prezent. Am văzut un raft de jegoase care-și împleteau părul soios african style, mulți cetățeni mangă, foarte mult gunoi, lucruri foarte scumpe și, ca niciodată până acum, mulți țigani. Nimic din muzica de altădată, nimic din stilul de cenaclu, bun, erau alte vremuri și nu neapărat mai bune. Nici înainte nu era o colecție de sfinți … ha, departe de asta, erau foarte mulți tineri, studenți, oameni la început de drum. Am fost surprins să văd telenoveliste cu păr pe bigudiuri … boh. Am fost să vedem niște prieteni care au o afacere acolo și am colectat imagini grețoase cât pentru un sezon. Corect, nu mi-a plăcut, am alte opțiuni. Am fost o singură dată, mi-a ajuns anul ăsta. E o veste bună că înțelegi nostalgia, mulțumesc pentru mărinimie. Partea a doua, cea legată de ignoranță, cred că ai administrat-o greșit. Rămân la părerea mea și a multor altora că VV este o zonă care consolidează aproape toate defectele noastre ca nație … le vezi pe toate aici, iar oferta de la care ar trebui să fiu constructiv mi-a scăpat din vedere, dar dacă te amuză, le poți menționa aici și le voi analiza cu mare plăcere.

    2. Si apropo de lucrurile care evolueaza și de naivitatea de a crede în obiceiurile de acum zeci de ani … Eu studiez, din hobby, arhitectură, land management și inca alte câteva conexe … în ignoranta mea. Vama de astăzi este o ciupercă dezvoltată malign, pentru ca a găsit un mediu propice dezvoltării. N-are viziune, n-a conservat mai nimic din avantajul competitiv de altădata, construcțiile sunt deja toxice, atât ca amplitudine cât și ca gust. Este, pur si simplu, un exemplu perfect de cum nu ar trebui să se schimbe o așezare. Nu e cazul numai al Vămii. Eu am scris aici și despre Eforie, despre Neptun. Majoritatea stațiunilor de pe litoral a pățit cam aceeași înfrângere în fața vidului legislativ, a prostului gust … majoritatea a fost afectată iremediabil, cred, de profilul micului investitor în turismul românesc … fostul șef de sală, fostul ospătar care și-a investit bacșișurile într-un bufet, sau o porțiune de plajă sau mai știu eu ce … Iar asta nu este nostalgie, este dezamăgirea pe care o trăiesc zilnic. Am văzut în ce site mă aruncă adresa de pe care ai postat. Dacă jobul tău este să găsești ceva constructiv în turism, hm, lasă-te.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s