Adevărata față cu erată …

Când dădeam să plec spre Breaza, alaltăieri, zic să-mi iau ceva de citit de pe drum. Cobor la piața lu’ Cocoșatu’ și dau să cumpăr un Kamikaze și-un Cațavencii. În fața mea, un cetățean până-n treizeci, manipulând cu dexteritate un căruț cu un copil înăuntru. Profitând de faptul că aia mică nu înțelegea ce se vorbește prin jur, ta-su tocmai îl înjura pe Băsescu. Rău. Fir-ar mă-sa a dracu’, să-l văd fără sepepiști, să văd cum trăiește în căcatu’ ăsta de țară! Tot se uita la mine, îl aprob, nu-l aprob … și mai tare se încorda … Securistu’ dracului, păi să citești domnule, cartea lu’ ăla … să vezi acolo ce-a furat ăsta … deși fără să scot un cuvânt, mă inclusese în conversație, ce mai … Își luase clickul și libertatea și aștepta să-mi dau cu presupusul pe subiect. Iau decizia să-l răsplătesc, să nu-i pocnească ceva în cap … Ce carte, domnule? Cum, nu știți … vai, n-aveți voie, domnule, n-aveți voie să nu știți. Trebuie să ne informăm, să gonim dictatoru’ … Am înțeles, păi luminați-mă … Ce carte?  Se apucă omu’ să-mi spună de cartea lui Marius Oprea, care s-a epuizat de nu știu câte ori, în care arată adevărata față a lui Băsescu. Îmi adusesem aminte între timp, dar l-am lăsat să vorbească, prea îi făcea plăcere. Okay, o s-o citesc, m-ați convins … Dați-mi-o și mie, domnule, că prea vorbește cetățeanu’ ăsta cu foc aici … Ehehe, am avut 27 de bucăți, s-au terminat la șase jumate dimineața. Tragedie, rămân neinformat, ce mă fac acum, îl întreb pe cititorul de click … bun, îl gonim, și cine vine, useleu’?, întreb, la derută. Ceee? Dă-i dracu’ și pe ăia … Hoții ăia?!? Huuo … Oricine, dar să plece ăsta. Regele e soluția, vă spun eu. Okay, șefu’, baftă la referendum … Să înțeleg că nu votați duminică, nu? Nu știu, dom’le, văd … Nu votați, am înțeles … și la cât sunteți de mare, nici nu pot să vă fac nimic … Ar fi o gravă lipsă de inspirație să încercați, stimate domn … îi răspund și plecăm amândoi fără să ne salutăm.

În Câmpina, cât m-am învârtit pe acolo, întreb la o mamaie cu dinaintea plină de ziare, primesc același răspuns. S-a vândut ca pâinea caldă, domnule. Păi spune de Băsescu …  Deja m-au făcut curios … ce căcat o spune, frate … chiar așa curios, n-aveam ce face, că doar nu era să mă trezesc la 6 să pândesc pâinea caldă sub formă de carte.

Văd Breaza, mă întorc, externăm nevasta, se face sâmbătă, ajungem acasă la mama. Pe masa la bucătărie, mama cu Adevărata față … citită spre jumătate. Nu exisită ceva să nu poată obține maică-mea cu fața aia a ei, taică-meu o lua la mișto, îi zicea că are față de miloagă … lucru care nu s-a transmis la fii-su, care n-a fost în stare să găsească cartea. Mama a rezolvat-o și o studia deja. Ce scrie, dragă, în ea? E, sunt la început, dar până aici numai minciuni … Cum, măi? Și-o iau s-o răsfoiesc … de unde-o lăsase, dau două pagini și dau și de mine-n carte … vaaai, de-ar fi știut agitatul ăla de la ziare că stă de vorbă cu un protagonist al cărții …

Am citit pe diagonală câte ceva din carte. Toate lucrurile spuse și răspuse de atâta vreme, evoluția președintelui în școală, în flotă. Cum a ajuns comandant și ce bufuri făcea el în timpul ăla. Cum a ajuns la Anvers și opinia experților în securism că era imposibil să fi fost reprezentantul Navromului într-un port afară fără să fi fost securist. Ce s-a întâmplat cu nava Zimnicea și cum a fost chemat Traian Băsescu în țară în mai 1989. Aici, sunt citate cu titlul de minciuni, opinia a două persoane care au luat poziție și care au susținut că nu a fost așa, directorul de atunci al Navrom, comandantul de cursă lungă Idu și tânărul ofițer de marină Laurențiu Mironescu, pe atunci stagiar, ambii susținând că Băsescu nu a fost sancționat cu rechemarea în țară, în vara lui 1989. De aici, urmează și supozițiile SF, domnul Gheorghe Idu a fost răsplătit pentru poziția sa și a ajuns milionar, iar eu mi-am asigurat încă un mandat de deputat pentru atitudinea în favoarea președintelui, că i-am luat apărarea și m-am arătat atât de familiarizat inclusiv cu programul de concedii al președintelui.

Acum să explicităm … deși copil de trupă în Navrom și cunoscător a bună parte din istoria scrisă și nescrisă a companiei, nu comentez despre ceea ce nu cunosc, deși, din ceea ce știu eu, situația cu Zimnicea a fost exact pe dos de ce spune istoricul în cartea domniei sale. Nu vorbesc despre viața din facultate sau primii ani în flotă ai domnului Băsescu. Ceea ce pot spune sunt următoarele:

Navromul a avut reprezentanțe afară, nu multe, dar câte trebuiau. Au fost Londra, Istanbulul, Pireu, Anversul de prin ’72 și Singapore, desființat la finele anilor ’80. Îi știu sau i-am știu pe majoritatea reprezentanților Navrom afară … La Anvers primul a fost Romeo Nedelcu, ulterior director comercial al Navromului, tatăl colegului meu de promoție Dan, a fost urmat de domnul Nikos Ionescu, la venirea în țară devenit director al Roliship-ului … și nu de Mitică Ionescu, promoție 1976, dar la electricieni, cum scrie domnul Oprea. La Istanbul a fost comandantul Mirea, apoi comandantul Idu, apoi tatăl meu și apoi iar Mirea … Prima ofertă de a deveni reprezentant Navrom tatăl meu a primit-o în ’81, a refuzat-o din cauza mea, că n-a vrut să mă lase singur în țară, a acceptat Istanbulul în ’86 când intrasem în școala de marină, deja. La post la Londra a plecat comandantul Beziris, o somitate a meseriei noastre, urmat apoi de Adrian Stoica, tot comandant, pensionat anul trecut de la Ceronav. Majoritatea, dacă nu toți cei plecați reprezentanți afară, la întoarcere au primit posturi de top management în companie sau la autoritățile maritime, căpitănie sau inspectorat. De fapt, o poziție de reprezentant afară era o confirmare a aptitudinilor de manager și era privită ca o rampă de lansare într-o carieră la uscat. Niciunul dintre toți cei despre care am scris mai sus n-a fost securist, turnător sau altceva, erau în majoritate comandanți, în majoritate bine percepuți și respectați. Sună a meritocrație? Să știți că era … kind off.

Eu am plecat în voiajul de practică în data de 13 iunie 1989, într-o marți. Nava Neptun, seria a II-a, aproximativ 80 de studenți, 15 de la punte. Pe data de 20 iunie am intrat în Casablanca, 27 la Amsterdam, iar sâmbătă 1 iulie 1989 am acostat cu babordul la cheu în dana 164 a portului Anvers, nava în balast, pentru încărcare două porturi de descărcare Turcia, Iskenderun și Istanbul. Domnul comandant Băsescu a venit imediat după acostare, a urcat la comandant și după vreo oră am fost chemat de comandantul marșului, instruit să mă îmbrac în uniformă să aștept, disciplinat, să fiu chemat … cu accent pe disciplinat. La ordin, am fost prezentat domnului Băsescu și dirijat spre mașina agenției, împreună cu domnul comandant Beziris și șeful catedrei de navigație, CR I Constantin Constantin. A fost prima mașină străină în care m-am urcat în viața mea, era un Audi 80 maro metalizat, iar drumul de la navă la agenția Furness a trecut într-o milisecundă … M-a rugat taică-tu să te duc la un telefon, gagiule. Ai nevoie de ceva? … Nunu, mulțumesc … m-am bâlbâit, eram foarte impresionat de mașină, de dezinvoltura cu care se mișca pe acolo … eu după o lună de vapor, adus cu 150 la oră într-un oraș care nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci … Am vorbit cu ai mei, am plecat la vapor și asta a fost.

Cu familiarizarea programului de concediu … hm. Ne-am întors din voiaj joi, 3 august 1989. Luni am intrat în sesiune, pe 20 am plecat în vacanță la Brașov, stăteam la un coleg cu un an mai mic. La câteva zile au ajuns și ai mei la Poiană. Nu după mult, în același hotel, la Ciucaș, a acostat și familia Băsescu și încă cineva. Îmi aduc aminte că într-o seară erau cu toții la o masă la Șura Dacilor, ne invitaseră și pe mine și pe colegul meu, am stat vreo juma de oră și am plecat înapoi spre Brașov. Și gata.

Bucata pe care am parcurs-o din cartea expertului în securism Oprea n-are nicio legătură cu realitatea. Iar interpretarea sucks … Să spui că un om de valoarea domnului Idu a reușit în viață pentru că a apucat să spună că Traian Băsescu n-a fost chemat în țară în 1989 mi se pare o mare neghiobie. Și apropo, nu-l cheamă Gheorghe, îl cheamă Corneliu Idu. Eu am spus cu diverse alte ocazii și detaliez aici cum a fost cu partea mea de adevăr. Eu știu că omu’ era în iulie ’89 la Anvers și s-a întors acasă în august, în concediu. Iar pentru asta n-am securizat niciun mandat … de deputat, în niciun caz. Am primit unul de arestare, eventual, pe acuzații fabricate de deneaTV …

Eu am motivele mele foarte clare de nemulțumire vis-a-vis de modalitatea în care am fost tratat în perioada asta de o instituție mult lăudată, chiar. Am înțeles că cel care mai este pentru încă 12 zile șeful denea a primit postul că a avut curajul să aresteze un fost senator PD. Și l-a arestat, da. Iar după aia arestatul a primit jumătate de milion de la statul român pentru că a fost arestat pe nedrept. Iar domnul șef anticorupt în loc să răspundă, ajunge șăf … peste o instituție pe care și-a construit-o cu aceleași deprinderi ca ale lui … abuz, circ televizat, superficialitate, minciună. Bun, eu sunt subiectiv și generalizez, sunt convins că sunt și oameni adevărați pe acolo, oameni care chiar vor să facă treabă și să însănătoșească țara asta. Poziția de zână a corectitudinii pe care o are deneaua și șeful ei mi se pare, încă o dată spun, absolut nemeritată.

Nu știu dacă trebuie să am încredere în justiție, probabil că ar trebui să am. Mi-aș dori să am. Iar meciul nu este doar să fiu eu achitat și gata. Nu. Persoanele astea care și-au permis acest abuz trebuie să plătească, cu cariera, cu libertatea, nu știu, cum spune legea. Pentru mine, pentru cei pe care i-au abuzat, pentru cei pe care îi vor abuza prin minciună și mizerii publice.

Revenind, am motivele mele de nemulțumire. Multe n-au mers cum trebuie. Istoria însă n-o poți altera după cum vrea poșeta ta … cartea tratează diletant o perioadă complicată din felia de Românie a marinei comerciale ante ’89, iar de dragul unor concluzii trase de niște oameni care nu știu ce făceau pe vremea aia, dar nu înțeleg despre ce vorbesc, îndoaie timpul și faptele de o manieră absolut înduioșătoare pentru un protagonist al vremii. Așa că, la următoarea ediție poate ar trebui o erată, ceva cât juma de carte … sau poate o mai scrie o dată … și, așa, de dragul adevărului, le pun și niște poze la dispoziție, să vadă cum e cu Anversul în iulie ’89 și cu concediile cu care eram eu familiarizat.

Anunțuri

36 de gânduri despre “Adevărata față cu erată …

  1. Si restul ? Ai o singura nemultumire : acei ani, desi , poate, intr-un puseu de sinceritate cu sine insasi strans legat de locul de colaborator in listele securitatii al acestui personaj , ar fi de discutat. Dar urmatorii ani?
    Nu stiu, poate ca nu se va afla niciodata, dar mi-as dori sa apuc vremea cand se va spune adevarul despre spectacolul televizat de anul trecut . Si sunt cativa dintre cei 39 care cred ca-l si stiu, printre care cred ca te afli.
    Asa, din curiozitate !

    1. Ha,

      Sunt absolut convins ca se afla tot, intr-un final. Totul. Si, asa cum am scris, la brutarie … Faceti scenarii, va bateti joc de oameni, faceti supozitii, interpretari, bravo. Dovezi? N-aveti, ca basmele sunt inchipuiri nu lucruri reale … Bun, la brutarie atunci.

      Pe Jul 28, 2012, la 7:30 PM,

  2. Laurentiu, am spus asta de la bun inceput, o spun din nou: este imposibil ca justitia sa nu-ti dea dreptate. Circul va ramane insa. Si suferinta voastra. Va ramane insa si prietenia oamenilor care au crezut intotdeauna in prietenii lor si in valorile comune. Va pup!

  3. Toti vorbim de aceeasi justitie independenta si curata? Oricum discutam despre altceva. Si tacerea sau deturnarea discutie spre alta directie, de altfel legitima si ea, poate fi un raspuns.

    1. Eu nu deturnez nimic. Vreau sa se judece cit mai repede. Vreau sa ma spal de zoaie cât mai repede. Și vreau să colectez orice urmă de flegmă de pe mine să le-o pun în cap ălora care au fabricat partea care mă privește. Cât despre deturnat, scuze, am trecut cu vederea insinuarea. Domnule, uite ce e … eu nu știu absolut nimic mai mult decât ceea ce scriu aici de un an de zile. Dacă aș fi știut, aș fi scris și mai mult. Dacă aș fi fost, în vreun fel, părtaș la porcăria asta, îmi mai bâteam capul în vreun fel? Mi se îmbolnăvea nevasta de toate cele? În mod cert, nu. Așa că exonerează-mă de bănuiala că aș cunoaște ce-a stat la baza implicării mele în mizeria televizată de anul trecut.

  4. hai ca i-ai dat astuia o replica de nu a inteles nimic….sunt convins ca a copiat textul si il refoloseste!!…..in rest, numai de bine!

    1. O fi crezând că, dacă tot lucram la interne, m-am băgat singur în pușcărie ca să opresc capturarea României … Nu m-am băgat iar România este tot la fel de capturată sau de necapturată ca înainte de marele show televizat …

  5. Si asa, incet-incet, ajungem la numirea ta aia la APC „picata din senin peste un tanar comandant care o tarnosea la uscat”, dar care doar prin merite a fost numit. Asta dupa ce reprezentantul Navrom isi pusese curul in masina la solicitarea altui reprezentant Navrom cu vreo 10 ani mai devreme.
    Nu, serios acum, tu (ca si Base de altfel) credeti ca toata lumea e nascuta in secolul Camelot, in care orice Lancelot poate povesti cum s-a luptat el cu balaurii si capcaunii si nimeni, dar absolut nimeni, sa nu conteste fabulatia? 🙂
    (Am citit pe dunga cartulia aluia. Puteai sa-i imputi si tu altele. Faptul ca ala trateaza in cartea respectiva atributiunile comandantului ca fiind, in cazul lui Base, strict un privilegiu dobandit pentru ca „ar fi fost colaborator al sistemului”. Un cacat. N-am mai continuat, mi s-a parut penibil atat cat am citit.)

    1. Ha … Chiar ma intrebam pe unde esti … Bucuresti, Bucuresti dar chiar asa … Cartea n-a ajuns la mine, o conspecteaza mama inca, n-am apucat sa comentez decit aparitia mea pasagera. Cu numirea la APC o sa explic cind ajung acasa ca sa nu ma chiorasc pe telefon.

  6. Si inca ceva: „îl întreb pe cititorul de click … bun, îl gonim, și cine vine” este un cacat de manipulare.
    Daca ai un pantof in care te necajeste un cui, nu ramai cu ala in picior pentru ca „il scot, dar ce pun in loc”.
    Iti rezolvi problemele pe rand, in ordinea importantei: intai sa scap de disconfortul din talpa, apoi vad eu ce pun la loc.
    Ca asa ai invatat ca sa devii comandant 😉

  7. Stiu ca-ti stric duminica, dar nu ma pot abtine: si tu esti o EBA, pastrand proportiile. Adica „meritocrati prin tata”. 😉
    Oricum, eu am votot. Dar nici nu te asteptai la altceva, n-asa? 🙂

    1. E, imi strici duminica, chiar îmi era dor să mă spurce unu’ degeaba pe aici … De câte ori nu am auzit asta, ce-ți imaginezi? Și acum ce era să fac, să-mi schimb numele? Tot ceea ce am putut să fac eu a fost să muncesc să justific șansa pe care am primit-o având astfel de părinți. Am intrat printre primii, am învățat, mi-am luat examenele printre primii, dacă nu primul, n-am refuzat competiția niciodată iar pe unde-am lucrat rezultatele vorbesc. Până să ajung subiect încătușat și televizat chiar aveam pretenția că nu m-am făcut de râs. Nu mai am pretenția asta, din păcate. Dacă trimiterea la EBA se referă la odrasle de personalități, care au furat startul grație părinților, probabil că ai dreptate. Am avut o șansă în plus. M-aș bucura să-i pot oferi copilului meu același lucru. Bănuiesc că ai votat, dar asta e treaba ta, stimate domn. Și mă și așteptam, normal.

  8. „Am intrat printre primii, am învățat, mi-am luat examenele printre primii, dacă nu primul, n-am refuzat competiția niciodată iar pe unde-am lucrat rezultatele vorbesc.” Posibil, dar ai idee cati mai sunt exact in aceeasi situatie? Pe fiecare generatie, macar cate facultati au fost si sunt in Romania!!! Si care „n-au avut norocul unui tata cu care sa fure startul”.

    „M-aș bucura să-i pot oferi copilului meu același lucru”
    Daca acest lucru ar fi spus de Idu si s-ar referi strict la compania proprie, n-ar fi doar de inteles. Ci si laudabil.

    Dar cand voi, „meritocratii prin tata” de fapt speculati posturi la stat in detrimentul celorlalti competitori care n-au avantajul tatilor, asta se numeste intr-un anume fel, politicianule corect. Daca nu legea, macar bunul simt ar trebui sa-ti spuna ca nu-i meritoriu ce declami tu aici.

    1. Hai, lasa sindicalismul manifest, ca rupi lantul si cine stie unde te opresti … Eu n-am vânat si n-am speculat nimic, stimate domn. Când am ajuns la port am fost dat jos de pe vapor la prânz, cu prezenta de plecare la ora 23.00 … Nici nu stiam unde este exact sediul Administratiei Portului Constanta. Stiu circumstantele prin care am ajuns director si n-au nicio legatura cu politica si, m-as aventura a spune, chiar putina legatura cu taica-meu. Apropo de veninul de mai devreme … Ti se pare un efort enorm ca, în ’89, reprezentantul Navromului in portul de escala sa faciliteze un telefon copilului unui coleg? Dar pe ce lume ai trait, exact? In aceeasi calitate, taica-meu ajuta zeci de marinari, dezintersat si chiar ii facea placere, facilita telefoane, presa, scrisori, pachete … Cred ca as putea continua la nesfirsit, daca ar avea vreun rost. Iar apropo de posturile la stat … cind taica-meu traia, am avut o discutie chiar pe acest subiect. In contradictoriu, dar nu intru in amanunte. Cert este ca am facut afirmatia ca, politic, sunt opera presedintelui, ca datorita lui am ajuns director la port si ii sunt dator. Parcă-l văd acum pe taica-meu cum a facut o pauza mai lunga si mi-a spus … Băi pulică, știi ce? Tu esti opera mea si a lu’ ma-ta si a nimanui altcuiva. Cât despre datorii, uite ce … te-a pus director general al unei companii care mai avea bani de cinci salarii, iar noi nu te-am vazut doi ani de zile la fata. Ti-ai facut treaba si nu l-ai facut de ris, cind ai plecat de acolo ai plecat cu capul sus si le-ai lasat o groaza de bani in conturi. Asa ca nu stiu cine e dator si cui … Si-mi placea mai mult cind erai comandant fata de acum, cind esti deputat, si te spurca toti timpitii.
      Eu m-as bucura să-mi pot ajuta copilul să aibă o viata mai buna si, in niciun caz, sa ajunga directoare la port. Si cel mai bine o voi ajuta oferindu-i oportunitatea sa invete intr-o alta tara, iar daca va dori sa aplice ceva din ceea ce a vazut acolo in aceasta Romanie, asta va fi treaba ei.
      Asta declam eu si am tot declamat pe blogul asta, asa n-am ce lipsa de bun simt a-mi reprosa.

  9. Ce-mi plac oamenii care, din spatele unui nickname, îi spurcă pe alții de parcă ei ar fi neprihăniți! Măi, eu spun să-i ia la împins vagoane și pe profesorii de la Anvers, unde ți-ai făcut masteratul, că ți-au dat note maxime și calificativul, sau the distinction, „Magna cum laude” pentru că erai fiul tatălui tău. Eu zic că Abramburica trebuie să facă repede o comisie să-ți anuleze diploma că ai luat-o pe pile. Spre deosebire de alții care și-au luat doctoratele pe merit…

    1. Da, mai, dar tu știi câți sunt care ar fi putut face chestia asta dar n-au avut șansa să fie meritocrați prin tata … asta-i paradigma, nu vezi?
      Dar eu zic că am putea lărgi spectrul … să vedem care sunt meritocrați prin socru, de exemplu … sau prin frate … sau care sunt meritocrați prin pupat în cur niște proști care sunt șefi … și, uite așa, ajungem la toată lumea.

  10. Voi chiar va luati in serios? 🙂

    Bre, nenea… S-o luam babeste, nenicule:
    – ai ajuns director la APC pentru ca ai fost „meritocratul lui tata”
    – ai ajuns la Anvers pentru ca n-ai mai fost director la APC si ti s-a oferit (nu uita – statul a platit pentru Anvers) varianta asta; deci a fost necesara prima conditie pentru a ajunge la cea de-a doua.
    Restul este ca-n pilda evreiasca cu cel care intra intr-un magazin dorind sa ia un pantalon. Apoi se razgandeste si vrea o camasa. Ia camasa, da sa plece si i se atrage atentia ca n-a platit camasa. „Firesc ca n-am platit-o, doar am dat pantalonul pe ea”. „Dar nici pantalonul nu l-ati platit” „Pai ce, am luat vreun pantalon?”

    Restul e vrajeala Sau este „rasucire sa cadem noi bine”. Pai despre cum o sa-ti dai tu copilul la studii afara era vorba in „Am avut o șansă în plus. M-aș bucura să-i pot oferi copilului meu același lucru” sau despre faptul ca „sansa aia in plus” a fost o persoana?!

    Eu iti tratez intelectul cu respect. Vreau sa cred ca faci acelasi lucru legat de mine! Pentru ca nu intelectul face subiectul disputei noastre, n-asa? 🙂

    1. Cred ca v-a mai spus de citeva ori ca bursa era oferita de statul Flamand nu de tara noastra, dar dorinta dvs de dezinformare si de propaganda mincinoasa va face sa tot uitati acest amanunt. Si de fapt, oferita e un fel de a spune. 800 de oameni din toata lumea au dat examen si au cistigat bursa doar 10. Cred ca a luat examenul tot pentru ca era fiul lui tata. Eu promit ca e ultima oara cind va scriu pentru ca reaua dumneavoastra intentie a depasit demult toate limitele.

    2. Da, ma iau in serios. Continuind, sunt sanse sa nu te mai iau pe tine. Eu vad cam asa … am ajuns director la APC pentru ca m-am potrivit fisei postului … tinar, fara inhibitii, fara obligatii de partid si fara agenda materiala de satisfacut. M-am nimerit pe-acolo cind era nevoie de asa ceva. Chiar asa a fost, pot elabora dar nu mai am chef. La Anvers am ajuns prin examen. Statul a platit pentru Anvers, dar nu cel român ci cel belgian, mai precis statul flamand. APC-ul a platit diurna, adevarat. Si, incalcind legea, mi-a si dat cu flit din companie, desfiintându-mi postul intre timp. Nu mai conteaza.
      Uite, lamuresc, transportul si masa le-am platit eu din diurna. Bursa a fost aprox 13.000 USD. Cazarea a fost 115-125 USD/luna, platita tot de APC.
      Da … am ajuns la Anvers ca am cistigat bursa, portul mi-a suportat parte din cheltuieli. Si tot in calitate de fiu al tatalui meu, daca nu era el, nu ma nasteam.

  11. Omule, lamureste-o. Ca bursa aia n-a inclus cazarea, transportul, masa etc. Si ca toate alea au fost platite de APC!!!
    Deja mi se face lehamite…

  12. Si tu pui in discutie faptul ca statul belgian a platit mai mult decat statul roman, ceea ce nu te face un unu care s-a bucurat de acel privilegiu in raport cu statul asta? Sau cum?
    Insa, altfel, insusi faptul ca ai luat la cunostinta de acea oferta se datoreaza faptului ca inca erai la APC. Se trimiteau anual informari legate de aceste programe. Parca Marcu a venit si ti-a spus de ea. Adevarat, el vroia sa scape de tine. Dar asa ai ajuns acolo.
    Ti-am spus, crediteaza-ma cu ceva cunoastere, daca nu vrei „intelect”.

    Si iar repet, daca te deranjez, spune-o Si plec. Desi spuneai ca ti-am lipsit cat am fost in Bucuresti. 🙂

    1. Informatia este inexacta. Oferta am primit-o personal, o am si acum. E datata in 14 martie 2001 si e venita pe numele Capt L. Mironescu, fara functie. Nu am intentionat sa-i dau curs. In mai m-am intilnit cu ofiterul de legatura al universitatii la un seminar IAPH. El m-a convins sa aplic. Mi-am invins inertia sa o fac, TOEFL-ul se dadea la Sibiu, drumuri la ambasada, etc. Cind mi s-a comunicat rezultatul l-am sunat pe Marcu. Marcu a cerut instructiuni si mi-a transmis dupa vreo doua zile. Apropo de plata diurnei, din ce stiu nici nu au vrut sa plateasca vreo diurna, asa, just for fun … Legislatia i-a impiedicat, ca aveam contractul suspendat ca urmare a bursei capatate dar incadrarea mea presupunea achitarea unei diurne. Din ce-mi aduc aminte, aprobarea pentru plecare si plata cazarii a fost in iulie iar plata diurnei au aprobat-o in CA-ul din septembrie, cind eu eram deja acolo. Astea toate asa, ca tot te dai cunoscator. Toate sunt perfect reale si documentate, adica am pastrat tot ce tine de birocratia initiala: scrisoare, aplicare, TOEFL, examinare, comunicarea cu amabasada, cu univeristatea, cu domiciliul temporar, tot. Deci, am ajuns acolo asa cum ti-am spus, prin examen. APC-ul mi-a ridicat din povara materiala, a fost de mare ajutor. Asta-i si motivul pentru care ma consider inca atasat de companie. Nu ma deranjezi, dar cind faci supozitii prin miriste, reactionez. Mi-ai lipsit, cum sa nu.

  13. Am altele pe cap acum, dar promit sa revin 🙂

    Pentru ca tu refuzi sa recunosti niste evidente: „Oferta am primit-o personal, o am si acum. E datata in 14 martie 2001 si e venita pe numele Capt L. Mironescu, fara functie.” Mai exact, pe adresa APCului. Nu se trimit catre TOTI comandantii din lumea asta larga. Ci doar la cei angrenati in activitatea portuara.
    Deci, daca nu „furai startul prin tata” si ajungeai la APC, nu o primeai!
    Apoi ia spune cine te-a trimis la „m-am intilnit … la un seminar IAPH.” Nu APCul? Tot datorita unui „start furat”?

    Poate gresesc eu, dar tu nu te sfii sa ma corectezi unde gresesc.

    Voi citi cu atentie ceea ce spui.

  14. Ai magazin de etno-botanice la coltul strazii? Nu-s frustrari. 🙂
    Sunt intrebari. La care nu poti raspunde fara a accepta ca „un start furat” te pune intr-un avantaj nemeritat in raport cu ceilalti competitori. :))
    In general, chiar nu prea-mi pasa. Nu mi-a pasat niciodata. Dar, pentru o secunda, am crezut ca accepti dialogul.
    Mea culpa. Promit sa nu se mai repete.

    1. Eu am fost primul care a recunoscut ca am avut avantaje provenind din familia din care am provenit si având un părinte de asemenea valoare. Ce mai dorești exact, că nu înțeleg? Și nici nu am identificat competitorii, by the way … Care sunt ăia? Care a fost competitorul meu, competitor dezavantajat din motive de tata? Accept orice dialog, accept orice atâta timp cât face sens. Cât nu, la revedere, drum bun …

  15. Domnule Mironescu , nu regretati ca v-ati nascut? :)) (sper ca NU). Daca ai functii de conducere si, ai „norocul” sa fii copilu’ lu’ taticu’ , e clar, ai „start furat” , daca nu, tot nu-i bine, e ceva in neregula. In cazuri strict de „forta majora”, ajung sa meditez la „nemurirea sufletului” si sa adaug: DA, trimiteti-va copilul la studii in strainatate, dar ar fi bine sa nu se mai intoarca, cum ati spus si dumneavoastra, alegerea ii apartine.Exista persoane care stramba din nas, la auzul unor nume (probabil este cazul de mai sus), intrebarea insa, este alta: dumneavoastra de-a lungul experientei profesionale, ati avut prilejul de a va comporta in asemenea fel?

    1. Domnișoară, nu regret chiar deloc. Și, în afară de asta, sunt mândru că mă cheamă așa și că am avut un așa om ca părinte … și nici mama nu-i departe, că nu degeaba au fost căsătoriți aproape 45 de ani, la fel de mândru sunt și de ea. Generația mea, atât de liceu cât și de institut, a avut foarte multe cazuri de copii de tătici, care mai de care … eu eram destul de joc, ca nivel. Copii de secretari de partid, procurori generali ai republicii, directori plini sau adjuncți la Navrom, ba chiar un nepot de prim-viceprim ministru, în comunism. N-am avut niciodată această obsesie, de a căuta pe altul în sacoșă sau a-l invidia că are un tată sau o mamă mai bine poziționată. În general astea sunt calități de indivizi care-și justifică mediocritatea înjurând pe alții. Patologicul postărilor persoanei care face deliciul forumului aici este justificat din plin, credeți-mă. Și intenționat am și lăsat toate otrăvurile … nu era păcat? Eu i-am spus persoanei, o repet … Dând timpul înapoi, numele tatălui meu a însemnat bune, foarte multe, și rele, mult mai puține. E parțial adevărat, mi-a folosit să ies din rând, am ajuns directorul portului Constanța unde nu m-am făcut de râs deși aveam toate șansele s-o fac. Pe de altă parte, am ajuns și exemplu încătușat prezentat tocmai pentru environmentul din care provin, comandant, Mironescu, Anvers etc. Mi-aș dori să pot să îmi ajut copilul la început de drum. Dacă ar fi fost băiat, mi-ar fi fost mai simplu, nu cred că scăpa în a continua Mironeștii ofițeri de marină. Fată fiind, sunt mai limitat ca imaginație. Problema e că are cam același soi de gândire anacronică pentru România pe care am avut-o și eu și probabil, încă o mai am. Dacă auzind ce spun de plecatul afară mi-a replicat că bun, dacă plecăm cu toții cui rămâne țara asta … avem de lucru cu ea.
      Ca să concluzionez … în viața profesională n-am invidiat pe nimeni niciodată. N-am refuzat competiția niciodată. Aș fi cel mai fericit om din lume dacă, pentru toate posturile din domeniul meu, cel puțin, s-ar da examen. Nu mi-am căutat scuze în viața mea, ăla e baiatul nu știu cui .. ce să-ți povestesc … într-o competiție reală, cine ocupă un post pe nedrept se duce-n cap. În viața personală e altceva: uite, invidez metabolismul nevestei mele care mănâncă de sparge fără să se îngrașe …

  16. Asa si trebuie, sa fiti invidios , ma faceti sa-i dau dreptate domnului de mai sus , va meritati soarta . Alegerea v-a apartinut. :))) Refacere grabnica dupa operatie.

  17. D-le Mironescu, sint un CLC plecat de mult din tara,actualmente la Venezia.Recunosc in blog-ul dumitale multe nume,multe realitati care au fost prin flota romaneasca,dar fara suparare,…l-am cunoscut si pe tatal dumneavoastra(Dumnezeu sa-l ierte!) si pe dumneata !Esti un pic mai mic decit subsemnatul,insa,…apropos de „conflictul de interese” (in sens ironic) expus in comentariile acestea de mai sus,pot sa fiu putin sceptic ? De ce ? Pai,…nu dau nume,dar inca de pe bancile Liceului Ind. de Marina „Navrom” (prima promotie), cunosc cazul meu personal, in eterna competitie cu un coleg, al carui tata, era la vremea respectiva „Sef Mecanic Instructor” la defunctul NAVROM. Intre timp, individul a ajuns chiar si director la fosta ROMLINE.Evident, din cauza lui „tata” ! Litigiul,…s-a rezolvat prin intermediul regretatului N. Vijiiac,la examenul CLC, din 1996.Cind i-a aruncat in fata individului , cit de „competent” era….tatal , nu el! Mi-am recuperat demnitatea in confruntarea directa, nu si meritele ! Rezultatul ? O familie distrusa, doi copii lasati pe drumuri, un „arest” in Egipt de 15 luni, altul in Italia de 11 luni, si obligarea plecarii din tara.Frumos, nu ? Presupun ca realizati ca trec prin filtrul acestei REALITATI, si numirea dumneavoastra la APC,nu ? Dar, nu inseamna ca va contest capacitatea ! Posibil sa fie asa cum spuneti dvs. , dar pot fi si putin sceptic ? Fara sa va ofensati pentru asta ! Nu este nici locul, nici cazul sa amintesc si de alte „ereditati” la defunctul NAVROM , nu credeti ? Amintesc asaaa, in treacat : Idu,Chitu,Streaja,Bobu,….si ma opresc, caci imi amintesc de numeroase magarii care-mi otravesc viata de cind am plecat din tara !
    Am abandonat din 2001 navigatia,…din SCIRBA (asta-i cuvintul corect !) tocmai pentru aceste „ereditati”, dar nu inseamna ca am abandonat sa gindesc marinareste,mai ales ca am studiat 4 ani de liceu specializat,plus 4 ani de facultate sa fac ce-mi place ! Sint unul din clasa regretatului Lucian Dragu („Piratul”) si am fost invatat sa ADOR meseria !Apropos de ce mai scrieti prin „Marea Noastra”, poate amintiti si de o valoare incontestabila a marinariei practice:regretatul CLC. Opincaru C-tin (Nea Costica Opincaru). Va stau la dispozitie cu detalii „picante” din voiajele dumnealui (6 ani de navigatie cu dumnealui !).Sau despre Nostromul,mare maestru al marinariei ,Stan Stefan(Nea Fanica Martagon).Multumesc anticipat ! De cite ori revin in tara, aprind o luminare pentru toti cei trecuti in nefiinta din breasla marinarilor,pe la toate minastirile pe unde trec in vizita. Acum, voi avea inca una de aprins: pentru tatal dumitale ! Sper sa mai ajung la „Tismana”,unde stiu ca si tatal dumitale are o contributie . Cu stima,
    T.T. Italia

    1. Domnule Comandant,
      Nu mă supăr și nici nu contest eventualul dumneavoastră scepticism. Și nu contest nici anumite practici nu prea ortodoxe întâmplate pe vremea vechiului Navrom. Așa e lumea, domnule Comandant. Eu am încercat doar să nu fac de râs pe nimeni, pe taică-meu și sansa de a avea un cec în alb în această meserie … și nici chiar pe mine. Cât despre Marea Noastră … domnule Comandant, vă stăm la dispoziție pentru orice povești despre oricine. Nu l-am cunoscut pe domnul Opincaru deși am auzit de multe ori de domnia sa. Fotografii cu nave sau oameni din flotă, povestea arestului din Egipt sau Italia, orice legat de meseria noastră își găsește locul în Marea Noastră. Acum, mă rog, poate nu sunt eu în măsură să dau sfaturi, dar meseria nostră nu se abandonează, mai ales după atâta efort depus pentru a o avea. Mă bucur că gândiți marinărește totuși, cum era vorba în Navrom, cine bea apă din tanc … Vă mulțumesc pentru mesaj și ne mai auzim.

  18. Laurentiu Mironescu :
    Domnule Comandant,
    Nu mă supăr și nici nu contest eventualul dumneavoastră scepticism. Și nu contest nici anumite practici nu prea ortodoxe întâmplate pe vremea vechiului Navrom. Așa e lumea, domnule Comandant. Eu am încercat doar să nu fac de râs pe nimeni, pe taică-meu și sansa de a avea un cec în alb în această meserie … și nici chiar pe mine. Cât despre Marea Noastră … domnule Comandant, vă stăm la dispoziție pentru orice povești despre oricine. Nu l-am cunoscut pe domnul Opincaru deși am auzit de multe ori de domnia sa. Fotografii cu nave sau oameni din flotă, povestea arestului din Egipt sau Italia, orice legat de meseria noastră își găsește locul în Marea Noastră. Acum, mă rog, poate nu sunt eu în măsură să dau sfaturi, dar meseria nostră nu se abandonează, mai ales după atâta efort depus pentru a o avea. Mă bucur că gândiți marinărește totuși, cum era vorba în Navrom, cine bea apă din tanc … Vă mulțumesc pentru mesaj și ne mai auzim.

    Multumesc pentru intelegere. Revin destul de des in Romania, in interes turistic (actualmente sint „specialist in logistica turistica si transporturi”),insa recunosc,foarte rar in Constanta,desi mai am INCA pe mama,care traieste undeva la circa 2 Km de granita bulgareasca.Este singura mea legatura cu tara,in rest,…majoritatea prietenilor au plecat,unii au decedat, in fine,…viata merge inainte ! In ce privesc „povestirile” (cu parere de rau,fotografii nu detin !) , v-as fi recunoscator daca mi-ati trimite pe mail-ul personal (presupun ca-l „vedeti” din contextul mesajului) o adresa e-mail care sa nu fie publica, si o sa incerc sa va trimit cite ceva din amintirile mele. Si as vrea sa apar tot ca „Hugovictor” ca autor, deoarece asa sint cunoscut ca autor in lumea virtuala atit pe site-ul personal, cit si prin diverse forumuri ale comunitatilor din diaspora. Victor Hugo a scris „Mizerabilii”.L-am „plagiat” si eu ca fiind „Hugovictor” si l-am rescris romanul : Iliescu,Nastase si Vacaroiu.Ca tot este la moda plagiatul, nu ? Gluma-i gluma,insa ce-i real,…este ca acest Hugo Victor chiar exista, traieste in CONSTANTA, si este un var prin alianta (din fostul mariaj) cu subsemnatul. Recunosc, am un umor cinic uneori in ce scriu,…insa de substanta ! Insa ,marinarii, in general,…si cind glumesc, spun lucrurilor pe nume.Drept pentru care,cer anticipat scuze pentru cinismul in nota umoristica al viitoarelor mele povestiri ! Cu stima,

    T.T. Italia

  19. Domnule, ca a fost tot ce scrie in carte Oprea sau nu a fost, e mai putin important. Adevarul ca era securist sau nu tot trebuia sa dea raportul, pt.ca securitatea era in toti si in toate. Problema este de acum. Basescu este un tip conflictual care nu stie sa lucreze cu oamenii decat daca acestia au pumnul lui in gura. Pt. ac. nu ne este de folos si trebuie sa plece. Tot circul nu a plecat de la Ponta, Antonescu, etc. ci de la cei opt ani sau mai multi de Basescu. Daca este vinovat penal de ceva trebuie sa raspunda, cu toata imunitatea lui. Dar nu o sa rspunda atata timp cat o sa fie cine este la Ministerul Public si DNA. Cred ca nu vorbesc aiurea. Faptul ca a indemnat, nu zic instigat, la neprezentare la vot, intr-o democratie, unde votul este esenta primordiala, este INADMISIBIL !

    1. Domnule Ilie, eu m-am referit la carte, care contine niste minciuni majore in partea despre Navrom si Anvers, minciuni sesizate de orice familiar al fenomenului flota. Rapoarte, da, faceau toti comandantii la sosirea din voiaj, iar un exemplar ajungea si la poarta II, mai ales in conditia in care voiajele se inregistrau cu evenimente disciplinare. Rapoarte faceau si de la reprezentante, tot catre armator. Cit despre restul parerii dvs eu sunt subiectiv si n-as vrea sa intru in dezbatere pe acest subiect, dar eu cred ca nu presedintele este raspunzator pentru toate relele din lume.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s