Meciul cu apendicele …

Bun, deci doar ce mi-am recoltat doamna de la spitalul unde a rămas fără apendice … Locația? București … Că la Constanța rămânea fără suflare, eventual. Ajunsul aici a fost o epopee care merită povestită, poate mai citește cineva și trage vreo concluzie constructivă.

Acu’ vreo două săptămâni și jumătate nevasta rău și iară rău. De când două personaje cunoscute sub apelativul de procurori, aflați într-o luptă pe viață și pe moarte cu corupția, mi-au fabricat un dosar mințind cu bună știință, viața noastră s-a cam dus dracului … Adriana a tot avut diverse manifestări, drept pentru care nu e de mirare că nu se simte bine. Acum, parcă e mai tragic ca altădată, vomă, febră and shit … O doamnă doctor prietenă cu noi ne dirijează prin telefon spre urgență, că dacă e apendicită … căcat acum, la nouă jumate seara, hai la spital. Procedăm, ajungem. Sala relativ okay, pusă la punct, aer condiționat, aparatură, recepția modernă, toate bune, mai puțin ciorile care o populau … țigoineri all over the place, tatuați, pirande cu țâțe până la buric și maimuțoi bronzați prin preajmă … țiganii aristocrații se ridicau deasupra tuturor: trening strălucitor plus papuci de firmă, ce mai, toate ciorile sunt atlete, n-ai văzut …

Adriana, speriată, e luată-n primire, îi fac niște analize urgent, leucocitele la tavan, douăj’ de mii … cică ar fi apendicită, ne zice prietena doctoriță prin telefon, să căutăm un chirurg s-o opereze. Plin de cunoștințe medicale ca ăla care n-a avut niciodată nicio zgaibă, mă duc și-ntreb la recepție: Săr’mâna … un chirurg găsim p-aici, fetelor? Păi sunt mai mulți … Bun, unul care să opereze … Păi ar fi doctorul … nu mai știu aici, Truță, Vruță, ceva care rimează cu puță, oricum … E bun? Mai bine lăsați … de-am rămas cu gura căscată … Bun, și eu acum ce fac? Pun mâna pe telefon, sun la doamna doctor care ne-a mai pilotat, îmi zice să-l caut pe unul Marin, care-i beton … Doamnelor, există cineva Marin? Există? Unde există el, dacă nu vă supărați? Păi la etajul 9 … dacă nu, la 7 … Ia și caută-l pe nenea … Mă pricopsesc de lift până la 9, nimic, beznă, sinistru … Cobor la 7, găsesc niște tanti care stăteau la bârfă … spun, întreb … păi căutați-l la 9 … De acolo vin. Mai căutați-l … Și cum mă uit eu tâmp se îndură una și într-un sictir absolut se deplasează vreo 45 de centimetri și dă un telefon … miracol, marele vraci răspunde … cred că s-a răstit la ea că madama pune receptorul încet în furcă și îmi spune cu reproș: e la nouă, v-am zis eu … Unde, doamnă, că l-am căutat și-n budă … În camera de gardă, uite, cam în dreptul ăsta. Up, pe scări, caut, găsesc … normal, camera de gardă de la etajul 9 era fără nicio etichetă, neinscripționată, nimic … Deschid ușa, marele doctor interplanetar în maieu, 55 +, foarte arțăgos … se uita la proteveu. Gâfâind îi spun … uite, asta și asta … are apendicită. Ce apendicită? Ce apendicită? Ești doctor, cumva? Nu sunt … Atunci de unde știi? Păi ne-a spus o doamnă doctor că hâr, că mâr … E, da. Toți proștii își dau cu presupusul. E doctorul Truță, Vruță, Puță și spune că nu are apendicită. O să vin și eu să văd. Hai, plecați de aici. Cum, necum, mă dau un pas în spate taman la fix să se mi se închidă ușa în nas … Am mai scris aici … Cred că de mult n-am mai făcut un exercițiu de voință așa ca atunci când între nasul meu și ușa aia împuțită erau vreo 7 milimetri … am vrut să deschid ușa și să-i spun: bă greiere, dacă-ți trag un șut în cur îți înghiți noada, căca-m-aș în maieul ăla al tău … Mi s-au învârtit toate rotițele-n cap, bun, dacă-l bat pe ăsta, cine o operează pe Adriana … Înghit în sec și mă rostogolesc pe scări … ajung la parter unde Adriana stătea pe-un scaun, proaspăt consultată de domnul cu rima … mi-l arată … un băiat tuns scurt, suficient, pufos, îmbrăcat în verde patinând cu grație pe hol în saboții lui albi, răstindu-se la o asistentă. Un caraghios. Vine și eminența în chirurgie care confirmă prostia ăluilalt … n-are dom’le apendicită. La ginecologie, e ceva ginecologic. Ca să scurtez, rămân fără nevastă, internată la ginecologie, unde a și fost cazată câteva zile … În total, o văd trei ginecologi și trei chirurgi … După ce și-a dat tot personalul cu presupusul pe fofoloanca nevestei mele, după antibiotice-n venă și anti-inflamatorii din 12 în 12 ore, să vedeți comedie … temperatura Adrianei începe să crească, femeia se impacientează, eu o iau razna gândindu-mă la concediul nostru de odihnă care n-a fost concediu nici măcar o zi.

Luni, două săptămâni de la debut, mergem la o clinică particulară la Constanța. Doctorul mai tânăr ca noi câțiva ani, mircist, face sens: analize, tomografie computerizată și vedem ce e. Facem analizele la Radu Baz, iese apendicele de căcat și încă ceva pe acolo … Ar trebui scos. Îl scoatem, dom’ doctor. Știți pe vreunul pe aici? Știu, dar sunt în concediu, dar cică s-a deschis autostrada până la București … Ah, bun … Ne întoarcem marți la mircist, ne rezolvă omul din trei taste … Euroclinic, doctorul cel mai tare din parcare, hai, la revedere … By the way, eu am văzut multe în viața asta … Oameni care să te ajute atât de dezinteresat, să fie sinceri îngrijorați pentru soarta ta, să își tragă gloanțele pentru tine așa, din spirit sportiv, eu nu prea am mai văzut …

Restul s-a scurs ca într-un film … internare miercuri, analize cap coadă, la 17.30 începe operația care durează aproape trei ore … m-am învârtit pe străzile de lângă spital, autoflagelându-mă în patruj’ de grade temperatură. Am sunat o dată, îmi spune tanti de la telefon că domnu’ doctor n-a ieșit, dar doamna e bine, totul decurge okay. Pe la 8 jumate ajunge la terapie intensivă. Vestea bună tot de la doctorul Stoian, mircistul de la Constanța o capăt … apendice plastron, s-au amestecat agregatele pe acolo, operația a fost laborioasă și laparoscopică, complicat, ce să zic.

A doua zi, din rezerva de spital, mă uit pe net … plastron, castron … bineînțeles că simptomele erau acolo, toate, binemersi. Vine și dom doctor, ne explică, politicos, relaxat, elegant, uite, asta a fost, asta e situația, mai facem o reevaluare … incredibil, se poate și așa? Cum, nu uși trântite în cap, nu ieși afară …

Stăteam și mă gândeam … În meseria mea nu sunt atât de multe variabile. Ce face decizia la bordul unei nave mai complicată este presiunea sub care trebuie să o iei la stânga sau la dreapta, riscurile care există și enormele posibile efecte negative în cazul în care o iei la stânga când era bine să o faci la dreapta … Pleci de la niște lucruri de bază, un abecedar, check-list-uri, proceduri … uite, vă dau un exemplu, vrei să ancorezi … ai elică pas dreapta? Bun, atunci când pui mașina înapoi, prova girează la dreapta … Apendicele poate fi cea mai simplă operație din lume. Poate fi și cea mai complicată … Are simptome, nu? Ai simptomele astea, atunci e asta: prova virează la dreapta … De ce felcerii ăștia cu ambiții de mari somități nu ascultă? De ce nu gândesc? De ce nu te trimit la analize? De unde îngâmfarea asta, îmi spuneți și mie? Comportamentul profesional nu justifică …

Și, ceea ce este mai presus de absolut orice … de unde atitudinea asta? Cum vă permiteți să vă comportați în halul ăsta? Meseria de medic este o vocație nobilă, în definitiv … N-aveți vocație? Bun, n-aveți, dar noi ce vină avem …

După toată pățania am rămas cu un gust amar, normal, că ne-a trecut glonțul pe la ureche. Am câștigat un prieten, doctorul mircist care mi-a împărtășit îngrijorarea zilele astea … am pierdut apendicele Adrianei și zilele noastre de concediu. Am rămas cu retorica de mai sus, întrebările la care nu va catadicsi nimeni să răspundă … și am confirmat pe pielea noastră bancul cu valoare de adevăr: care este primul tratament când te îmbolnăvești la Constanța? Biletul de tren … N-am crezut, dar la astă concluzie am ajuns.  Și-am mai ajuns la una … Cine spunea că în cincizeci de ani o să fim minoritarii țiganilor era de un optimism destrăbălat. Momentul vesel este mult, mult mai aproape.

 

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre “Meciul cu apendicele …

  1. Sanatate multa sotiei! Acum sanatatea ei este mai importanta decat orice altceva.

    La capitolul „orice altceva”… nu e spitalul de vina, ci mentalitatea tovarasilor 55+, educati la scoala comunista; o mentalitate care se ia ca o boala contagioasa. Am stat prin urgenta de care zici si am lustruit holurile spitalului judetean zi si noapte, vreo trei ani (era „sectorul” meu, la ziar si TV). Cu mine au fost civilizati, ca, deh, aveam „putere”, eram de la gazeta si vorbeam frumos cu toti – de la tanti care spala pe jos pana la directorul spitalului. Dar cu oamenii de rand, foarte putini doctori se comportau frumos, ca si cu un pacient care sufera. Majoritatea celor decenti erau tineri.

    Imi pare rau sa spun asta, dar tre’ sa mai crape niste generatii de fosti comunisti, ca sa se ridice tara aia un pic. Pana crapa ei – si pana ce invataceii lor isi spala gura cu sapun de casa – o sa plecam cu totii, noi astia care avem sapte ani de acasa si am vazut ce inseamna normal.

    Sanatate multa Adrianei. Orice problema de sanatate este traumatizanta. Acum are nevoie de liniste si de tine alaturi. Sper ca te descurci sa faci un ceai. 🙂

  2. Multumesc pentru reviste! Sper sa ne vedem in septembrie.
    Andreea Croitoru (Atanasiu) de la Muzeul Marinei mi-a trimis ieri o copie scanata si arata super! Abia astept sa tin revista in mana, mi-e dor de mirosul de „tipar”…

  3. Sanatate multa Adrianei! Incredibil, dar pe mine nu ma mai mira nimic. Bine ca s-a rezolvat cu bine. Operatia a facut-o in Constanta? Unde?

  4. Imi pare rău că ați trecut prin așa ceva.Am pățit-o și noi acum trei ani cu sora lui Zanfir,dar asta nu este o consolare.
    Îi doresc Adrianei sănătate și să își revină cît mai repede.

    1. Doamnă, să știți că mă gândeam când baletam prin spitale că am auzit pe cineva apropiat că a avut un necaz similar. Acum am realizat cine, mi-am adus aminte de sora lui Zanfir. Mulțumim pentru urări, cred că greul a trecut. Numai bine vă dorim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s