Patria și bisectoarea

Constanța, 1983. Liceul de matematică-fizică Mircea cel Bătrân. Amfiteatrul mic, etajul I, pe colț. Clasa a IX-a. Prin februarie. Clasa era organizată cam așa … bănci de 8, parcă, așezate în amfiteatru, pe două rânduri.

Stânga ferestre, spre parc … spre Beta de azi. În spate, ferestre, spre Ștefan cel Mare. Ușa, pe același perete cu tablele, în continuarea culoarului care venea de la cancelarie. Ordinul de zi cu valabilitate permanentă pentru orele de matematică era să așteptăm în liniște, cu ușa deschisă … buretele umed, dar nu șiroind de apă, cretele, toate erau pronto … și așa așteptam.

Stăteam în rândul doi, exact în dreptul ușii. Eram avertizat că vine Johnny, că-l vedeam primul … dar și primul căruia îi fluturau pantalonii. La fix minus o milisecundă, făcea o girație la stânga să se înscrie pe culoar … tot timpul la costum, fără cravată, catalogul ținut de-un colț … parcă tot timpul fuma când intra pe culoar … nici acum nu știu ce făcea cu chiștocul … intra, închidea ușa ca să nu spun că o trântea, arunca oarecum catalogul pe catedră și începea meciul … Așa și acum … oră de geometrie. Johnny relativ apatic, nu tu miștouri, nu tu crete aruncate, ce-o fi cu el, ce-o fi cu el … La un moment dat, se așează la catedră, se uită la note și iese câștigătorul … Paris! Da, tovarășu’ profesor … Hai … Paris stătea prin spatele meu, pe undeva. Se ridică din bancă, documentele la inspecție … pașaportul, caietul de teme, caietul de plusuri sau de minuni. Johnny nu-l verifică … Ia spune, măi, Paris … Da, tovarășu’ profesor … Bisectoarea … Ce-i bisectoarea, măi, Paris? Bisectoarea? Da, bisectoarea … Paris, încercând un zâmbet timid, se aventurează în definiție … Bisectoarea este locul geometric al tuturor punctelor egal depărtate de laturile unghiului … corect, mă gândesc și cred că așa s-a gândit și Johnny, care-l aproba îngăduitor … Dar Paris mai avea ceva de spus, dacă tot începuse … Da. Așa cum toți cetățenii patriei noastre au aceleași drepturi, așa și punctele de pe bisectoare au aceeași proprietate … Noi, cum eram oricum îngroziți de Johnny n-am scos niciun sunet. Show-ul l-a dat Johnny … Băi, Paris, cum? Ia mai zi o dată. Cum vine asta? Da, tovarășu’ profesor … am încercat o comparație … Băi, Paris … băi … îmi vine rău, măi … S-a dus la fereastra dinspre parc, o deschide, să ia aer … Băi, Paris, eu trebuie să-mi revin, măi … nu se poate așa ceva … auzi, cetățenii patriei noastre … La momentul ăsta, cred, ne-am îngăduit niște chicoteli … Ora se finalizează apoteotic cu un Johnny marțial: Paris, ține minte aici … cât timp o să mă ai profesor de artimetică, eu nu te mai ascult, măi. La început de trimestru, vii la mine, îmi spui ce notă vrei și pe aia o s-o ai, măi … dar eu nu mai vreau să trec prin chestii de-astea cu tine …

Pleacă Johnny, se ridică tensiunea de pe clasă … dăm toți să-l întrebăm pe Paris de unde până unde construcția cu patria și bisectoarea … băi, nu știu, așa mi-a venit. Din pauza următoare au început să curgă întrebări despre marele eveniment de la elevi din alte clase … Băi, e adevărat ce i-a zis ăla lu’ Johnny, că s-a plâns toată ora …

Și uite-așa, ingerințele politicului în matematică au capitalizat o zi din viața liceului Mircea, în anul de grație 1983. Nu știu de ce m-am gândit la chestia asta uitându-mă la opintelile televizate ale unora dintre candidații la examenul de bacalaureat în anul 2012. La română a mers cum a mers, dar la matematică a fost foarte greu … Profesoara e de vină, că n-am făcut ce trebuie la clasă, nu ne-a învățat nimic … A fost greu pe dracu’ … am văzut subiectele, sunt de nivel slight above average, să zicem … nivelul unui 7 cu indulgență, pe vremea lui Johnny.

Dar, din păcate, copiii  noștri au parte de învățământul cu adevărat influențat de politică, învățământul proiectat de oameni fără de chemare dar cu recomandare. Johnny își pierdea duminicile gratis să ne pregătească pentru treaptă sau pentru facultățuri, Johnny avea peste nouăj’ la sută la admitere la facultăți, la Johnny învățai și de frică și de jenă … Să fi fost vreun elev de-al lui Johnny jenat de examenul de matematică la bacalaureat? Păi cred că lua foc planeta …  Și la fel și în cazul celorlalți profesori de matematică … Sava, Țifrea și Caragea.

Doamna ministru spunea că bacalaureatul de anul trecut n-a determinat acțiuni de remediere a situației. Are perfectă dreptate, numai că nu era ea persoana să tragă linia, având în vedere aportul pe care și l-a adus la nivelul submediocru la care a ajuns școala românească în mandatele anterioare.   În fine, rămâne cum am stabilit. Politicul și profesoara care nu și-a făcut treaba la clasă sunt motivele pentru peste 55% din școleri nu trebuia să ajungă în ultimul an de liceu.

Și, ca prim pas pe lungul drum al vindecării educației din România, eu fac următoarea propunere: luați inspectorii școlari șefi peste educația din fiecare județ și puneți-i să scrie o pagină, două, cu mânuța lor. Ar fi interesant de seminarizat surprizele gramaticale descoperite la acest nivel … După eliminarea surprizelor, trecem la lecția a II-a, vorbirea liberă … unde-o să mai cadă și acolo de pe cracă. Adică sunt ceva pași până ajungem să examinăm strategii manageriale pe inspectorate județene, că și așa sunt formalități copiate de la unii la alții …  Toți trăim o dramă a educației unde toată lumea e de vină … politic, cadre didactice, părinți, elevi. Corect … Rezolvarea trebuie să vină de la cadrele didactice. Părerea mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s