M-am uitat la discursul președintelui. Întotdeauna vorbește liber mai bine decât citește. Am convingerea că e în procedură de campanie, deja. Ba chiar mi-a făcut impresia că s-a încălzit până a dat în clocot și de-abia aștepta să intre pe teren … Cunoscându-l calculat până la amănunt, bănuiesc că știe care-i situația și ce înseamnă votul popular în acest moment, în care lumea vine după o perioadă plină de sacrificii și oamenii sunt dezamăgiți. Cel puțin dezamăgiți … și partea cea mai tristă e că mulți dintre ei au dreptate.

Nu despre asta vroiam să scriu. Eu sunt de acord că justiția trebuie să trateze pe toată lumea exact la fel. Sunt de acord că dacă ne dorim o țară curată, este vital să atragem oameni competenți în administrația statului, și nu fel de fel de sinecuriști, iar dacă aceștia greșesc să rămână fără scaun pe drumul cel mai scurt. Și, dacă paguba-i mare, să rămână chiar și fără cap … Nu prea s-a întâmplat treaba asta până acum, nu-i așa? Bun, drumul e greu, lupta cu mentalitățile e cea mai dificilă și e greu de biruit sistemul imunitar al unui aparat obișnuit să facă ce dorește. Știu treaba asta și am răbdare ca țara să se facă bine.

Ce mi se pare absolut de neconceput este poziția de cavaler al dreptății arondată subliminal instituției denumite denea … hm, să fim serioși. Ca cetățean și, mai mult, ca parte a sistemului, sunt convins de necesitatea existenței unei instituții dedicate anti-corupției. O instituție care să-și prioriteze acțiunile, să le direcționeze spre găurile negre ale banului public scăpat de sub control, o instituție care să aducă beneficii comensurabile societății. S-a întâmplat asta, cumva, și nu știu eu? Show televizat, informații pe surse, presiune publică, dosare de basm, bani publici cheltuiți aiurea … Vorbesc în cunoștință de cauză, nu credeți? Am fost abuzat de acest organism auto-suficient și incompetent, eu și familia mea, am fost acuzat că mi-am folosit influența unei funcții pe care n-o aveam, am fost amestecat cu un grup cu care n-am avut nicio legătură și acum sunt subiect al unui dosar de mare corupție neidentificată în care principala acuzație este „probabil că … ” Bun așa, nu?

În calitatea mea de cetățean, susțin independența justiției și susțin, din suflet, depolitizarea tuturor instituțiilor statului. Tot în calitatea mea de cetățean, dar mai documentat ca alții, să zicem, susțin metamorfoza urgentă a mecanismelor anti-corupție ale statului, care au dezvoltat o cultură organizațională cel puțin curioasă generată de faptul că n-au niciun fel de responsabilitate a actului lor profesional. Și așa apar și abuzurile și șpăgile și șantajul. Așa apare agenda personală a unor domni care, apărați de contextul legislativ, ajung să-și dea cu presupusul despre foarte multe lucruri … mințind cu bună știință, în unele cazuri.

Cum e posibil ca, pe baza unor minciuni dovedite, să extragi o persoană dintr-o funcție pentru care fusese validat de toate organismele de securitate posibile cu 3 luni în urmă? Cum e posibil să distrugi cariere fără a plăti? Cum e posibil ca în țara paraîndărătului instituționalizat, șeful anticorupților să fie lăudat? Cum e posibil ca acest personaj să dea interviuri despre seriozitatea dosarelor și eu să am parte de această mizerie inventată?

Am mai spus treaba asta … dacă nu mi s-ar fi întâmplat mie toată povestea asta aș fi râs despre oricine care mi-ar fi spus că așa ceva e posibil în țara mea. Dar, din păcate, mi s-a întâmplat mie. Nouă ne-a fost spartă casa de mascați, nevasta mea a fost speriată și abuzată de mai devreme menționații, eu am defilat cu cătușe pe niște acuzații inventate și care nici măcar nu mai există în rechizitoriu, mama mea a ajuns la 48 de kile văzând toate astea, fata mea a avut partea ei de suferință … Avem dreptul să spunem, nu?  De ce s-au întâmplat toate astea? N-am aflat încă. Așa că, în calitate de innocent by-stander cum am ajuns, am să cred că drumul pozitiv al justiției este ireversibil în momentul în care se va reforma instituția care ar trebui să se numească Petre Ispirescu-TV.

Reclame