Iordache. Familia Iordache

Când vine vorba despre Navrom eu sunt subiectiv. Unui conlocutor new generation este greu de explicat subiectivismul meu, atașamentul meu față de o defunctă instituție, emoția pe care o simt când mă gândesc la Întreprinderea de Explotare a Flotei Maritime Navrom.

Nu e nimic ciudat în lipsa de empatie a generației de azi față de valorile generației de ieri … S-a întâmplat de când lumea. Cred că, pe la douăzeci de ani, eram la fel de extraordinar afectat de poveștile despre Bumbești-Livezeni. Cu cinismul caracteristic vârstei, mi se părea cel puțin caraghios efortul mediatic al comunismului de-a prezenta lupta brigadierilor cu muntele, cântecele, filmele … și cam așa gândea cam toată lumea pe lângă mine.

Azi … când toată țara dacă s-ar strânge, n-am reuși să facem o jumătate de viaduct, azi, când nu există nicio lucrare de infrastructură predată la timp și în costurile programate, azi, când luăm la mișto pe oricine suficient de naiv să facă un minim act dezinteresat, azi, efortul brigadierilor pare eroic … așa cum intenționa să-l prezinte propaganda de partid dar n-a reușit mai niciodată.

N-am să mă refer la geneza companiei de transporturi a României, cum s-a constituit, ce s-a întâmplat, statistici și alte alea. Sunt suficient de mulți oameni mult mai bine pregătiți ca mine care au publicat despre asta. Despre oameni n-a publicat mai nimeni. Și aici e treaba mea. Navromul a fost școala noastră, meseria noastră, casa și, uneori, chiar familia … Navromul a fost. Au fost oameni a căror viață adultă s-a petrecut în Navrom. Mulți au plecat. De tot. Câțiva încă mai sunt. Știți, nu prea avem voie să-i uităm chiar de tot. Există oameni al căror nume nu poate fi despărțit de Navrom. Marea Noastră o încerce să-i prezinte pe toți.

Iordache. Valentin Iordache

Domnul Comandant Iordache este definiția pe două picioare a marinei. A absolvit Școala Superioară de Marină în 1955. La secția marinei militare, că marina civilă încă nu școlariza ofițeri. Uitându-mă pe tabelul promoției sale, am conștientizat din ce generație adevărată a făcut parte domnul Iordache … Șeful Facultății Electromecanică Navală, Rangu-ntâi Cămărașu, nu-i dau și rima, că sigur avem cititori și din foștii studenți ai domniei sale, Comandantul de cursă lungă Marin Deboveanu, intrat în legendă după construcția goeletei Speranța, cea pe care s-a filmat Toate pânzele sus! … Comandantul Paul Dragomir, Căpitanul Portului Constanța îm anii 70 – 80, Rangul întâi Ilie Drăgușin, Șeful facultății Navigație din Institut, Rangul întâi Glodarenco, l-am avut profesor de tactică navală în școală, cu ambii băieți ofițeri de marină militară, Contramiralul Constantin Iordache, în intimitate zis și Câinele roșu, figură importantă a marinei militare, și băieții lui sunt ofițeri de marină, Potrocea Emil, comandant dus la fund cu Turnu Severin în 1977 în Dardanele, șeful catedrei de pregătire fizică, Rangul întâi Mihai Spălățelu, Rangul întâi Ranca, un om blajin, super de gașcă, l-am avut profesor de pregătire marinărească și șef de practică pe nava școală Neptun în 1989 și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, amiralul Gheorghe Anghelescu, zis Paraipan, omul care a condus Institutul de Marină, Departamentul Transporturilor Navale și Marina Militară, figură controversată dar de neuitat.

Prin naștere, Valentin Iordache e dâmbovițean, din Găești. Meseria tatălui, de funcționar la chefere, a făcut ca familia Iordache să migreze după post, motiv pentru care Valentin Iordache a început liceul civil la Sinaia și l-a terminat militar, la Breaza. Marina română a începutului anilor ’50 era una de buzunar, redusă la câteva nave militare, majoritatea vechi de dinainte de război, câteva dintre ele revenite în țară după o perioadă de câțiva ani prin Sevastopol sau Odessa,  apoi redate cu mărinimie de prietenul de la răsărit care le capturase după război. Marina comercială exista și nu prea … câteva ruine plutitoare care se plimbau prin Levant. Școala Superioară a Marinei Militare tura motoarele producând resursă umană, promoția anului 1955 a fost una consistentă: peste 200 de ofițeri care au intrat în viața profesionala și au pus bazele marinei moderne în România.

La finalul anilor ’50 marina militară s-a relocat la Mangalia, port ale cărui caracteristici naturale l-au recomandat a deveni o bază navală. Sute de ofițeri de marină militară, maiștri militari, personal auxiliar au fost nevoiți să-și stabilească domiciliul în Mangalia. Nu și Valentin Iordache, ajuns între timp locotenent major și ofițer secund pe un vânător de submarine. Trecut în marina comercială, experiența la bordul navelor militare nu i-a servit, fiind nevoit să o ia de la capăt, ca ofițer III … îmbarcat la bordul Berezinei, ulterior m/n Eforie, navă fabricată în Anglia în anii ’20, alături de alți 15 – 20 de ofițeri și aspiranți, nevoiți să suprapopuleze una dintre puținele nave comerciale ale flotei României.

1966 a fost anul în care Valentin Iordache a devenit comandant de cursă lungă. Navromul, compania națională a României începuse dezvoltarea explozivă. Șantierul Naval din Galați începuse să construiască seria de 17 cargouri de 4,500 tdw, cumpărase câteva tancuri Argeș, Prahova, Ploiești, Șantierul din Turnu Severin produsese deja trans-atlanticele de câteva sute de tone … Sulina, Midia, Arad. m/n Sinaia și m/n Predeal se construiau în Anglia, m/n Dobrogea și m/n București la Rieka, în Yugoslavia. Tonajul României creștea de la an la an, iar școala de marină producea promoții de 3 ani când nevoia de ofițeri depășea capacitatea de școlarizare … De altfel, la finalul anilor ’60, începutul anilor ’70, Navrom a fost nevoită să-și construiască tonajul în șantiere de afară, România nefiind încă furnizoare de nave specializate, de capacitate mare. Așa au intrat în flotă seria mineralierelor de 25,000 tdw și seria de patru a petrolierelor de 85,000 tdw, toate construite în Japonia. Valentin Iordache a fost comandantul care a adus Muntenia în țară, în 1975. Așteptat cu surle și trâmbițe la sosirea în portul Constanța, comandantul Iordache a fost riguros felicitat de prim-secretarul epocii, înfoiat că primește cea mai mare nava a flotei României. Încântat, a vizitat nava, minunându-se cât e de mare și frumoasă. La turul navei:

Aici este cabina comandantului, tovarășe prim-secretar … aici este biroul, aici este salonul.

Tovarășe comandant, cât spațiu aveți … vă puteți simți ca acasă. Tovarășe prim-secretar, greu să mă simt ca acasă, unde stăm patru persoane în două camere, jumătate cât biroul de aici … Cum așa, tovarășe comandant? Exact așa, tovarășe prim-secretar … Vă rog să veniți mâine, la biroul meu, să vedem ce găsim pentru comandantul celei mai mari nave ale țării …

Și uite-așa, familia Iordache a înregistrat o bine-meritată upgradare a spațiului locativ, de la două camere vis-a-vis de Liceul Mircea, la trei camere deasupra la Cina, lângă magazinul Tomis. Avea și funcția beneficiile ei … nu suficiente cât să se treacă cu vederea verișorul de gradul al doilea fugit în anii ’50 în America, chiar dacă fusese declarat și paradeclarat în toate documentele de cadre.

Tovarășu’ Iordache … știți, din păcate politica partidului exclude ca persoanele cu rude în străinătate să poată călători peste hotare … Măi, fraților, dar nu-l declar în toate formularele de douăj’ de ani încoace? De câte ori n-am plecat de atunci? Întotdeauna m-am întors, nu? Tovarășu’ Iordache, așa este, dar situația s-a schimbat, avem proceduri de respectat … Bun, și eu ce fac? Păi vă spunem noi ce faceți … în noua organizare a Navromului există postul de șef de secție la a II-a, cargouri mari … Păi eu am fost comandant de tanc, ce să fac eu la cargouri? La tancuri e ocupat, tovarășu’ … Nu-i nimic, toate navele-s la fel … Mergeți la a II-a și-o să fie bine …

Și la a II-a a rămas domnul comandant Iordache până în 1990. O dată la câțiva ani, verișorul american era ignorat, restricția ridicată iar domnul comandant mai pleca în câte un voiaj, pentru păstrarea brevetului. Și … stupefacție … de fiecare dată, domnul comandant s-a întors bine-mersi, ignorând dragostea de verișor de gradul al doilea, emigrat în urmă cu zeci de ani.

Iordache. Lucian Iordache

E simplu să scriu despre Lucică. E ca și cum aș scrie despre mine, am terminat același liceu, am intrat unul după altul la examenul de admitere în Institut (el al doilea, eu al șaselea), am început să mergem pe mare cam în același timp, am ajuns comandanți cam în același timp. De fiecare dată când ne vedem e ca și cum ne-am despărțit alaltăieri, deși uneori trec ani până ne revedem.

În opinia mea, Lucică este unul dintre cei mai adevărați comandanți pe care i-a dat promoția mea. Nici nu avea cum ajunge altfel … întotdeauna a învățat bine. Și mai e ceva important, am realizat asta abia când m-am apucat să scriu acest material și am văzut că aproape toți comandanții, șefii de facultăți și de catedre din institutul anilor noștri acolo au fost colegi cu tatăl său. Niciodată n-a profitat de situația asta … exagerez. A profitat o dată, în 1987, pe bricul Mircea când șeful practicii, fost coleg cu taică-su, ne mai lăsa să-i umblăm prin frigider, noi lihniți de foame fiind …

Lucică nu comandă nave, comandă bidoane … Bă, îmi zice, prima comandă am avut-o pe cea mai mică navă pe care am mers … avea 156,000 tdw … Îmi aduc aminte, el s-a orientat spre barabafte de-astea mari de la primul voiaj. Eu am ajuns la Petromin, după o experiență neplăcută în stagiu cu Filaretu’ … Eram trei stagiari, eu, Focșe și Giani Herțug, iar în voiajul ăla am văzut cât poate bea un echipaj întreg lăsat de capul lui … la intrare în Canalul Mânecii, eram singurele trei persoane treze în cartul ofițerului trei, căzut într-o rână pe-o scară … Deh, democrația, era după 1989, se umflase tărâța-n ei. Prima navă a fost Cărbunești, mineralier de 165,000 tdw, proaspăt în bare-boat la Petroklav. Primul comandant, Fraitag, foarte okay, mi-a fost de mare folos, la 24 de ani direct pe funcție de ofițer 3 pe o navă de 300 de metri …

Vorba se leagă … stăm la cafea în curte. Tu nu știai … mai ții minte când să plecăm cu Neptunu’, eram îmbarcați deja și mai dispărea câte unul dintre noi de la bord? Îl chemau în Institut unde-i comunicau că n-are aviz și la revedere, drum bun. E, m-au chemat și pe mine … mi-au spus că n-am aviz de la securitate. De ce măi? Păi cum de ce, din cauză de verișor rămas în anii ’60  în America … Așa, și cum ai rezolvat-o? Păi s-a dus taică-meu și a făcut scandal că destul l-au chinuit pe el cu un verișor pe care nu-l văzuse vreodată … 6 ore n-am avut aviz … Îmi aduc aminte … era o ștampilă mică, roșie, pe ultima pagină a carnetului meu de marinar … ăla care-ți dădea avizul își punea numele pe ștampilă. Avizul meu l-a dat unul Roșu, locotenent. Pe-al lui Lucică nu știu, că văd că a fost cu peripeții …

Povestind despre taică-su, am observat la Lucică un cult pentru părinte, același pe care l-am avut și eu pentru tatăl meu. Laurențiu, cât am crescut, de când îmi aduc aminte și până după ’89, eu nu știu ca taică-meu să fi venit vreodată mai devreme de 8 seara din port. Aveam un obicei pe care l-am păstrat până târziu, de-a mânca duminica cu toții la prânz. Și nu o dată a fost cazul în care am mâncat cu câteva ore întârziere că nu știu ce apăruse prin port … Șef de secție a însemnat întotdeauna munca nenormată, plecat în zori și venit târziu, sâmbetele erau zile lucrătoare ca și marți sau vineri. Iar dacă pocnea ceva în vreo navă pe la Singapore sau atingea unu’ fundu’ sau elica la altul sau echipajele sau orice altceva, taică-meu stătea la telefon toată noapte cu instrucțiuni sau informări …

După 1990, domnul Iordache a ajuns director de operare la Romline, companie desprinsă din Navromul mare. Tot cargouri mari. Ceva se schimbase, totuși … Companiile de navigație pierduseră oblăduirea statului comunist protecționist și gâfâiau sub povara propriilor neajunsuri: nave energofage, nefiabile, echipaje scăpate din mână prin larga poartă a democrației prost înțelese. Navele se dădeau în bareboat … sau nu se dădeau în bareboat. Domnul comandant Iordache Sr. a realizat că trebuie să tragă, încă o dată, linie și s-o ia de la început. S-a transferat pe m/n Alba Iulia, cargou aflat în șantier la Mangalia, așteptând încheierea unor reparații începute în 1984, după ce luase foc.

Taică-meu a plecat în voiaj cu Alba Iulia … Mda, nu mai erau probleme cu verișoru’ din America …  În vara lui 1992, eram la primul voiaj cu Cărbunești-ul, la Anvers. Odată îl văd pe tata urcând la bord … el avea vreo 9 luni de voiaj la momentul ăla. Noi eram la Petroklav, cu reprezentantul norvegian la bord. La momentul ăla, eu eram plătit cu 700 de dolari pe lună, mai mult decât tata care era comandant și era plătit dublu că depășiseră durata programată a voiajului … Norvegianul aflând de experiența de tankist a tatălui meu i-a oferit un loc de muncă și uite-așa a ieșit taică-meu la pensie de la Petroklav, după alți 5 ani de comandă … Ce vreau să-ți spun e altceva … marea și comanda navei a reparat ce stricase funcția la uscat în atâția ani, că doctorii tot îi spuneau că e varză cu inima … s-a liniștit, și-a văzut de treabă și acum uite, se apropie de 78 de ani și mă bucur că dacă se uită înapoi are de ce să fie mândru …  și mândri suntem și noi pentru că dintotdeauna ne-a învățat ce-a trebuit … uite, să-ți povestesc o fază cu padre al meu … dă soru-mea examen la Chimie, la București. Iese din examen. Lume multă, cunoscuți … Și spune ea cam ce a facut (era după examenul de chimie). La care papa Jordache o ia la bani mărunți: Ai spus despre aia, reacția chimică așa și așa etc? … Lumea din jur lua notițe pentru a întreba proprii copii aceleași lucruri. Colegele din Constanța, chiar un pic invidioase, o întreabă: De ce nu ne-ai spus că ai părinte profesor de chimie. Dar padre spune nonșalant și cu ton modest: Sunt doar marinar, dar mi-am aruncat de câteva ori privirea prin cărțile de chimie ale fetei mele, că mă plictiseam seara … Și tot așa, din plictis, a învățat vreo 4-5 limbi (la nivel de bază/conversație), iar „vrei sa fii miliardar” era o delectare pentru familia noastră deoarece răspunsurile păreau așa de evidente pentru el!

Cred că aveau ceva generațiile astea … și taică-meu era la fel, parcă înghițise trei dicționare, nu știu dacă i-am pus vreodată vreo întrebare să nu-i știe răspunsul … În fine. Cred că cel mai bun mesaj transmis de Iordache Senior este nivelul profesional atins de fiul său. Lucian Iordache este comandant din iunie 2001. În acești 11 ani, navele sub comanda lui au parcurs aproape 410,000 mile marine, adică aproximativ distanța de la pământ la lună și retur, sau înconjurul pământului de 19 ori … Lucian a comandat numai capesize-uri, cea mai mare de 265,000 tdw.

Generația domnului Iordache a prins perioada romantică a navigației. Vapoarele erau mici spre medii, voiajele erau lungi, staționările multe și frumoase. Echipajele erau, în mare parte, stabile iar voiajele erau ca plecarea în tabăra … o gașcă de băieți cu o jucărie mare pe mână pe care trebuiau s-o vânture dintr-o parte și alta a lumii … Globalizarea și goana după volume de trafic, scumpirea combustibililor și competiția acerbă au transformat în rău viața pe mare. Azi, vapoarele sunt mari și foarte mari, voiajele sunt scurte și nu foarte scurte, iar staționările sunt scurte sau deloc … Echipajele sunt ca turnul Babel pus în blender, comunicarea extrem de redusă, cartul și viață de pustnic la cabină … acum realizez, pe vapoarele bune de altădată, ușa de la cabină era mereu deschisă, la perete, chiar dacă locatarul nu era înăuntru. Echipajele de azi stau după ușa închisă …

Viața comandantului Valentin Iordache este un compliment adus meseriei noastre, școlii românești de navigație. Este o viață profesională reușită, care străbate ani complicați ai României, marina militară și cea comercială deopotrivă, parcurge 15 ani la comanda unei bucăți consistente din Navromul de altădată și se încheie (tot) la comandă.

Anunțuri

5 gânduri despre “Iordache. Familia Iordache

  1. Chiar daca in viata ne-am certat uneori pt.opinii diferite,citesc cu multa placere postarile pe care le scrii si care imi reamintesc anii tineretii.Msk.d-le comandant!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s