Păi să vă povestesc … Acu’ vreo două, trei zile, mă mănâncă-n fund să-l sun pe domnu’ arhitect Sache. Avem un căsoi pe lângă Breaza, e la vânzare de 5 ani, fără succes. Mă gândesc să reparăm ceva pe acolo … de aici nevoia de arhitect și telefonul dat lui Sache.

După cum spuneam, Sache e arhitect. Am fost colegi de liceu, clase paralele. Sache n-a fost vreun dăruit al sorții. A dat examen la arhitectură până a ajuns să facă un hobby din asta … venea vara, avea, n-avea treabă, Sache dădea examen la arhitectură … Vreo doi ani l-am văzut destul de des, că a făcut armata la marină, repartizat în Institutul de marină, la compania de gardă … cred că l-am și luat cu japca de vreo două ori, la câte-un apel, să fie la număr. După armată, s-a angajat proiectant, la Institutul de Proiectări Județene … să-și ia avânt. Avea omu’ o pasiune, deh … Bun, a mai avut el o pasiune … cu care l-am ajutat când a fost cazul, asta e, de-asta sunt prietenii, nu?

După un număr neprecizat de ani, Sache izbândește, se descătușează … intră la facultate. La arhitectură. Eu am terminat școala, am ajuns ofițer de marină, am plecat pe mare, ne vedeam rar și foarte rar. După ce a absolvit, arhitectul Sache a rămas în București. Marile genii, oamenii de mare anvergură trebuie să-și etaleze talentul, personalitatea și realizările la capitală, de un’ se dă ora exactă … de înțeles, absolut de înțeles. S-a și însurat Sache. Cu o doamnă. Cu doamna Sache. Stăteau în centru, în spate la Atheneul Român … și a devenit proprietar chiar de Logan.

Timpul a trecut. Viața m-a pus, de câteva ori, în situația să mai fac câte-o casă. Aproape de fiecare dată l-am sunat. Băi, Sache, uite, asta e situația, ăsta e terenul, vreau asta și asta … Fraza asta era intro-ul unui dialog, mai spre monolog odată ce începea Sache să vorbească … încheiat, aproape de fiecare dată, cu convingerea fermă că nu-l mai sun … N-am văzut om să aibă atâtea justificări, oarecum logice, pentru nemuncă. Nu mai spun de preț … nu știu care e cel mai scump arhitect din București, dar trebuie să fie atent. Sache vine tare din urmă.

Cât am fost secretar general la interne m-am văzut cu Sache de câteva ori. Avea nevoie să-mi povestească chinul la care este supus. Pe căzătura de bloc în care stătea pusese ochii un nene. Complice cu primăria și poliția, le amăra zilele proprietarilor din bloc, și lui Sache, adică … Jale mare, chin și trudă, Sache făcea spume de la întâlnire la întâlnire … dar cum puteți tolera, căca-m-aș pe guvernarea voastră … uite ce se întâmplă … ăla a dat șpagă la milițian și a venit ăla la intimidare … Am simpatizat cu el, nu l-am putut ajuta, nu aveam eu atribuții de-astea, dar i-am împărtășit chiar și indignarea generată de așa abuz.

E, și vine momentul de mare angajament în care mă ia statul la țintă … Intru, ies. Vreo două luni după ce am fost eliberat, am tot fost pe la minister, am mai pus umărul la ce proiecte lăsasem în urmă … mă lovesc de Sache într-o zi … băi, am vrut să te sun, dar am zis că te ascultă ăștia și-am zis să nu devin țintă … Ținta cui, exact? Băi, lasă, că știu eu cum e cu ăștia, te ascultă, acționează … Bine Sache, lasă, ne auzim noi.

Uit de discuție, acum vreo trei zile îl sun, îi spun, ca de obicei … Sache, casa e așa și așa, trebuie recompartimentată, vreau asta și asta, când ajung în București dăm o fugă să vezi și-i dăm bătaie. Da, sigur. Pa, pa …

Azi … prânz. Sună telefonul. Arhitectul Sache. Ia zi, Sache … Băi, stăteam și mă gândeam, nu vrei tu să amâni reparația casei ăleia până termini tu cu chestia asta a ta? De ce, măi? Băi, că paranoia e în floare … îți dai seama că ești ascultat și supravegheat acum … Așa, și? Și ce treabă ai tu că, după cum se vorbește pe la colțuri, niște procurori au luat șpagă să-mi facă mie un dosar ca să mă scoată din funcție? Da, măi, dar tu ești ascultat acum și nu vreau să se interpreteze. Băi, Sache … tu ești un furnizor de servicii, pentru ele plătesc și decât să plătesc un necunoscut, mai bine te plătesc pe tine, nu? O să mă asculte și pe mine, o să fiu urmărit … Dar ce ești tu, mă, să te asculte pe tine? Faci evaziune fiscală? Te-ai pus împotriva sistemului? Te-ai împotrivit unor licitații trucate? Nu … stai fără grijă. A, că nu vrei tu să intri în contact cu mine, că sunt eu toxic, asta-i altceva … Spune așa și gata. Și ia mai du-te tu în gura mă-tii, de fapt …

Concluzii … Trebuia să vină și ziua de azi, să pățesc asta. Până azi, de un an de zile, nimeni nu mi-a spus nimic. Ba, dimpotrivă. Toți ne-au sunat, ne-au invitat în oraș, s-au afișat cu noi, am acceptat să nășim o frumoasă pereche și uite, a fost cu bulan, o să nășim și la botez … Am câștigat mulți prieteni și ne-a zâmbit mai multă lume decât mă așteptam.

Și răsare Sache … care ce afirmă el … băi, ești urmărit, și-o să mă urmărească și pe mine, o să fiu ascultat … ești problemă. Nu contează că suntem colegi de liceu, prieteni, că m-ai ajutat când mi-a crăpat buza … ești o problemă.

Da, cam sunt. Nu sunt o problemă, am o problemă că nu mă-nvăț minte că lumea nu trăiește după codul meu prăfuit de maniere. Și mai am una … indiferent cum mă consider eu, neatins și acuzat prin minciună și prin fraudă … de fapt, sunt inculpat, probabil ascultat și interpretat și, probabil, urmărit … fie și pentru motivul că nu există nici fapta pentru care am fost călcat în picioare și nici probe și nici nimic altceva … dar, cine știe, poate fac ceva de aici încolo …  E, sincer, m-aș bucura să fiu ascultat. Eu, pur și simplu, nu pot să-mi țin gura … iar eu sunt un biet diletant față de nevastă-mea … discuțiile dintre noi ar fi de un deosebit interes … chiar mi-ar plăcea să le văd la televizor …

Și, chiar dacă tot citesc tot felul de materiale despre individul care a însăilat mizeria asta la adresa mea, sunt absolut convins că adevărul nu va putea fi ascuns la infinit. Într-un final, se va face dreptate și va plăti pentru tot. Chiar și pentru palma luată prin telefon de la Sache, arhitectul care nu desenează, dar se simte ascultat.

Anunțuri