Dunărea de altădată

Întotdeauna mi-au plăcut porturile de la Dunăre. Timpul se învârte altfel la Dunăre. Mai încet. Lumea e mai calmă, oamenii sunt mai liniștiți. La Constanța e nebunie … jmecheri mulți, fițe, lumea grăbită … mai puțin când tranzitează Tomisul … când nu se grăbește mai nimeni … la buticul din colț cu Vladimirescu se cumpără țigări fără timbru, geluiții se admiră-n vitrine, câte unul se mai scobește delicat în nas, cu unghia de la degetul mic zvâcnind mândru … orice chiu șapte se scurge cu ochii după fufe … aici, pe bulevard, nu se grăbește nimeni. În rest, timpul fuge.

La Dunăre, nu … La Dunăre viața e molcomă. Și era și înainte, pe vremea Navromului. Atunci, Brăila și Galațiul erau sinonime cu laminatele și cheresteaua. Sezonier, cerealele. Altceva … nu prea-mi aduc aminte. Veneai cu minereu, sau în balast, plecai cu fiare, sau cherestea … sau și cu fiare și cu cherestea … Niciodată nu se stătea puțin. Că veneai la descărcare sau la încărcare, aproape întotdeauna făceai radă. La Brăila, la Galați în docuri sau la portul nou, rada era indispensabilă. Echipaj de siguranță, în ture … Comandantul cu treiul și secundul cu ofițerul doi … la fel și la mașină. Vapoarele erau serioase, sau mai puțin serioase … Vapoarele serioase aveau aceleași echipaje de ani de zile … erau pline de neveste și copii. Timpul în radă la vapor, consistent în anii 70 – 80, era mai mult o vacanță. Am și acum prieteni de pe vremea când alergam pe punți sau jucam tenis cu piciorul în magaziile goale … majoritatea copiilor de altădată s-au ambarcat, mulți navigă și acum … unii comandanți, mecanici, alții nebrevetați, pentru toți, copilăria la vapor a pus semințele meseriei mult prea adânc pentru a mai exista și altă soluție de carieră.

Vapoarele neserioase însemnau echipaje de umplutură, oameni care dădeau concedii altora, sau voiaje de promovare sau cine știe … știai de la distanță ce și cum … neîntreținute, nevopsite … vapoarele dragostei … Citeam mai acum vreo câteva luni de moartea celei mai renumite prostituate din Galați, Mariana cur de fier … mi-am adus-o aminte cum, acum douăj’ de ani, a căzut mangă de beată de pe scara de pilot lăsată în tribordul navei Azuga, cât pe ce să nu nimerească șalupa venită să colecteze flaușatele după faptele de arme de peste noapte … Mariana Iron Ass se spurca suculent cu treiul mecanic, ăla și mai beat, care nu vroia să-i dea poșeta în care împricinata îngrămădise un salam de Sibiu și 4 conserve de pateu … incredibil, parcă s-au întâmplat altcuiva.

Dimineața, după comandament, o întrebam, timid, în radiotelefon pe omniprezenta și omnipotenta tovarășă Țumi, fosta secretară a directorului secției IV flotă Navrom, de eventualitatea manevrei de acostare … Pulică, ioc, iubitule … Lasă, unde vă grăbiți … poate mâine. Țumi era o figură pe inventarul secției, de la înființare până la spargerea flotei în trei și după aia în nimic, a prins toți directorii, cunoștea toți comandanții, șefii mecanici, la amănunt, familie, amantă, ăla bea, ăla s-a lăsat, ăla e un mare labagiu …

Odată intrați în port, cine să se grăbească … Mogâldanii veneau agale la vapor, niciodată la fix … lejer, scobindu-se în măsele … Niciodată nu se năpusteau pe marfă … în majoritatea cazurilor, marfa nici nu era pe dană. O așteptam cu toții. Și noi, echipajul, și ei …  Mai venea câte un vagon, mai venea câte-o platformă … într-un final, conținutul ajungea în magazie. Operarea se întindea pe săptămâni … prindeai ture la vapor, ture acasă. Să pleci la vapor de acasă și acasă de la vapor era o întreagă epopee … Între Constanța, Brăila și Galați nu existau decât trenuri de noapte, personale, drumul între localități dura aproape nouă ore … și la dus și la întors aveam două ore de stat în așa numita localitate Făurei, de care n-auzisem până atunci și de care n-am mai auzit de atunci până azi. Ajungând la vapor, preluai din mers serviciul, atât ai în  magazia 1, 2, 3, 4, balast atât și atât, vezi că rolele sunt ruginite, vezi că nea caisă nu pontează, pune din burtă, hai, la revedere, pa … Și-o luai de la capăt … parcă-mi sună și acum în urechi, mogâldanii în magazie … Mai la Galați … Mai la Pisica … Bagââ manela … V-aș traduce, dar e mai pitoresc să nu.

De cele mai multe ori, vapoarele n-aveau pescaj să încarce full, completau Constanța. Se semnau actele, agentul petrecea nava, mola tot, vira ancora de la larg, foarte încet înainte, papa, tutu … Voiajele erau aproape standard … Brăila, Galați, completare Constanța pentru nord continent, Nantes sau Immingham, Anvers … de acolo, marfă pentru Levant, eventual bauxită pentru Tulcea sau minereu pentru Galați …. După trei, patru voiaje, anul trecea, banii se făceau, rămâneai în concediu plus compensații … și după o lună la uscat treceai de 3 ori pe săptămână pe la companie să vezi pe unde e vaporul și cât mai ai până pleci din nou …

Asta însemna viața de marinar în tinerețea Navromului … pentru promoțiile ante 1980, serviciul pe mare a cam însemnat cargouri, deci fierătanii, cherestea, Dunăre … nu apăruseră încă navele mari, petrolierele erau puține, containerele nu existau. Aproape fiecare s-ar putea recunoaște în povestea asta.

Azi … azi nu mai e nimic. Nu mai există nave în radă … înainte vapoarele așteptau dană de operare, stăteau la coadă. Acum porturile sunt goale. În Brăila, un vapor turcesc, cocoșat și ruginit, la vreo 5,000 de tone, opera marfa la modă a României, adică fierul vechi. În Galați, în docuri, asemenea. Portul mineralier gol. Cât despre sediul Navromului … deși după revoluție a fost și sediu de bancă și depozit de frigidere și mai știu eu ce, deasupra intrării a rămas inscripționat ceea ce, din mulți dintre noi, nu va dispare niciodată … Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime Navrom … Mda … întotdeauna mi-a plăcut la Dunăre …

Anunțuri

16 gânduri despre “Dunărea de altădată

  1. Deci nu sunt. Tu ai fost 🙂
    Ai asa un cult al frigiderelor… Toate masinile cu margini ascutite 🙂
    Pardon, pe Ics Cinci l-au mai rotunjit. Mea culpa. 🙂

  2. Buna ziua domnule Mironescu !

    Va doresc multa sanatate dvs si familie. Căutînd ceva pe internet am descoperit si blogul dvs. Ieri v-am citit articolele din luna mai si de azi am decis sa vă citesc în fiecare zi. Sunteti un luptator şi sper să rămîneţi. Vă doresc numai bine.

    Elena Hrincescu

    1. Buna ziua, Elena. Multumesc pentru mesaj si pentru urări … Sigur rămân luptător, deh, altceva n-am ce face. Aș fi preferat să am în față un adversar identificabil și nu un sistem incompetent și auto-suficient care este adunătura dependenților de justiție televizată din DNA … acum, deh, asta e, vedem ce iese. Toate cele bune îți doresc.

  3. „hmmmm… hmmmm…” isi drese el vocea.
    „eu sunt bun de adversar identificabil?” arunca ActOfGod un zambet peste umar.

    1. Identificabil? M-am intrebat de câteva ori cine ești … având în vedere informația destul de exactă pe care o ai despre mine … chiar și la nivel personal. Având în vedere că nu mi-am răspuns, am lăsat-o cum a căzut. Chiar nu contează. Adversar? Naah … chiar malițios fiind, ești un pisoi simpatic … chiar dacă ai devenit mai marțial în Id …

  4. Martial ar fi fost „act of war”. Daca ma intrebi pe mine, „act of god” e mai mioritic. „Si de o fi Vrerea Domnului sa mor…” 🙂
    Restul ramane cum a cazut 😛

    1. Haha … Mioritic, eh … Act of God sună constructiv, kind of … In meseria noastră a fost de când lumea … S-a dus la fund corabia, sau schooner-ul, sau nava … Act of God, adică comentarii eject .. și ne apucăm de treabă. De-o fi vrerea … sună a jale și self pitty și amărăciune … Curat Miorița.

  5. Pai cam la asta se rezuma Miorita: „si de-o fi sa mor” E trecuta in Charter Party. Si spune „Act Of God exonereaza…”
    Fatalitate, destin. Curat Miorita. Think about.
    Pe de alta parte, da’o’n pana mea: suntem romani. Romanul fara un comentariu oarecare nici nu moare, fie aia chiar Vrerea Domnului. N-o tii minte pe tzatza Leana cu „o sa va judece colegii mei”? 🙂
    Ca doar d-aia ne-au primit pe noi in UE: pentru caterinca. Pe bulgari, probabil, pentru castravetii murati. E nevoie de ambele la orice fel de adunare. 🙂

    1. E trecută, da. Și, mai nou, s-a extins ințelesul expresiei asupra zonelor în afara controlului părților. Au fost dezbateri întregi pe politica Southeast airlines (ăștia sunt inventatorii low-cost, strămoșii lu’ Ryanair și Easy Jet) de a susține ca defecțiunile sunt Act of God … acum, mă rog, unele defecțiuni chiar nu pot fi pre-întâmpinate, dar majoritatea se exclud prin procedură corectă. Mă rog, vorbesc să mă aflu-n treabă. Exonerarea contractuală generează ideea că, indiferent de necaz, există something after … adică, bun, shit happens, vedem care, ce și cum și ne reluăm viața … s-a întâmplat, n-avem niciunul nicio vină, ne apucăm de treabă. Subiectiv fiind, că Miorița nu mi-a plăcut niciodată, prohodul ăsta care e balada de explică tot și toate mizeriile din sufletu’ românului, parcă nu mai are și-o urmare. Gata, se termină lumea și vai de noi … Pe noi ne-au primit în UE că suntem piață de desfacere, suntem proști, fuduli și lipsiți de nevoi calitative …

  6. Ia sa te prind nitel la inghesuiala: conform celor enuntate de tine mai sus, criza asta mondiala ar putea fi trecuta la Act of God au ba? 🙂

    1. Interesantă speța, vorba milițienilor de la interne … la ăia toate erau spețe, lucrări … și la ședințe vin toți cu agende și scriu în ele de-și fracturează mâna … cu cariocuțe și subliniază, scriu frumos, ce să mai zic … Revenind, criza n-a fost Act of God, deși își are explicația în lăcomia rasei umane, care a dat macro-credite cu buletinul până a dezechilibrat absolut tot pe fața pământului. Deci … are un aspect ieșit de sub controlul rațiunii, al procedurilor sau politicilor corecte, nu-i așa? Da … îmi cam faci trafic. Sunt de acord să iei tu toți banii de pe urma creșterii de trafic …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s