Plagiat …

În anul academic 2001 – 2002 am fost școler la Anvers. Bursier, pardon. Al guvernului flamand și nu al României. Contextul era după cum urmează:

Fusesem schimbat din funcția de director general al Portului Constanța pe motive de incompatibilitate de prietenie … și acum mai țin minte discuția pe care am avut-o cu Miron Mitrea, ministrul în funcție … m-a convocat la minister, într-o miercuri, parcă … la 5 după amiaza. Eram deosebit de relaxat, că știam ce urmează … m-am dus la un film înainte. Men of Honour, cu Robert de Niro și Cuba Gooding Jr. Nu am văzut ce era mai interesant, am pierdut finalul … dar întârziam la minister. Intru în antecameră, eram așteptat, se deschide ușa de la cabinet și ministrul mă salută din ușă … hai, domnu’ … Se așează, mă așez … discuția este exactă până la ultima virgulă … Domnu’ director general … o pauză de efect … s-a terminat și ultimul control pe care ți l-am trimis. Am înțeles că a ieșit bine. Da, domnule ministru. Mda … ca o mențiune particulară, poate îmi explici cum ai fost capabil să afli de control la 15 secunde după ce-am semnat ordinul corpului de control … Domnule ministru, par eu puști, dar să știți că am semnat primul raport de muncă aici, la Ministerul Transporturilor, acum 15 ani … Senzațional … dom’ director, cât de meseriaș ești mata, nu poți rămâne în această funcție … ești comandant de navă, ești prieten cu Băsescu, iar eu cu Năstase … prietenii noștri nu se înțeleg. Domnule ministru, poftiți aici … aveam demisia în geantă. I-am dat-o. Mi-a mulțumit. Gata, end of story. Iar modul bărbătesc în care am fost tratat a generat un respect pe care i-l port și astăzi lui Miron Mitrea. Ca o paranteză, pot spune că pe parcursul carierei mele politice am fost tratat cu mult mai mult respect și deferență de adversari decât de prieteni …

Bun, tras pe linie moartă, aplic pentru bursă, dau examen, câștig, plec. Și astăzi consider că plecarea la Anvers a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în cariera mea profesională … m-a resetat. Mi-a arătat cât de puține știu, de fapt … am învățat să învăț. Continuu.

O să povestesc odată și cum a fost acolo … altceva vroiam să spun acum … agenda publică este confiscată, și pe bună dreptate, de efectele plagiatului asupra CV-urilor unor domni și doamne .. De ce spun, pe bună dreptate? Hm … pentru că trebuia, odată și odată, ca învățământului să-i fie expuse practicile astea penale, mizere … să se vadă cât de goi suntem pe dinăuntru … cum ne-am bătut joc de ideea de școală, de ideea de cercetare, de ideea de efort intelectual … toți sunt studenți, toți sunt masteranzi, toți sunt doctoranzi … iar ei se proptesc în pix când se iscălesc … școala noastră este în moarte clinică. Iar doctorii care ar trebui s-o resusciteze sunt incapabili s-o facă.

Structura programului pe care l-am absolvit la Anvers este un mix optim de știință și practică … iar când mă refer la practică vreau să spun că o bună parte din materie a fost acoperită de practicieni de top. Directorii porturilor Anvers, Rotterdam, Flushing, Amsterdam … fiecare cu studii de caz, fiecare cu propria-i viziune, fiecare cu temperamentul său, dar toți cu definitiva convingere că trebuie să-ți mulțumești clienții dacă vrei să stai în piață … Fiecare materie și-a avut bornele ei … examinări parțiale, work-shop-uri, teste, examene, de toate … individuale sau colective, open book sau closed book, eseu sau interviu. Nimic forțat, toate cu zâmbetul pe buze … și uite-așa, cu zâmbetul pe buze, din 35 am terminat doar 19 … eram câțiva bursieri, restul au plătit. Niciunui profesor nu i-a dat prin cap că banii înseamnă învățătură + diplomă … nimeni n-a considerat că dacă plătește trebuie să promoveze automat.

Aseară a fost un interviu, labeunu, cu fostul ministru Berceanu. Nu m-am numărat printre fanii domniei sale, dar interviul de aseară m-a fermecat … Radu Berceanu a vorbit despre meseria sa, despre mândria de a fi absolvent de aeronave, despe școală, despre rigorile ei, despre examenele de acum 40 de ani … a făcut comparații cu proaspeții absolvenți care nu-și mai aduc aminte în anul patru materiile din anul trei … Vineri seară, interviu înregistrat … bănuiesc că n-a avut mare audiență … păcat, mare păcat. Oamenii, cei tineri în special, ar fi avut ocazia să audă un om politic logic, care vorbește perfect românește … sunt convins că își păstrează standardul și-n scris. Apropo de plagiat, omul explica de ce nu este doctor în ceva … și-ar fi dorit în aviație, n-ar fi avut timp de politică … de asta a și refuzat oferta de doctorat servită odată cu funcția de ministru.

Ăsta a fost cazul fericit … nu știu câți au refuzat, însă. După agitația televizată din ultima vreme, se pare că n-au fost mulți … Dacă-mi spune cineva că într-o funcție politică sau profesională de primă linie ai timp de doctorat … iar doctoratul încununează un parcurs de cercetare cu o lucrare de diplomă care nu este decupată și lipită de pe referate.ro … cum am auzit/văzut mai nou …  Eu, personal, nu cred că așa ceva este posibil … nu ai timp, nu ai spațiu, nu ai cum. Eu mi-am înghețat demersurile doctorale la Anvers din lipsă de timp și din dorința categorică de a nu mă face de râs. În școlile adevărate nu merge cu referate și cu lucrări de doctorat care explică, doct, că apa-i udă și cerul albastru … În București am avut ocazia să fiu martor la prezentarea publică a unei lucrări de doctorat nu de mult … am crezut că e  Power Point-ul unei lecții din manualul de istorie pentru clasa a VI-a …

Domnilor … eseul trebuie să aibă maxim 2500 de cuvinte, fonturi Times New Roman 11, la paragraf 1.5 … sau … domnilor, lucrarea de dizertație trebuie să se înscrie între 60 și 110 pagini, fără anexe. Puteți avea maxim 30% cumulat, bucăți care nu vă aparțin. Fiecare citat, documentat din lucrări care nu vă aparțin, se trece în italice, iar la final menționați lucrarea, autorul, editura, anul apariției etc. Vă avertizăm că University of Antwerp are o politică foarte strictă în ceea ce privește plagiatul, politică materializată în softuri specializate de căutare și detectare a eventualelor încălcări ale practicilor academice. Nu flirtați cu descalificarea lucrării de dizertație …

Nu am flirtat chiar deloc … Tema lucrării mele de dizertație a fost legată de societățile de clasficare și responsabilizarea lor în cazul dezastrelor navale … Am muncit ca un câine, vreau să vă spun … mi-a trecut și glonțul pe la ureche că mi-a murit laptopul când mai aveam maxim 25 % din lucrare … spre norocul meu, am reușit să extrag tot ce lucrasem, am absolvit „Cum laudae”, am împachetat și-am revenit în țară să aplic ce-am învățat … Pe dracu’ … Credeți că i-a păsat cuiva ce-am învățat eu acolo? Sau foarte mulți alții, în alte școli din lumea largă?  În niciun caz … dar dăm în altă discuție.

Ideea e că frenezia academică trebuie să înceteze. Nu știu cum. Poate fi chiar imposibil. Eu cred că bunul simț nu poate fi condensat în textul unei legi. Legea este un instrument care își atinge menirea doar dacă este folosit cu bună intenție … Or cum vindeci un sistem care nu își dorește să fie vindecat? That is the question …

Anunțuri

13 gânduri despre “Plagiat …

    1. Iti aduc aminte. Uite, o să ma uit pe acte, că am păstrat toate chitanțele … Cazarea a platit-o Administratia Porturilor Constanta al carei anagajat eram. Din ce-mi aduc aminte, a fost în jur de 120 dolari pe lună, că am stat la cămin. Întreținerea și internetul, alți 28, i-am plătit din buzunar.

    1. Plătitor – Administrația Porturilor Maritime Constanța. Cazarea, exact cât v-am spus. Am avut diurnă, inițial mai subțire, calculată în franci belgieni, cam trăgeam de ea de la lună la alta … De la 1.1.2002, cu intrarea pe scenă a euro, am avut diurnă 30, parcă. A fost suficient, pentru un student. Cât despre polemica pe teme de limbă română … Dom’ inginer, aveți un compliment de la mine. Mai rar așa ceva … să n-am eu de ce mă lega …

  1. Mă bag și eu în seamă, dar oare discuția nu era alta? Și de ce nu întrebi, de exemplu, câți au concurat, din toată lumea, câți au luat examenul și al câtelea a fost Laurențiu? Mă dau și eu mândră cu el :D, pentru că am senzația că vrei să spui că statul ăsta a cheltuit ceva bani cu educația lui, iar el nu-i e recunoscător. Știi ceva, nici nu are pentru ce să-i mai fie, după ce i-a făcut.

  2. Imi cer scuze: cu riscul de a fi considerat misogin, nu cu dumneavoastra vreau sa polemizez.

  3. Si, fiindca atunci cand vine vorba de limba romana nu ma pot abtine, DEXul spune ca „câtălea” nu exista: Cuvântul «câtălea» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate:
    catalpa | catalpă | câtelea | câtulea

    Cheer up! 😀

  4. Da, aveți dreptate, am corectat. Să știți că nici eu nu mă pot abține atunci când vine vorba despre limba română, așa că vă înțeleg. Cât privește polemizarea … n-aveam nicio intenție, să știți. M-am băgat în seamă, așa cum am și precizat. Cred că asta am voie, nu? E retorică. Întrebarea. 😀 Toate cele bune!

  5. Si m-am luat cu una, cu alta, iar tie nu ti-am dat peste degete:
    ANTECÁMERĂ s. f. compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul. (după it. anticamera)
    Sursa: MDN (2000)
    ANTICÁMERĂ s. f. cameră de așteptare la intrarea într-un birou, într-un cabinet. (< it. anticamera)
    Sursa: MDN (2000)

    Cheer up! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s