Săptămâna trecută am fost invitat la o întâlnire a celor implicați în educația de marină: școli, Centrul de perfecționare, Autoritatea Navală și Asociația Agențiilor de crewing. Cred că am fost invitat în calitate de președinte al Ligii Navale Române și nu de director de programe la Centrul de perfecționare, așa că am să am un ton … prezidențial în această postare.

Asociația Agențiilor de Crewing din România este, în fapt, industria. Oamenii de acolo sunt, în mare parte, reprezentanți ai unor armatori și/sau operatori care își extrag resursa umană pentru echipajele navelor lor din mult dezbătutul sistem de învățământ românesc.

Întâlnirea a fost necesară, nu neapărat plăcută. A fost, de fapt, o discuție între două părți care nu aveau un subiect comun. Unii, reprezentanții industriei, au punctat nește chestii. Cum ar fi:

  • nivelul din ce în ce mai scăzut al absolvenților instituțiilor de învățământ de marină din România. Este imposibil să faci învățământ de marină cu scutire de frecvență (părere unanimă minus UMC);
  • depărtarea de marină a instituțiilor de învățământ presupuse a livra educație de marină, în condițiile în care aproximativ 80% din corpul profesoral al sus-menționatelor instituții nu au avut legătură cu această meserie … cu alte cuvinte, oamenii predau ceea ce nu au știut vreodată cu adevărat …
  • ignorarea cererii de instituțiile de învățământ. Adică … pe piață e nevoie de mecanici. Bun, deci noi pregătim mulți puntiști. Mi se pare normal, ne caracterizează …
  • românii sunt europeni, deci scumpi … în schimbul acestui preț, trebuie calitate.

Dacă răspunsul Academiei Navale a fost unul care a invitat la dialog, cel al Universității a încins spiritele … concluzionând:

  • adevărat, este posibil ca nivelul absolvenților să fie din ce în ce mai scăzut;
  • adevărat, situația de astăzi nu se compară cu cea din anii ’80 când Institutul de Marină era vânat de absolvenții de la cele mai bune licee din țară, iar nivelul celor care promovau examenul de admitere era extrem de ridicat, similar cu al celor de la Aeronave, Energetică, Automatică etc … Astăzi, marina a devenit destinație a celor proveniți din periferia liceală;
  • adevărat, studenții nu vin la școală, dar muncesc: unii sunt ospătari, barmani, paznici de noapte etc …
  • adevărat, majoritatea profesorilor n-au nicio treabă cu marina, dar așa este legea învățământului;
  • adevărat, e nevoie de electromecanici, dar studenții vor punte … așa că, fuck off …
  • adevărat, românii sunt scumpi și nu prea mai au calitate. Asta e, ce să facem? Micșorați salariile …
  • Universitatea Maritimă va continua acest model de business.

După cum se vede, discuția a fost deosebit de interesantă. Știți care e contextul? Dacă nu știți, vă spun eu …

Este un enorm surplus de capacitate pe piață … Multe nave, tonaj excedentar. Nu neapărat că lipsește marfa. Nu. Sunt prea multe nave. De exemplu, din flota globală de Panamax-uri, 25% au stat la ancoră luna trecută … Așa s-a observat o revigorare a ratelor navlurilor. Armatorii de vrachiere așteaptă recoltele din vară pentru a spera la o echilibrare a costurilor, dar în același context … cei cu flote de peste 20 de nave vor fi nevoiți să își țină parte din vapoare trase pe dreapta.

Știți … experiența ultimelor milenii de transport maritim ne-a învățat că există o relație direct proporțională între nave și echipaje … Adică … e surplus de nave atunci va fi surplus de echipaje. Viitorul sună … hm, nu neapărat alarmant, dar măcar demn de a ne azvârli în câteva analize pe termen mediu și lung.

Cu o asemenea atitudine a UMC eu nu văd acest viitor analizat corect. Sunt convins, școala trebuie să-și scoată banii, dar nu cu prețul sacrificării calității. Pe termen lung, așa ne îngropăm. Orice absolvent de-al nostru care află la vapor că cercul are 390 de grade face România de râs și ridică un semn de întrebare asupra ofițerilor de marină români. Probabil că, așa cum mi-a reproșat un prieten prezent la întâlnire, și noi facem greșeala să-i comparăm pe copiii ăștia cu noi, care altă treabă decât să mergem la școală nu prea aveam … Lumea se schimbă. La noi. La alții, am văzut că nu prea se schimbă. Școala e școală, iar școala de marină e dictatură și nu plimbare pe bulevard.

Cam atât azi. M-am enervat iar.

Nota redacției: gâlceavă = ceartă zgomotoasă, aprinsă (DEX 1998) … asta așa, dacă e cineva din periferia liceală care se aventurează să citească ce scriu eu pe aici și nu găsește titlul în fondul de cuvinte pe care îl utilizează în mod curent.

Reclame