Lucius și alte amestecate …

Azi am înregistrat un compliment plecat dintr-o înjurătură … Emisiune la Realitatea TV de Constanța. Invitați, doi sindicaliști din portul Constanța, moderatorul Cristi Hagi și domnu’ Lucius, pre numele de mirean, Lucian Cristea.

Eu cu domnu’ Lucius am o istorie veche. Ne-am luat într-o conferință de presă când eu eram director general și el la România Liberă, m-a provocat, i-am răspuns cam măgărește, am ajuns aproape să ne înjurăm, ne-am împăcat. Vina a fost mai mult a mea decât a lui … Eu sunt pe sinusoidă de vreo zece ani … după port a urmat perioada mea de sub axă. Chiar și așa, ne împăcam.

Își ia un șut de la RL … mă suspectează că simpatizam cu adversara cauzatoare de șut și intru-n colimator iar … Ajung deputat, deasupra axei … ne iubim, iar de la jumătatea mandatului, nu ne mai iubim. Am avut parte de lovituri … hm, neplăcute, de la Lucius. La viața personală, ce e drept, eram departe de-a fi model. M-a făcut în toate felurile … și elefant și nesimțit și prost și cum i-a venit la gură … ajutat de niște lichele de pe la partid, avea grijă să transforme fiecare bârfă într-un pamflet. Eram șef de lucrări, ce mai …

Deh, timpul a trecut … de peste axă ajung unde, dragi tovarăși? Sub axă, că acolo-mi place mie … m-a lăsat în pace. Sar deasupra, secretar general … n-a prea avut timp să îmi dea la gioale … mandatul a fost scurt. De acolo, iar sub apă … în imersiune grea … de-atunci, chiar nu mai contez, m-a scutit de tot … Ce dracu’ să mai dai într-un cadavru …

Azi … sindicaliștii, cu spume la gură pe directorul portului. Unul dintre ei, Burlacu, mi-a fost coleg de companie sportivă în institut, era joker. Maistru militar în devenire. După ’89 a făcut dreptul și acum e secretar general de sindicat, lider de opinie, acolo, proletari din toate țările uniți-vă. ‘R-ați ai dracului … Îl știu și pe celălat, m-a prins în APC. Ăsta, veninos, îl face pe director sociopat, că e marțian, că una, că alta … E, și se apucă Lucius să cugete cu voce tare … Așa-i cu oamenii ăștia inflexibili … Până și domnul Mironescu era mai flexibil, în unele zile … Cristi Hagi simte nevoia să fixeze mesajul … Cum adică, până și domnul Mironescu? Păi da, că domnul Mironescu era așa, mai exigent

Dom’le … dacă sunt mai flexibil ca un sociopat, nu? … Păi înseamnă că am făcut pași mari înainte. Mda … o iau ca pe un compliment.

Acum serios … Când am ajuns eu director general al portului Constanța, aveam 31 de ani. În cont mai aveam bani de exact cinci salarii. Investiții blocate, promisiuni de investiții puse în stand-by … compania ultra-populată și mulți deprofesionalizați. Și depersonalizați. Și ajung eu, ăl puțin mai bun decât un sociopat, proaspăt dat jos de pe un vapor unde eram exact puțin cam împărat, să fac ceea ce nu făcuse nimeni, adică reformă. Și am făcut … am avut profit operațional pe 2000 aproximativ 10 milioane de dolari. Nu că mi-a servit la ceva … am fost schimbat cu un domn care, venind la APC, și-a mutat cartea de muncă de la un schimb valutar … o să pun aici ultimul raport al Corpului de Control al ministrului, care căuta motive să mă schimbe … se încheia cam așa: Este adevărat că, în mandatul domnului Mironescu, CN APMC a înregistrat un profit de peste 10 milioane USD dar asta se datorează unei conjuncturi economice favorabile …. O tâmpenie, Dunăre blocată de război, inflație, toate bubele în capul nostru, ce dracu era favorabil, nu era nimic care măcar să semene cu ceva favoabil … dar, deh, așa se scrie istoria în țara noastră mică și pitorească.

Nu vreau să scriu aici despre conflictul ăsta, din port. Sunt subiectiv. Sau poate am să scriu.

Anunțuri

11 gânduri despre “Lucius și alte amestecate …

  1. Domnu’ Mironescu, cand gasesti „conjunctura economica favorabila”, de pe unde s-a ascuns, te rog mult lipeste-o la loc pe roata carului, in Romania. Doar ce am vorbit cu mama, acum zece minute – mama plansa toata, ca ma vede o data pe an, se gandea ca daca ar economia ar fi buna, poate m-as intoarce la „romanica”. I-am explicat ca, atata vreme cat de-alde domnu’ Lucius vor fi pe-acolo, eu vin in vizita cu castile pe urechi (sa n-aud) si cu ochelari de cal sa nu vad mizeria din tara. Vin sa-mi vad familia si prietenii. Eventual, mi-oi scoate castile si ochelarii cand ne vedem la o bere cu dumneavoastra si cu cativa oameni normali ramasi acolo. 🙂

  2. Mda…Oamenii „normali” mai sunt putini. Ceilalti au plecat sa isi gaseasca dreptatea si onoarea furata de guvernanti. Cat despre sindicalisti… unii se chinuie sa fie drepti, sa stea in picioare. Dar altii inca strica imaginea sindicatului, sau a ceea ce trebuie sa fie sindicat.
    In rest… cand aveti chef de o bere, dupa sarbatori, poate iesim…

  3. Salut Laur !

    Lucius asta nu a fost coleg cu noi la Mircea ? Am avut un coleg la constructii cu numele asta si fusese coleg cu noi la Mircea de generatie…s-a apucat de gazetarie dupa facultate…sint prea multe coincidente.
    Tipul e frustrat rau, i-am mai citit din editorialele in Telegraf, minca cacao la greu de toata lumea; daca este fostul nostru coleg de liceu, atunci inteleg de unde-i vin frustrarile…dar asta-i problema lui…

    Despre sindicate parerea mea este clara: omoara concurenta intre angajati, cresc preturile cu cereri aiurea si daca sint scapate din mina ajung sa-si distruga propriile companii in care activeaza…

    Hai Bafta,
    MV

  4. Scrie Domnu’ Laurentiu, scrie! Sa nu creada cineva ca tara asta este sat fara caini! Trebuie sa fim caini, altfel ne maninca lichelele….

  5. Ca sa simplificam si sa nu existe dubii legat de parerea ta ca „nu a fost o conjunctura”, spune-mi exact ce ai facut. Si sa nu incepi cu magaria ca tu ai adus PentaOcean, ca ma bufneste rasul. Iar 😉 Si nu e weekend. Daca chiar esti in cunostinta de cauza, tii minte ca PentaOcean a fost ales (nu dam nume de catre cine) in detrimentul P&O care investeau cu banutul lor. Nu cu banca Mitsubishi 😉
    Nu ma intelege gresit, nu-s „chitit” pe tine. Dar o companie nationala nu tine de managementul unui Mironescu sau Marcu. Sau, na, acum Popa.
    Si stii si tu asta.

    1. Dar nu am spus ca „nu a fost o conjunctura” … A fost o conjunctura ca am ajuns eu acolo, nu una favorabila industriei. Pe 24 martie 1999, tin minte exact fiind ziua mea, Dunarea s-a blocat, poduri bombardate, deh … Asta a insemnat in termeni absoluti, 25% din traficul portuar in minus. Eu nu am adus Penta Ocean, erau deja acolo. Banca nu era Mitubishi ci JBIC, un consortiu de banci, mai precis, apartinind statului japonez, care a oferit dobinda in jur de 2% si termen de gratie de nerefuzat. Asta inainte sa ajung eu acolo. De investitia P&O am citit niste materiale, era un drum lung pina sa consideri intentia lor una serioasa. Sa fim intelesi, eu nu am inventat strategii planetare, m-am rezumat la management operational destinat, in principal, redimensionarii costurilor ajunse la cer din cauza nepriceperii, orgoliilor, fitelor si mai putin imixtiunilor politice, nu erau inca la moda. De exemplu: parcul auto cheltuia 1000 USD/zi … Directorul general avea 3 soferi, 3 secretare, etc … nu stiu la ce-i foloseau, pentru ca cel dinaintea mea a stat 178 de zile, din 450 ale mandatului, in deplasari externe. E mult de povestit. Eficientizare, s-ar rezuma. Citeva externalizari care au generat un plus de aprox 3 mil USD in economie de cost. Contracte redimensionate. Lucruri reasezate pe baza de bun simt. Personalul companiei redus de la 1500 la 1000. Cifra corecta ar fi pina in 500, acum.
      Incheierea e corecta. O companie nationala nu se conduce doar de directorul general. Se conduce pe baza de viziune, in virtutea unei strategii. Ambele nationale. In momentul de fata, lipsesc amindoua. Popa? Popa face ce trebuie. In primul rind imi place ca ii ignora pe politruci. Din tot ceea ce-i reproseaza lumea nu ii retin in vina decit o oarecare lipsa de politete, care nu-si are locul, daca ce spune lumea e adevarat.
      Si mai e ceva. Eu n-am avut meritul decit ca am ascultat de altii, meseriasi vechi, care m-au insotit la conducerea companiei.

  6. Domnu’ Miaunel, din ultimul meu raspuns, considerati nula si neavenita referirea la Popa. M-am documentat. Nici nu face ce trebuie si nici nu-i ignora pe politruci. Lipsa de politete ramine. O sa-i fac o diagnoza … o reteta, ca tot e in rechizitoriu, de s-au scandalizat tovarasii procurori cu un neuron cu sinapsa frinta …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s