Ion Lucian

Acum câteva minute, la TV. Domnișoara prezentatoare, Vlăduț Ionescu … Alo. Bună dimineața, domnule Papaiani. Bună dimineața … Vlăduț: A murit Ion Lucian. Ce ne facem cu teatrul românesc? Papaiani spune câte ceva, după care o dă pe față … Băsescu a plâns la televizor, l-a dat pe ăla la o parte și noi plângem acum … Mizeria în care se află teatrul românesc l-a omorât. Bun, bine, pa. Vlăduț îl ia și pe Eugen Cristea. Ăla, altu’ … sistemul l-a omorât. Mor celebritățile … Ăsta n-a zis nimic de Băsescu că zice suficient în restul zilelor săptămânii când îl văd invitat pe la televiziunile astea obiective, dându-și cu presupusul despre orice. De regulă prost.

Mă rog. Azi a aflat și domnul actor: celebritățile mor. Și noi, toți ăilalți, murim și noi. De ce tânguiala asta cu iz politic … asta n-o pot pricepe.

Ion Lucian a murit cu trei săptămâni înainte să împlinească 88 de ani. De bronhopneumonie. Nu sunt doctor, dar știu că peste o anumită vârstă, orice banală răceală te poate afecta mai mult sau de tot. Nu știu cât e de banală bronhopneumonia. Domnul Lucian lasă în urmă o viață frumoasă, plină de realizări. Face parte din viața multora dintre noi. Noi, fiind oameni peste o anumită vârstă. Oameni care am prins teatrul radiofonic, piesele lui Caragiale la televizor, viniluri cu povești sau cărți. Uite, în Ocolul Pământului în 80 de zile, Ion Lucian era Passepartout. De la generația de 35 de ani în jos, sunt convins, situația este alta. Iar dintre cei tineri, tineri … bănuiesc că nu-l mai știe mai nimeni.

Ăsta este mersul vieții. Nu-l schimbi. Așa a fost dintotdeauna. Fiecare generație cu parcusrul ei, cu greutățile sau bucuriile ei, cu onoarea ei, cu strâmbele, bârfele sau distracția ei, cu moda ei. Fiecare generație cu eroii ei. Din toate aspectele dacă analizezi, viața acestui om a fost o reușită. Om apreciat, a avut o bună perioadă bună, bună. A trăit foarte mult, 88 de ani … demn, nu s-a chinuit. Asta trebuie spuse azi. Că suntem mulțumiți că l-am avut alături. Mulțumim, maestre …

Dar, nu. Noi, până nu ne căcăm în potecă, o vorbă culeasă de pe facebook, nu ne lăsăm … L-a omorât sistemul … Băsescu a plâns și ne-a tăiat salariile.

Ion Caramitru a spus, deunăzi, la primirea unei stele pe walk of fame-ul nostru, că teatrul românesc este pe cai mari, că Bucureștiul e orașul teatrului, că lumea vine la teatru, că sălile sunt pline … e adevărat, știți? Vrei bilet la vreo piesă adevărată, aștepți cu săptămânile … Teatrul Național este în reconstrucție … vi se pare o breaslă nenorocită de soartă? Știu, salariile sunt mici, dar programul e flexibil, fiecare are colaborări, radio, reclame, filme, telenovele, una, alta … toți se încropesc cumva. De unde circăraia asta tembelă?

A murit un om de 88 de ani. Chiar credeți că e cazul să-i găsim o cauză politică unei bronhopneumonii?

De fapt … n-ai de unde să știi. Am, așa, un sentiment, că din noiembrie, când se va schimba guvernarea, pe Cristea îl vom vedea răsplătit cu vreun post de director de teatru pentru prestația sa. Prestația din opoziție, nu aia de pe scenă, că acolo întrece la expresivitate doar cortina.

Îmi pare rău că nu m-am limitat să îi mulțumesc lui Ion Lucian pentru Passepartout, pentru baronul Munchaussen, pentru Mușchetarii măgăriei sale, pentru ce-a făcut pentru copilăria atâtor generații.

Anunțuri

3 gânduri despre “Ion Lucian

  1. Intru saptamanal. In weekend imi permit un moment de relax. Si-mi iau portia de ras p-aci.
    Mereu iti iese. Si zi asa: „salariile sunt mici, dar programul e flexibil, fiecare are colaborări, radio, reclame, filme, telenovele, una, alta … toți se încropesc cumva”.
    Ia sa-mi aduc aminte a ce suna… Aaaaaaa… „Diurna pe navele lui Ceaciu e mizera. Dar marinarii se scot din buf”.
    Tu nu prea faci diferenta intre normalitatea de a trai din activitatea normal normata de 8 ore (conform conventiilor internationale) si capacitatea omului de a-si asigura supravietuirea. Si, eventual, prosperitatea.
    Daca „salariile sunt mici” iar „toti se incropesc cumva”, n-ar trebui sa te deranjeze nici furtul ca metoda de „incropeala”. E un pic intinsa, dar urmeaza procesul logic trasat de tine.

    1. Ma bucur ca, saptaminal, devin sursa de voie buna… Situatia asta e, suntem, in majoritate, la primele doua etaje ale piramidei… abia ne scoatem de la luna la luna. Faptul ca ne dorim mai mult nu scuza nicio initiativa mai putin … morala, ca sa ma exprim eufemistic. Imi doresc mai mult, muncesc mai mult. Fac parte dintre fericitii care au unde si pot … deci ma incropesc. E cazul fericit, stiu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s