Maria și cu marea …

Am citit azi despre boala actorului Mircea Anca. Leucemie. De peste un an se chinuie cu boala asta. Articolul avea și poză. Slab, albit, deși tânăr, puțin peste 50 de ani … Mi s-a părut cunoscut, îl googălesc, mi-am dat seama de unde-l știam. Era secundul îndrăgostit de doamna Morgenstern în Maria și marea …

Filmul este ecranizarea romanului cu același nume, Maria și marea, roman scris de Radu Tudoran. Ca pe multe alte cărți pierdute din biblioteca familiei în decursul anilor și pe asta am recuperat-o din anticariatul ambulant de pe caladarâmul din fața Universității. Am recitit-o, am revazut și filmul.

Pentru un profesionist, atât cartea cât și filmul sunt de un non-sens fermecător. Doamna Morgenstern, telegrafistă la radiocoastă, domnul ofițer de marină Alber, secund în plină perioadă de achiziționare a ultimei macaroane. Se întâlnesc pe plajă. Ea în fundul gol, el norocos, dă de ea pe acolo … se ceartă, o dau la pace. La începutul filmului, omul învăța pentru examenul de comandant. Răsfoia o astronomie de Chiriță, cred, arătându-i doamnei niște pagini care nu există în carte, despre Saturn … mă rog, adăugate pentru poezia, romantismul și dramatismul scenariului. În minutul 15, domnul secund promovează examenul de comandant, examen care, în realitate, nu putea fi promovat într-o zi, că el dura o lună și jumătate, dar s-ar fi epuizat tot filmul. După promovare, primul conflict între îndrăgostiți. Ea, că de ce pleci, el că tre’ să plec … ea, supărată. El, mă îmbarc pe o șalupă … dragă, ceva, în port … și stau acasă.

Nu m-am prins cum o împacă, dar, deodată, spune că trebuie să plece pân’ la Osaka. Ea … ia-mă cu tine. El: nu pot, nu permite regulamentul … cred că regulamentul permitea, am impresia că erau vreo două, trei femei în flotă …

După ce bat în cuie și spinoasa probleme a căsătoriei amânată pentru după întoarcere, dom’ Comandant se apucă să-și facă bagajul … Maia, înlăcrimată, îi mulțumește pentru vara frumoasă pe care au trăit-o. Domnu’ Comandant vrea să o înzestreze cu aparatul video … dovadă de mare încredere, pe vremea lui Ceașcă un video costa cât o casă … Ea refuză demnă, dar ia diapozitivele de peste vară.  Amândoi pleacă la vapor. Nava Roman, 14,000 tdw. Erau patru, la fel, Mărăști, Mărășești, Oituz, Roman. Dom’ Comandant îi arată comanda, pornește agregatele … o duce în mașină. A impresionat-o suficient cât să îi găsim în pat, convenabil astupați sub cearceafuri …

Nava pleacă. Ea … pleacă și ea pe plăji, dând cu piciorul în melci și scoici.

Mai trece vremea cu Maria suferind și schimbând radiograme cu dom’ Comandant. As per ideologia comunistă, Maria este aptă din punct de vedere al integrității. Nu face uz de funcția ei, drept pentru care radiogramele personale se trimit de la poștă … schimbul de informații aduce și-o mare lovitură Mariei, în loc de marfă de întoarcere pentru țară, nava Roman primește angajare spre Vancouver, apoi Valparaiso. Nasol. Maria e tânără, are nevoi, e din ce în ce mai tristă.

Punct de mare angajament în film. Știți ce era Neluțu, în slang-ul Navrom? Neluțu era animalul domestic care crește și se dezvoltă pe lângă casa marinarului plecat în voiaj … Normal, apare și Neluțu, posesor de câine de rasă și SUV … Aro 10, la ce v-a dus mintea … În film, Eusebiu Ștefănescu, ăl mai prima recitator de poezele despre clasa muncitoare and shit. Apare Neluțu deci, îi face curte domnișoarei care s-ar lăsa, parcă … vrea să vadă stelele pe care i le arătase domnul secund, la începutul filmului. Neluțu o duce la podul lui … de fapt o aduce la observatorul astronomic în București. Cu ocazia asta, Maria află că Neluțu este șeful navigației. Maria rezistă pe metereze, rămâne virtuoasă și neatinsă nici chiar de șeful navigației … voiajul se lungește. Ajunge la 274 de zile … Maria o dă pe Neluțu, suspectându-l neproletar că i-a trimis iubitul departe să rămână ea singură.

Finalul este apoteotic … Alber e în necaz cu nava … ceva cu servomotoare, cu nu știu ce, nu m-am prins. Operațiunea de salvare e condusă de Neluțu, de la radiocoastă, de la locul de muncă al disputei romantice … Alber cerea aprobări pentru chemarea unui salvator. Neluțu, sfâșiat de conflicte, aprobă. Alber, pesimist, cică degeaba. Cerea aprobare pentru abandonarea navei. Neluțu răcnea ideologic că nu. Tot întreba de servomotor. Ăia de la radiocoastă se încaieră, simpatizând cu Alber. Maria o ia pe pustii, se duce pe plajă, de unde o recuperează Neluțu, care îi dă vestea bună, că vaporul e okay, avariat dar intră în reparații la Copenhaga, iar Alber rămâne să coordoneze reparațiile. Asta era vestea mai puțin bună. Pentru ea, că ce dilaila o fi fost pe Alber în șantier în decadenta Copenhagă, nu vreți să știți. Neluțu, adică șeful navigației, se suie în SUV-ul nesimțit și demarează în trombă, a noastră rămâne amărâtă, cu ochii în gol, dar filmul se termină cu al Aurei Urziceanu „Te voi aștepta” … deci, băiatu’ rămâne cu fata, cum ar zice țiganii din piața Chiliei …

Gata … După cum spuneam, filmul, naiv, cel puțin … filmat aiurea, jucat aiurea. Comandantul Alber avea o voce de mezzosoprană, nepotrivită cu rolul, iar Eusebiu, săracu’ … mai bine i-a stat pe 23 august, declamând despre marele bărbat iubitor de neam, Ceaușescu. Povestea aduce cu ceva verosimil, dar nu prea e … Navele plecau, da, chiar și nouă luni. Se defectau la greu … mă îndoiesc că servomotorul despre care urla Neluțu acolo, dar se defectau multe altele … Operațiunile de salvare nu se conduceau de la radiocoastă, iar la bordul navei, Comandantul e suveran, într-o situație de criză, trebuie să își ceară singur aprobare.  Neluți au existat dintotdeauna în flotă … marinarii au plecat, iar doamnele au fost virtuoase sau mai puțin virtuoase … ca-n viață, deh.

Îmi pare rău pentru lipsa de inspirație a scenaristului, nu știu care-o fi fost. Viața noastră oferă și poezie și dramatism, și pasiune și pericol. Ar fi fost frumos să fi fost puse într-o ecuație verosimilă, care să te țină cu sufletul la gură și nu chinuindu-te să nu izbucnești în râs. Păcat că toată zbaterea noastră cu viața, cu școala militară de marină, cu marea, cu depărtarea … toate astea n-au fost imortalizate. Momentele astea n-au rămas decât în mintea noastră. Iar din cele câteva filme … hm … măreția meseriei noastre a scăpat peliculei, în general, iar filmul ăsta n-a fost un bun avocat al vieții noastre … servomotorul, ce e cu servomotorul … parcă era ăla, din reclama la Altex … halatul, cât costă halatul …  Păcat.

Îmi pare sincer rău pentru domnul Mircea Anca. Sper să învingă boala. Sunt convins că o să o facă. Să scape, chiar dacă cu câteva avarii. Așa, ca-n film.

Anunțuri

3 gânduri despre “Maria și cu marea …

  1. măreția meseriei noastre a scăpat nu numai peliculei, ci multor alte aspecte vitale. ma refer la zilele noastre… si din pacate continua sa se degradeze din ce in ce mai mult.
    cat despre film, am revazut cateva imagini ce ma fac sa imi amintesc cu drag de ultimul voiaj de cadetie din vara trecuta, pe una din navele fostei (marete!) flote a tarisoarei asteia, de cabina comandantului in care paseam cu placere aproape zilnic. si astazi este la fel ca in film: mobilierul din salon, grelca, amplasarea biroului, comanda de navigatie cu exceptia aparaturii etc
    sunt, intr-un fel, mandru ca am apucat sa navig pe nave foste romanesti, nu multi vor mai avea ocazia asta. ma refer la cei nostalgici.

  2. Frumoasa cartea, prost filmul…iar stilul personal al recenzorului… nu este deloc pe gustul meu… dar bine că sa gândit să promoveze într-un fel această operă! 🙂

    1. Domnule/domnisoara student/studenta la jurnalism … Postarea la care faceti referire nu a fost o recenzie. Eu, ofiter de marina si comandant de cursa lunga, nu ma pricep la recenzii … chiar daca, marturisesc smerit, as scrie altfel decât dvs „sa gândit” … Eu ma pricep la vapoare si am comentat, asa cum m-am priceput, filmul Maria si marea. Strict tehnic, filmul este un non-sens splendid … si chiar daca am copilarit visând la peripețiile din Toate pânzele sus!, deci fan Radu Tudoran, tot din punct de vedere tehnic, nici cartea nu e departe de film. Îmi iau angajamentul că, în cazul în care mă voi aventura să recenzez vreo operă, dvs. veți fi primii pe care îi vor notifica. Până atunci, îmi asum eșecul postării care nu este deloc pe gustul dumneavoastră, și-mi cer scuze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s