Nevolnicia de răutate … a uomului

Neputința … adică la … nevolnicia de răutate a uomului care o are el … adică birocrația uamenilor din birouri, care este … (…) un șir de necredibilitate de fantastică care este …

 Eh? Ce spuneți de asta? Ioan Gyuri Pascu, Divertis 1991 … După douăzeci de ani … Douăzeci.

 Ce, cum, de unde? Păi era 1991 … un an după așa zisa revoluție. Divertis era pe val. Cine sunt ei, de fapt? Fără să am ambiții de biograf autorizat … din calitatea mea de telespectator, ca mulți alții, avid de televiziune atunci, după anii de absență a televiziunii în comunism, eu rețin cam așa: Divertis era un grup de tineri, la momentul 1991, absolvenți ai unor diverse facultăți de prin Iași, cred … afirmați pe parcursul anilor ’80, la manifestațiile comuniste pentru studenți, la FACS, cum spuneam noi pe atunci … Festivalul Artei și Creației Studențești. Revoluția televizată a legitimat poantele lor, mai mult cenzurate, atunci … iar capitalismul embrionar a oferit alte teme de bășcălie. Citatul nemuritor se referea la birocrația crâncenă de care te loveai dacă aveai vreo ambiție antreprenorială, în cazul materialului în speță, întreprinderea mică, familială, Asociația crescătorilor de animale mici fără frontiere …

 Cred că trebuie să fie foarte interesant pentru cineva, actori, persoane publice, entertaineri, sportivi, să-și poată revedea imaginea după douăzeci, treizeci de ani … să vezi cum arătai, cum gândeai, ce spuneai cu o groază de vreme în urmă. Eu, din păcate, n-am avut șansa să fiu filmat în ’91 … Bun, e interesant și pentru noi să vezi oameni publici acum 20 de ani și să vezi ce-a făcut timpul din ei … Uite, Divertis … 1991 pe val … 2012 separați, fiecare angrenați în diverse proiecte care te fac să zâmbești amar, câteodată. Gyuri un accident vascular, a rămas umbra celui de altădată, Doru Antonesei alb de-a binelea, discret, Cătălin Mireuță deja repetitiv … ăilalți care încotro … Toni Grecu aproape neschimbat fizic dar nepotrivit în lumea divertismentului de azi … care divertisment a plonjat într-un grup țintă fără virtuți intelectuale … unde nu reziști fără scălâmbăială, fără referiri sexuale aproape explicite. Umorul de altădată nu mai există. A făcut loc bendeacilor și altor mizerii care, poate, au dreptul să fie penibili luându-și exemple dintr-o societate în marș forțat spre penibil.

 Este incredibil ce umor de bună calitate furniza comunistul festival studențesc de altă dată. În 1988, brigada institutului de marină a fost depășită, la secțiunea umor, doar de … Divertis, cine altcineva? Dar în facultate nu intra oricine, universitățile nu erau înființate în orice văgăună, iar manifestările studențești erau ceva chiar deosebit …

 Cum era România în 1991 … aproape că nu-mi aduc aminte. Legislație incertă … tranzitul spre economie concurențială … deh, greu fără monopol. Școala democratizată … jos uniformele, jos treapta a II-a, sus manuale alternative … hai ca-n occident. Bun, nu știu care occident, că în școlilie vestice nu e dictatură, e aproape tiranie, dar mă rog, așa s-a văzut occidentul atunci. Chiar nu mai știu cum era în 1991, ce știu e că lumea de pe lângă mine pleca pe capete … cred că liceul Mircea ar avea mare succes dacă ar organiza întâlnirea de 30 de ani de la absolvire în Canada … cert e că disoluția autorității atunci a început, atunci s-a proiectat românul de azi, omul care nu respectă nimic, omul care respectă nemunca și flegmează pe valori, oricare ar fi ele. De aici și politicianul de azi, de aici și jurnalistul de azi … deh, avem parte de ceea ce am fost în stare să producem.

 Mișto țară de transmis copiilor, eh?

Nevolnicia de răutate a uomului care o are el  a rămas aceeași … numai că a depășit fauna administrației de stat și a invadat inclusiv privatul … am mai tot scris aici, pentru mine, nesimțirea, lipsa de respect și incompetența personalului care a administrat contul nostru la o anumită companie de telefonie mobilă al cărei nume începe cu V și se termină cu odafone, este imposibil de comparat cu ceva.

 Deci … în final … 1991 – 2012? Cum e? Bine, rău? Culmea e că, per total, nu cred că suntem pe minus. Am făcut ceva pași înainte, nu cum ne-am fi dorit. Orizontul de așteptare a fost mult prea sus față de resursele unui popor fără o ființă națională sedimentată, cu o istorie incertă, fără ambiție, de multe ori. Atât s-a putut. Ah, că se putea mai mult … Ohoho … la greu. Dar n-a fost să fie. Iar răspunsul este în fiecare dintre noi. Nu în politicieni, presă, planete sau conjuncturi astrale. În fiecare dintre noi. Ia hai să ne vedem fiecare de treaba lui … să vedem unde ajungem fiind corecți. Cred că departe … dar nu este în firea noastră asta. Sau poate, cine știe …

 Până una, alta … evoluăm în șirul de incredibilitate fantastică care este …

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s