Excepția care merită …

Luni am fost să-mi mai iau o interdicție. Încă 30 de zile. Dosarul mai întârzie în drumul spre instanță, drept pentru care ne mai jucăm un pic prin bătătură. Încă 30 de zile. Am plecat dimineață din Eforie, am ajuns la locul meu de parcare de pe Schitu Măgureanu … Schitu Măgureanu, chiar la intrarea în Cișmigiu. Intrarea de la Buturugă. La două sute de metri de unde stătea bunică-mea … am poze cu mine-n căruț chiar pe unde parchez mașina. E a opta, a noua oară când parchez acolo … mă salut cu tanti aia care dă chitanțe … O dată pe lună, au fost și veniri mai dese,  pecheziția informatică sau prezentarea materialului de urmărire penală, adică 8 rânduri într-un volum, plus maculatură despre nimic. În fine … așteptăm meciul, nu?

Despre altceva vroiam să scriu. După cele 6 minute la deneaua, am umblat prin târg, m-am mai văzut cu unul, cu altul. Nu am aflat mai nimic nou … n-am ce, de fapt. Că știe toată lumea că e un abuz. Senzațional spre formidabil. Că n-am cum să trec cu vederea ce s-a întâmplat … Ha. Nu vreau să elaborez aici …

Umblu, pierd timpul prin București, vine seara, plec acasă. Ajung, raportez la nevastă … M-a scos din pușcărie, merită să știe, nu?  Și îi spun ce mai zice lumea … odată o văd cu lacrima-n gât … Laurențiu, tu nu îți poți imagina ce-am trăit eu afară, cu tine înăuntru … bun, nu vreau să mă gândesc ce era în sufletul tău, nevinovat, închis acolo … dar eu? care mă întâlneam cu colegii tăi la MacDonalds? Cum de n-a avut niciunul curaj să spună, măi, noi îl știm pe omul ăsta? Cum să facă așa ceva? Cum să te acuze lichelele alea că furai din containere sau alte idioțenii? Asta așa, ca răsplată pentru 14 ore la muncă pe zi, nu? Președintele a ieșit și-a spus la radio că secretarul general de la MAI are ORNISS și dacă avea cineva de comentat trebuia s-o facă atunci … Și n-au avut atunci, că erai la început de mandat … Da, măi, dar președintele e președinte. Da, bine … Trebuiau să iasă și să spună. Băi, nu se poate. Omul ăsta a lucrat cu noi, îl știm de ani de zile. N-au ieșit. Eu: s-or fi gândit că-s vinovat, fată … că stăteam cu curu’ pe containere și i-am păcălit … E, da. Parcă nu te știe lumea cum ești, măi … Trebuia să-și dea seama când m-au văzut la televizor. Ai văzut alte neveste pe la televizor, cumva? Trebuiau să știe că ești mai mult decât nevinovat. Le-a fost frică. Frică să nu pățească și ei la fel. Acum … te mai sună vreunul? Gata, la revedere …

Acum ce să spun … are dreptate doamna. Eu nu-mi reproșez nimic … am fost un slujbaș corect, zic eu. Nu mi-a luat mai mult de două ore de la demararea circului pentru a îmi da demisia. Știți la ce m-am gândit?… la cei din Academia de Poliție. Cât am fost secretar general la MAI am vorbit studenților de câteva ori. Le-am spus cât este de important să fie corecți și demni și să pună mâna pe carte. Că e important să dăm încredere instituției polițistului. Că în ei stă viitorul acestui stat. În ei stau pensiile noastre, ei sunt garanția că se va aplica legea în România. Și acum … mascați la mine acasă, mascați spărgându-mi ușa … vă dați seama. Asta am gândit. Cum să privesc eu copiii ăia în ochi acum … eu vorbesc de corectitudine, eu cu mascații-n casă … nu merge. Și-am demisionat. Bun, după vreo oră, a ieșit domnul premier al epocii să demonstreze bărbăție, intransigență și determinare în lupta împotriva corupției. A demonstrat, pe mine m-a convins. M-a demis după ce îmi dădusem demisia. Nu-i nimic, mergem înainte.

Am mai spus asta … a fost multă lume lângă noi, da. Au fost, însă, oameni care au avut mai puțin parte de prietenia mea, sau de sprijinul meu, sau de energia mea. Au fost oameni care au fost sensibilizați de mizeria prin care am trecut, oameni care nu s-au ferit să o ajute pe Adriana, care nu s-au întâlnit la MacDonalds cu ea … așa, ca într-un film prost. Dar cei pentru care mi-am pierdut duminicile, cei pe care i-am ajutat, lângă care am stat, pe care i-am sprijinit, colegii de partid … eh, ei s-au comportat de parcă nici n-aș fi existat vreodată. Oameni din partid care știau exact cum a fost cu contribuția fiecăruia pentru ședința aia sau atâtea altele … au tăcut bine mersi. Oricăruia dintre ei dacă i s-ar fi întâmplat, oricăruia … mie nu mi-ar fi astupat gura niciodată. Aș fi spus până le-ar fi intrat în cap tuturor … Băăă … sunteți nebuni la cap?!? Ce e cu făcătura asta? Dar cum vă permiteți să faceți așa ceva? Dar nu s-a întâmplat nimănui altcuiva decât mie … nouă, adică familiei noastre. Iar ei … prin iarbă, numărând fire de păpădie. Ba l-a mai dus pe unul capu’ să spună că percheziția de la mine de-acasă a durat atât de mult că au avut de numărat banii … unu’ care la alegerile cu lupte din 2010 se ascunsese după perdea … nu, prietene, percheziția a durat atât de mult pentru că a trebuit să dea impresia că au probe … și au  fix un căcat, n-ai ce probe să ai la ceva care nu s-a întâplat … actele Ligii Navale, chitanțe de telefoane, de cablu, actele unei firme suspendate, probe, ce să mai … dar au dat impresia, s-a creat orizontul de așteptare, televiziunile au vuit, telepromptersitele fără prompter s-au încordat care mai de care … și uite-așa, manipularea … care pe mine m-a costat 29 de zile. Plus 1.

O singură excepție a fost … Mare, care compensează lipsa de caracter a tuturor celorlalți la un loc. Excepția care nu s-a ferit să spună cui a vrut să audă și cui n-a vrut, de fapt … că nu am nicio treabă, că sunt om corect, să întrebe peste tot cum e posibil așa ceva … și-a asumat toate riscurile și-a stat lângă noi, da. Iar dacă întreabă cineva care-s riscurile … hm … riscurile să îi decupeze cineva trei convorbiri telefonice și s-o acuze că vrea să arunce luna în aer … luna, adică satelitul natural al Pământului și nu vreo năzbâtie poluată de somnul zbuciumat al unora … atât de tare a vociferat împotriva înscenării încât a fost și sfătuită că nu-i tocmai înțelept să vorbească atât. Magda Stavrositu. Magda a demonstrat că mai există principii chiar și-n politică. Nu știu dacă loialitatea și corectitudinea sunt ingredientele succesului într-o carieră politică. Modul în care a reacționat într-o situație în care toți gentlemanii din orizontul apropiat s-au uitat în altă parte, a dovedit un caracter sănătos care demonstrează succesul în cariera de om. Pe termen lung, succesul ăsta e mai valoros.

Anunțuri

6 gânduri despre “Excepția care merită …

  1. Există o sită care cerne și tot cerne. Această sită nu ține cont de nimic altceva decât de adevăratele valori ale fiecărui om. Adică OM! Iar in acest caz, pentru că ea, sita, atât știe, și-a făcut datoria. E simplu! Urât din păcate, dar simplu!

  2. ….Niet !!! Da’ sunt sigur ca bunica ta (chestie de feeling) se intretinea cu bunica nasei mele de botez, asa ca te accept de ruda „pe de foarte departe” ! Ar trebui sa puna cineva mana pe condei si sa scrie povestea acestei babute, candva o mare frumusete, curtata prin cazinourile de la Sinaia pe timpuri, samd…. Ii ramasese un apartament cu doua camere in cladirea care pe vremuri fusese a ei, iar camera ei era plina de amintiri fascinante…

  3. Zau daca nu te-as compatimi. Dar n-am cum: imi tot sterg lacrimile de atata ras. Si zi asa… „dar au dat impresia, s-a creat orizontul de așteptare, televiziunile au vuit, telepromptersitele fără prompter s-au încordat care mai de care … și uite-așa, manipularea …” Pai bine mai, principialule, cand acelasi tratament ii era aplicat lui Nastase (iar lui cu lunile, nu cateva ore ca tie), ti-ai flexat bicepsul sa iei microfonul si sa spui ca e altceva? Hai, succesuri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s