Poate ne trezim … mă gândesc …

Știți bancul cu broscuța și scorpionu’? Cică un scorpion care dorea să treacă un râu a rugat-o pe broască:
 Ia-mă și pe mine în spinare.
 Să te iau în spinare! a răspuns broasca. Ești nebun. Dacă te iau în spinare, după cum te știu, ai să mă înțepi și am să mor!
 Nu fi proastă, fată! Cum o să te înțep … dacă te înțep, mori și ne ducem la fund amândoi, susură pervers scorpionul …
Pân’ la urmă, broasca pune botu’ la vrăjeala de scorpion, îl ia pe pacient în cârcă și se angajează într-un brass de broască spre malul ălălalt.

Când să ajungă la liman, scorpionul înțeapă broasca … care simțind cum înțepenește de la otravă, îi spune scorpionului: Băi, ești tâmpit … uite ce-ai făcut, acum murim amândoi … Iar scorpionul: N-am putut să mă abțin …

Înțelept ar fi să nu discut pe subiectul ăsta. E un subiect spinos. Au fost alegeri în Universitatea Maritimă Constanța, din 7 martie este un nou rector. Universitatea este o forță, are tot felul de proiecte, are și-un nou cămin sau sediu, ce are ea pe acolo. Universitatea Maritimă are și foarte mulți studenți. La marină. Produce absolvenți. De marină. Ofițeri nu prea produce. De marină.

Am fost invitat la ziua care a marcat finalul de mandat al fostului rector. Multe realizări, e drept. Plecând de la o situație grea, în 2004, UMC a ajuns o organizație solidă financiar, cu mii de studenți. Profesorii, am aflat, au salarii mari. Universitatea își extinde performanțele peste mări, în îndepărtatul Kazahstan. Wow … De ce nu mă simt oare mândru … ar trebui să fiu, nu? Dar nu sunt. Ca ofițer de marină, n-am motive …

Am fost chiar emoționat la bilanțul fostului rector. Domnul Panait este un excelent manager, un om de mare succes. L-am avut profesor în anul II de institut, la bazele electrotehnicii. Super competent, cu har didactic și cu umor. N-am să uit niciodată ce față a făcut când a descoperit, cum, în timpul prelegerii sale, colegul nostru Toma Laurențiu dormea în prima bancă, absolut netulburat de electrotehnică și de cine i-o fi pus bazele … Tomiță venea din liceul militar de marină …  aștia, în marina militară de la 14 ani, erau toți talentați, dormeau la greu în timpul orelor, drepți, sprijinindu-se în pix, dacă vă puteți imagina.

Umila mea opinie este că învățământul de marină are nevoie de o reformă radicală. Are nevoie de un standard la entry level. Nu merge cu „în dosare să ne duelăm” … nu merge. E o școală care, dacă își potrivește corect pașii, îți dă o meserie al cărei prim salariu este în jur de 2000 de dolari pe lună. Atunci de ce tolerăm absența barierelor la intrare într-o astfel de școală? De unde abundența asta de materii tehnnice pe bieții viitori ofițeri? De ce STCW-ul este „decât o convenție” și nu biblia organizării școlii? De la perspectiva STCW în ceea ce privește formarea se deduce nevoia de cadre, specializarea, experiența pe mare și nu invers … ce profesori sunt pe aici, să vedem ce găsim pentru fiecare … Îl auzeam pe rector spunând că nu trebuie diminuată cifra de școlarizare … deci, milităm pentru Daciada, educația de masă de marină. Iar pe absolvenți îi angajăm fix niciunde. Cifra de școlarizare ar trebui să scadă treptat, până când nevoile STCW, teorie + practică = competențe, sunt satisfăcute. Iar costul școlii să crească treptat, până ajunge între elite. Vi se pare că un domn sau domnișoară, care 8 ore pe zi ajunge să fie stăpân aproape absolut pe un vehicol plutitor care costă spre miliardul de euro trebuie selectat prin invenția românească „concurs de dosare”? Că nu trebuie să treacă pe la școală, sau, dacă vine și afară-i cald, să apară-n în șlapi și-n bermude? Vi se pare normal ca școala acestui domn sau domnișoară trebuie să coste cât o facultate de mestecat prin ceață, marketing sau științe administrative sau politice?  Nu. Școala de marină trebuie să coste, dacă vrem să scoatem profesioniști, care să aibă angajare și să aducă bani mulți în țară. Înainte de 1989, Institutul de marină costa exact cât o Dacie. 70,000 de lei, și se făcea pe credit. Semnai, la 18 ani, contract cu Navrom-ul, care-ți finanța școala. În schimbul acestei finanțări, erai obligat să dai 5 ani din viață, după absolvire, companiei Navrom. Culmea e că la asta ar trebui să ne întoarcem. Nu mai e Navrom, asta e. Te finanțează altă companie care are încredere în școală și în ce produce ea. Dacă nu, te finanțezi singur, prin împrumut de la bancă, prin universitate. Dacă școala e okay, ești sigur solvabil, îți plătești împrumutul din 5 luni de salariu. Iar școala nu suferă.

Școala trebuie să urmeze industria … Bun, școlile adevărate influențează industria, îi arată pe unde să meargă. Nu e cazul nostru. Noi trebuie să reacționăm la semnalele cererii altfel vom oferi degeaba. Suntem europeni, că ne considerăm sau nu, alții o fac. Europenii costă. Ofițerii români vor fi treptat scoși de pe navele ieftine. Mineraliere, cargouri, poate și port containere, în timp. Trebuie să găsim altă nișă. Care, cum? Nave scumpe, specializate, super automatizate, off-shore, pasagere … ați văzut ce poate face incompetența și lipsa de reacție, de caracter, la comanda unei nave cu 4,000 de suflete pe ea … Trebuie să intuim ce piața va avea nevoie în 5 – 10 -15 ani de acum înainte și să ne pliem pe nevoile ei … Deci, poate ne trezim …

Înțelept ar fi să nu discut pe subiectul ăsta, după cum vă spuneam. Nici nu discut. Dar discută lumea și eu sunt papagal, repet ce aud prin târg. Agențiile de crewing reclamă, aproape in corpore, lipsa de satisfacție a armatorilor față de absolvenții din România. Nu trebuie generalizat, n-ar fi corect … Colegul Cristi Albu, comandant la NYK, s-a dovedit a fi foarte satisfăcut de nivelul de pregătire a cadeților din România. Deci nu e chiar totul pierdut. Sunt speranțe. Sunt convins că și alții au găsit absolvenți okay, cu care nu ne e rușine. Ca trend general însă, suntem pe minus. Pe minus suntem și la numărul absolvenților și la procentul dintre absolvenți care brevetează. Bun, hai să zicem că ăștia sunt niște parametri corectabili, cu puțin efort, cu oarece strategie și, eventual, ceva noroc, că dacă mai ține criza asta mult, trebuie să ne rebobinăm creierele … Cel mai îngrijorător, mai ales pe termen lung, mi se pare lipsa unei culturi de breaslă, mentalitatea deficitară care determină un comportament impropriu, la bordul navei … asta ca să mă exprim eufemistic … Paradoxal, în comunism, în societatea egalitaristă și multilateral dezvoltată, exista un soi de identitate de breaslă a navigatorilor în România. Nu suficient de sedimentată, probabil, din moment ce am scăpat de ea rapid, după 1989.

În fine … dincolo de realizări posibile datorită numărului mare de studenți care au determinat scăderea standardului de pregătire și comercializarea actului de învățământ, am să-i dau ocazia regretatului contraamiral George Petre să pună concluzia acestui articol pe care n-ar fi trebuit să-l scriu. Iată ce scria domnul George Petre într-un mail trimis Adrianei, cu referire la un interviu despre învățământul de marină.

From: George Petre <george_petre34@yahoo.com>

Date: Mon, 22 Nov 2010 12:28:34 -0800 (PST)

Subject: UMC

Interesant.

Nu au nicio problema, nicio greutate, nicio incertitudine, nicio dilema, nicio grija, niciun regret, nicun ideal ratat, niciun proiect putin eficient. Au ajuns in RAI.

Il publicam asa, dar e in dezavantajul sau, om pe care nu as vrea sa-l pun in situatii neplacute (sunt consatean cu tatal lui, si pe el il stiu de mult timp si il simpatizez).

Zice ca se duc la examen la ANR 28 si reusesc 28. Cei de la ANR zic ca reusesc 30%, deci doar 9. Au profesori care nu au umblat pe mare. Sunt absolventi care nu stiu sa puna pozitia navei pe harta, care nu au auzit ce e ala sextant etc etc. E dezastru!!!

Sa le uram succes in tiparirea de Diplome cu taxa!

Pe text nu am modificari de facut…doar la greci.

Sunt rau si nedrept. Situatia e similara si la AN.

E tare> cel mai modern simulator e la UMC, la AN si la CERONAV.

Il publicam fara comentarii. Sa vedem reactiile cititorilor si sa testam daca cititorii nostri au curajul opiniilor.

Interviul e bine facut din punct de vedere jurnalistic.

Toate cele bune, George

Asta a spus un om care a respectat marea și vapoarele și toate cele de pe alături. Un om care a gestionat, la vremea lui, câte ceva prin marina militară a acestei țări. Un om care are locul lui în istoria marinei române și pe care-l preocupa drumul pe care a apucat-o educația de specialitate în meseria noastră. Poate, vorba lui, a fost nedrept oarecum … Dar cele semnalate de domnia sa, de noi, de industrie, de unii sau de alții sunt deficiențe majore ale sistemului de învățământ de marină. Iar dacă nu le adresăm o soluție de rezolvare, o să fie vai de mama noastră. Dacă nu ne trezim.

Asta e. N-am putut să mă abțin.

Anunțuri

15 gânduri despre “Poate ne trezim … mă gândesc …

  1. Companiile armatoare sunt indreptatite sa fie nemultumite de cadetii slab pregatiti, insa dupa ultimele doua iesiri la agentii am intalnit un nou raspuns care ma deraneaza… Armatorul nu mai ia cadeti romani pe viitor!!! pentru ca au fost probloeme la nava unele dintre ele neavand legatura cu nivelul de pregatire.

    Cand am auzit acest raspuns ,de vreo doua ori pana acum, m-am gandit ce vina am eu si alti colegi care chiar invata ca altii sunt hahalere. Din ce am aflat sunt cazuri de cadeti care dupa doua saptamni cer repatrierea pentru ca nu le place pe mare, cadet care a batut comandantul, sau care au exagerat cu bautura si alte vicii.

    Am vazut prin scoala ca extrem de multi colegi pleaca de la ideea ca „lasa ca invatam noi la vapor exact ce ne trebuie” si stiu un caz in care a ajuns la vapor ferm convins ca cercul are 390 de grade si dupa ce a venit din voiaj (2 luni) AIS-ul este un echipament prin care se comunica verbal.

    De fiecare data cand ies de la o testare la o agentie ma gandesc ca printre cei care pleaca sunt si astfel de studenti care au sustinerea agentiilor de crewing atunci cand sunt trimisi pe nave.

    Luni urmeaza sa dau testare la una din cele mai mari companii de shipping din lume unde domnita de la receptie mi-a spus ca nu pleaca nimeni dar nu am indraznit sa o intreb de ce ne-a mai chemat?

    In conditiile in care mai am o mare parte din stagiul de practica de facut mi-as fi dorit sa existe inca nave romanesti indiferent cat de rable ar fi ca sa nu fiu nevoit ca dupa ce termin sa ma angajez cine stie unde…

    Best regards

    Vlad

    1. Domnule Vlad, va multumesc pentru mesaj. Aveti dreptate si, va spun cât se poate de sincer, nu vă invidiez. Sunteți analizat și, probabil, refuzat, fiind clasificat la oală împreună cu anumiți colegi de-ai dumneavoastră care nu pun preț pe școală, pe cariera navală, nu pun preț pe nimic. Asta e consecința cifrelor de școlarizare mari, a cantității care primează. Iar în ochii profesorilor dumneavoastră, toate-s bune. Noi, Liga Navală, eu președintele ei, colegii mei n-o să tacem din gură. O să tot spunem cum stau lucrurile, poate s-o mișca ceva. Ideea e să nu ne lăsați singuri, cu cât mai multă lume spune cum stau lucrurile, cu atât cresc șansele să se mai rezolve din problemele de acum. Până una, alta, felicitări pentru schimbarea de rector de la UMC, am înțeles că predă acționări electrice… momentul în care un profesor de filozofie va ajunge rectorul unei universități de marină se apropie.

      1. Domnule Mironescu, desi NU ma aflu in aceeasi oala cu multi dintre colegii mei in ceea ce priveste efectuarea stagiului de practica ambarcata, eu fiind printre cazurile fericite, va rog totusi sa-imi dati voie sa adaug un alt punct de vedere la cele spuse mai sus de catre colegul meu Vlad Bordanc dar si de catre dumneavoastra.
        In urma experientelor anterioare ale multor colegi, consider ca noi studentii ne impartim in doua categorii: una fiind cei care intra pe usa din dos si ies pe cea din fata iar din cealalta categorie facand parte cei care tot dau teste peste teste, telefoane care nu fac decat sa streseze secretarele si directorii de agentii, facandu-i pe acestia din urma sa isi concentreze mare parte din atentie catre a gasi tot felul de scuze de-a dreptul impertinente (unele dintre ele) care ni se baga pe sub nas noua aplicantilor, precum o batista imbibata in formol, un formol la care am devenit imuni – lucru nestiut de catre dansii. V-ati imaginat vreodata ca o agentie de crewing sa raspunda unul cadet ca nu mai sunt cabine disponibile pe vapor??? Nu cred!
        Abia de aici incolo putem sa discutam despre fenomenele amintite de colegul meu si nu numai. Cu alte cuvinte: ai o pila – stai in fata, nu o ai – rabzi! Cumva imi aminteste de vremurile de dinainte de ’89 cand daca nu aveai pe cineva la alimentara, stateai la coada de cu noaptea iar de multe ori nu stiai sigur daca apuci ceva. Asa si acum, aici, ne asezam la un rand imaginar si nu stim daca ne vom numara printre cei ale caror rude vor flutura vreodata o batista pe cheu. Sau aeroport! Si toate astea chiar daca suntem cei mai merituosi.
        Iata domnilor, un aspect pe care vad ca nimeni nu are curajul sa il trateze!
        Spuneam candva ca [virgula] comunismul ne-a netezit creierele. Unora, ce-i drept. Dar democratia asta ce a facut? Ne-a „netezit” drepturile de baza?!
        va urma
        Multumim Domnule Laurentiu M pentru ca nu v-ati abtinut!

      2. Domnule Mocanu, va multumesc pentru mesaj. Sa va spun eu ca aveți dreptate ar fi redundant. Stiti ca aveti dreptate. Problema e ce facem de aici incolo. Eu, unul, m-am saturat de dezbateri sterile. M-am saturat de oameni care prin ceea ce fac torpileaza viitorul, inclusiv al lor. Tot peisajul maritim e fragmentat. De aproape doi ani de zile vorbim ca Moise în desert despre cele citeva deficiente de sistem care, daca vor continua in acest ritm, ne vor lasa fara aceasta industrie in Romania. Incercam sa coagulam niste energii pozitive la Liga Navala, alta solutie n-am gasit. Toate rotitele trebuie puse in stare de functionare intr-un mecansim cu sincope, azi. Scolile, Ceronav-ul, ANR-ul, agentiile de crewing … toate au problemele lor. Trebuie sa gasim solutii pentru problemele astea, altfel va fi trist.

  2. Foarte la obiect si mai mult, un semnal de alarma, tras la timp. In ritmul acesta, cu siguranta vom asista la extinctia profesiei de marinar, de Ofiter, de Comandant sau Sef Mecanic.

    Sigur, unii sunt nepasatori, unii ii trec la examene pe studentii marinari. Altii le dau brevetele si le confera(pe hirtie) competentele necesare.

    In final, prin „mila” celor din tagma agentiilor de personal, ei ajung la end user, la nava si prin lipsa de cunostiinte si abilitati pun o presiune lipsita de sens pe Comandant sau Sef Mecanic.

    Acestia din urma, au citeva variante. Fie ii iau si ii invata minimum necesar sa-si indeplineasca atributiile, asta in cazul in care subiectul proaspat absolvent are ceva amintiri din scoala.

    A doua varianta, subiectul este „neted” si nu si aduce aminte nimic din scoala in urma unei amnezii academice. In acest caz, tot acesti end users decid daca ii tin la bord, le fac ei sau altii treaba.

    An treia optiune, „no competencies no compromise” si sunt trimisi acasa. In acest caz cine credeti ca are de suferit? Absolventii? Nu, desigur! Au de suferit Comandantii Si Sefii Mecanici pt ca le-au dat peste mana, faraonilor din Crewing ul autohton, oameni milosi care intind mana, total dezinteresat absolventilor studiilor de marina si nu mai pupa compania respectiva.

    Oricum ati da-o se impune proverbul agricol unii cu …. si altii cu malaiul. Cit o mai „merge si asa”!!!!!

  3. Felicitari pentru postare. Am citit cu atentie si as dorii sa cred ca o sa continuati cu cat mai multe articole pe aceasta tema.
    Un lucru nu pot sa inteleg „Agențiile de crewing reclamă, aproape in corpore, lipsa de satisfacție a armatorilor față de absolvenții din România”, ei avand cea mai mare vina pentru modul cum recruteaza, si aici ma refer la cadeti, ca nu recruteaza dupa pregatirea profesionala ci dupa „alte criterii”, acele criterii care nu mai sunt de nici un ajutor pe nava. Deci, cum poti sa te plangi de oamenii pe care ii trimiti la vapor, stiind inainte ce fel de personaj ai trimis…asta e de-a dreptul strigator..!!!

    O zi buna,

  4. Am scris pe „Altfel” ceva real…din pacate

    Rezultatul invatamantul superior, “mai superior” dacat cel liceal si “mult mai superior” dacat cel elementar mi l-a confirmat un proaspat absovent al Universitati Maritime din Constanta cand, nu stiu ce mi-a venit (ramane intre noi, stiam), sa-l intreb de legea lui Arhimede. Nici nu auzise de Arhimede. “E ala cu marul ?” l-am auzit intrebandu-ma. Nu mi-am revenit nici acum. Pentru el, un corp scufundat intrun lichid,… se uda.

    1. Da, domnule, nivelul este tragic. Bun, poate pacatuim ca generalizam. Nu e cazul, sunt absolventi care chiar ies okay din scoala, copii care au fost pe la cursuri si au incercat sa invete cite ceva … copii care, in conditiile nivelului actual al scolii, in conditiile in care sistemul defavorizeaza calitatea, au iesit surprinzator de pregatiti. Vina este a noastra, a celor care am terminat demult, care am tacut cind scoala s-a indepartat de marina, scoala in care, vorba lui Geppetto, predau profesori care n-au fost pe mare … si asa mai departe. Stiti, daca cineva crede ca, pentru a scoate un bun ofiter de marina dintr-un tinar, este suficient sa ii spui lectia din carte … se inseala amarnic. Noi am tacut, iar scolile de marina din Romania au devenit insitutii de protectie a profesorilor, cu studentii si ce se alege din ei dupa ce absolva, au treaba mai putin.

  5. Cucu Laur,
    Subiectul e interesant dar ma depaseste complet.
    Am mari lacune cu ce s-a intimplat si cum, de fapt nu inteleg nimic ca sa fiu complet sincera.
    Vroiam doar sa-ti spun ca am uitat ziua Alexandrei, Deci „la multi multi ani cu tot ce poate fii mai bine acolo pt un tinar de virsta ei”.
    Ce poate fii mai bun este in capul meu in primul rind ca parintii copilului respectiv sa fie sanatosi si copilul la fel. Dupa aia urmeaza restul, cu fericirea, scoala, viata acolo, viitorul pe care il poate avea, toate subiectele tale cu aceste à propos – uri …. dar asta e deja altceva.
    Va pup cu drag.
    Eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s