Nota 10 la purtare …

Când eram în ultimul an de liceu, în ultimul trimestru, am avut un eveniment din care aș fi putut trage anumite învățăminte. N-am tras.

Eram pe final de an, pe final de liceu, cu câteva săptămâni înainte de bacalaureat, cu vreo lună și-un pic înainte de admiterea la facultate. Sfârșit de primăvară, se simțea în atmosferă și nerăbdarea absolvirii … profesorii de matematică și fizică nu știau ce să ne mai spună, vorbeau mult la ore, încercau să ne pregătească pentru marea confruntare pentru care ne pregătiserăm toată viața de elev … încercau să ne insufle și cunoștințe și încredere în timpul rămas care curgea deja altfel. Profesorii de la celelalte materii ne lăsau în pace … vedeau că ne uităm prin ei …

Timpul trecea, era aproape palpabilă desprinderea mentală de liceu, de profesori, de colegi. Veneau examenele … la momentul ăla din istoria școlară a României, bacalaureatul nu era o problemă, în general, iar pentru cei din liceele de matematică fizică, era aproape o formalitate. Analfabeții erau mai greu de întâlnit în ultimele clase de liceu … nu era nevoie să copiezi ca să promovezi examenul de bacalaureat. Deh, s-a dus …

Deci, asta era atmosfera. Mai intensă dar mai puțin disciplinată … pe ultima sută de metri, apăruse o modă. În orele noastre, aveam musafiri de la alte licee …

E, și-ntr-o oră de economie politică, materie la care nu greșesc absolut deloc dacă spun că nu am deschis cartea tot anul, la care profesoară aveam o doamnă pe final de carieră cu o poreclă înduioșătoare dar destul de peiorativă, colegul meu de bancă primește vizita unui fost coleg de școală generală, aflat și el în ultimul an, dar la Eminescu. Mosafirul se înghesuie între noi, ocazie cu care am observat că era într-un grad destul de avansat de intoxicare, ca să nu zicem matol de-a binelea … îl știam de prin oraș, băiat foarte okay, dar în ziua cu pricina era lemne de beat … și berile pe care le băuse i-au dat viteză la vorbă. Începe ora iar musafirul începe poveștile și hăhăielile … Profesoara încearcă să ignore suveran zgomotul … greu. Băi, Vali, taci măi că se uită la noi … Extraordinar, nu mai pot eu … băi, Vali, termină … Ce mă, ne luăm noi după băboiul ăsta ?  Ce e drept, nu prea ne luam, dar noi lăsam în pace femeia, o respectam, supraviețuiam la un 6 civilizat, în condiția în care nu înțelegeam ce are a face economia cu politica …

Vă dați seama, momentul în care profesoara a luat situația în mâini n-a întârziat. Cine ești dumneata, care vorbești cu atâta nesimțire? Nu te cunosc, faci parte din clasa asta? Ce cauți aici? Ia să te văd, cum te numești? La noianul ăsta de întrebări, tânarul domn Vali rămâne descumpănit, bălăbănindu-se circa 7 secunde … după care, o ia, rânjind, printre bănci, trece prin fața profesoarei și iese din clasă … nu mai rețin dacă a și spurcat-o pe final.

Noi toți, mucles. Unul nu spunea nimic. Profesoara își adună mandibula inferioară de pe jos, înghite de câteva ori în sec, după care începe munca de cercetare … cine era, ce căuta … și ajunge, într-un final, la întrebarea genială, lângă cine stătea? … Ha, toată viața mea am fost paratrăsnet … și-n școala de marină mi s-a întâmplat la fel … mergea toată compania în dezordine pe platou, de cine se lua primul ofițer care ne ieșea în cale? de mine … Așa și atunci … Mironescu, cine era elevul care stătea lângă tine? Nu știu, tovarășa profesoară. N-aveai cum să nu știi. Cine era tânărul? Era elev, de fapt? Cum e posibil să aduci derbedei la ora mea? Tovarășa, nu l-am adus eu. Da, da. Impertinent, ca de obicei. Imediat să poftești la director. Mă uit la colegul de bancă la care venise musafirul … ăla se strica de râs. Ia poftește la director, fraiere … vezi să nu-i mănânci vreun picior, pofticiosule … Îi îngrămădesc niște … mă rog, îngrămădesc ce-am găsit la îndemână, o iau după coana profesoară care se rostogolea pufnind spre director …  pe măsură ce urca treptele, se ambala, vorbea singură … Ajungem la director, Angelescu, un super domn, fie-i țărâna ușoară, profesor de fizică. Directorul nu era singur, bun, nu i-a folosit la nimic, a intrat a noastră val-vârtej în birou, a dat ușa de perete, declamând că a fost agresată la clasă. Primește cu compasiune un scaun sub fund … dar liniștiți-vă, doamna profesoară. Ce s-a întâmplat? Sufocându-se de indignare, aruncându-mi priviri asasine, doamna povestește marea pățanie … Directorul o ascultă, mă întreabă la final: Mironescu, ai vreo legătură cu individul care a făcut aceste lucruri?  Nu, dom’ director. Când am venit din pauză, stătea la mine-n bancă. Îl cunoști? După figură, da. Colegul tău îl știe? Nu știu, dom’ director. Ție ți se pare normal cum s-a comportat cu tovarășa profesoară? Nu, dom’ director. Bun, cine era? Nu știu, dom’ director. Nu-l cunoști … așteaptă pe hol, te rog. Ies. Apare și dirigintele. Profesor de sport, legendar antrenor de volei al Constanței, Ion Cristian, Țapu’ în folclorul nostru. Ce-ai făcut, măi, măgarule … ? Știa exact ce-am făcut, sau mai bine zis, ce nu făcusem … Nimic, dom’ pro’esor … Da, nimic … Tu nu faci niciodată nimic dar pe mine m-ai adus în prag de nebunie anii ăștia … Păi, mai e un pic … Da, să nu cumva să taci tu din gura aia a ta … Păi alta n-am … Intră și Țapu’ roșu tot la director, iese cucoana, demnă și disprețuitoare … Mă cheamă înăuntru. Intru. Sfat mondial acolo… Directorul, directoarea adjunctă, Țapu … Și așa, nu-l cunoști pe împricinat … Nu, dom’ director. Da, da. Noi te credem toți, de aici. Ne-am gândit să-ți scădem nota la purtare, dar tovarășul diriginte ne-a spus că dai admitere la o școală militară, și ai nevoie de nota maximă la dosar.  Înghit în sec … nu mă gândisem la așa ceva. O să o lăsăm așa cum a căzut, să știi, dar ține minte ce-ți spun aici … loialitatea are și ea limitele ei, dragul meu. Sper să intri unde-ți propui și să nu ne faci liceul de râs, pe unde vei ajunge.

Ies, împreună cu Țapu’. Mironescu, sper să termini naibii, odată. Ăștia patru ani cât te-am avut elev mi s-au părut zece … Știți, vreau să vă mulțumesc pentru că nu mi-ați scăzut nota la purtare … Țapu’: Ha, dar nu trebuie să-mi mulțumești deloc. Tu, într-o școală militară … sper ca ăia de acolo să mă răzbune pentru ce-am pătimit eu ca diriginte al tău …

La momentul ăla n-am înțeles tâlcul întâmplării. Mi-am văzut de treabă, am intrat la școala de marină, am ajuns comandant, director, parlamentar și alte alea iar până să mă lovesc de invențiile unor domni care se află pe la denea, am avut impresia că nu mi-am făcut de râs liceul. Directorul nu mai este, dirigintele a dispărut și el, cu câteva luni înainte de întâlnirea de zece ani de la absolvire … nici doamna profesoară a politicii în economie sau invers … restul derbedeilor a livrat, ce să zic … colegul pentru care am luat eu șuturi este director și el iar Vali, pendula matoală, a fost chiar secretar de stat, la un moment dat.

Pentru mine, loialitatea n-a avut limite. Eu sunt un om care nu schimbă de drum doar pentru că i-ar fi mai bine. Ăsta sunt și nu cred că are rost să mă schimb acum. Și o să văd cum fac să arăt că n-am făcut pe nimeni de râs vreodată.

Anunțuri

31 de gânduri despre “Nota 10 la purtare …

  1. ha ha ha ….. oare eram in clasa la ora asta sau chiuleam ?
    creierul meu a sters asa de multe sau le incurca asa de tare ….. pina si fata acestei profesoare …. ce sa mai zic de nume ….

  2. o ho ho !!!!
    Vali Preda, fost gradinitzar cu mine, fost scoala 11, viitor secretar de stat venit in vizita la Macarie ! Nu pot sa cred ! ma distrez asa de tare ca o sa lesin de ras ! …. Daca „Purcica” avea parul negru si tuns drept cam la nivelul urechii, poate, poate …. daca avea un cu totul alt look, …. n-o mai stiu !

    1. Naah … Purcica era o cocoana rotunda, spre pensie, cred ca a iesit la pensie imediat dupa ce am terminat noi … nu prea aveam probleme noi cu ea, ne lasa-n pace. Atunci s-a suparat, de inteles, de altfel … Nu pot sa uit satisfactia lui Tapu când mi-a zis: Scoala militara iti trebuie tie sa-ti scoata aia fitele din cap … saracu de el, ce mistouri de autobaza si-a incasat el de la mine 4 ani …

  3. eram cu totii niste magari care ne bateam joc cit puteam de profesorii care ni se pareau noua ca ne puteam bate joc de ei ….. si de aia care ne era frica, ne era frica ….. si pe aia care ii „iubeam”, erau un fel de idoli, poate tot la fel de golani ca noi ….. cam asa imi aduc eu aminte.

    1. Eram magari, da … noi astia sase, mai tii minte? Tu cu Rucsi si Sena, Macarie, Catalin si cu mine eram campioni. Ailalti, erau oameni mai normali … N-am sa uit cum am primit ultima nota din liceu la chimie, a trimis profa dupa mine la Esplanada, unde eram cu Macarie, bineinteles… N-ai nota, Mironescu. N-am, doamnă. Nici tu, Macarie. Nici eu, doamnă. Mironescu, 7 ajunge? ohoho … saru-mina. Lui Macarie i-a dat sase, nu stiu de ce. Cred ca ne-a notat dupa inaltime …

  4. da, tu cu Catalin, aveati acelasi scris, in plus el o flegma si scarba de tot de ar fi scos din minti orice profesor din lume, un milion de profesori …. tu, cu clampa sus, trebuia neaparat sa spui ceva, si sa faci un comentariu … ca de, le stiai pe toate ….. Si Emi, cu freza pe o parte, avea probleme sa nu i se duca pleata in partea cealalata …. ce super a fost !

    1. Pai nu stiu care dintre voi vroia sa dea la textile, la Iasi … de acolo cu scamele … Noi, restul de muschetari, ne-am dus la marina cu totii, Catalin si cu mine din prima, Macarie dupa un an pregatitor pe care l-a folosit la maximum … ajunsese canceru’ femeilor prin Constanta. Noi bateam pas de defilare si el dadea ochii peste cap si spunea poezii sub clar de luna la lume …

      1. la Iasi, da, Sena, parca asa …. ca nici eu nici Rucsi nu ne-am plimbarit pe acolo …. poate Rucsi niciodata, eu da, ca ce sa fac, nu pot sa-mi ascund originele moldovenesti de la Lunca Moldovei …. hai ca rizi, stiu, noroc ca tii s-a inchis clampitza de cind a venit zina din Suceava !!!! va pup pe amindoi !

      1. si stai Laur, „nota 10 la purtare” …. stii ca eu am avut un 9 in clasa a 8a ? nasol !
        poate si Ciobi la fel ….. cu toate ca el avea protectie „divina” pe vremea aia !
        sa mor de ras nu alta !

      2. Mie mi-a trebuit 10 numai clasa a XII-a, se facea un dosar, in care era si asta … veneau pe acasa, intrebau vecinii cum esti, daca parintii sunt de incredere. Era relativ important. Am avut si eu printr-a XI-a 9 … nu era problema… Ciobi, da … era protejat, dada …

    1. da, poti sa te bagi in vorba …. minunat!
      pai nu pt tine s-a facut o noua clasa sau 2 la examenul de admitere ? ca tot timpul asta s-a zis asa pe ascuns ….. ha ha ha ….. multzi ar trebui sa-ti multumeasca si nu stiu !!! …. foarte tare imi place povestea de azi !

      1. Silvia, acum am vazut mesajele, intrasera in spam, le-am rezolvat … Bai, n-a fost singurul Ciobi pentru care s-au facut clase suplimentare, erau mai multi pilosi, nu-i mai stiu, dar erau vreo 4 picati … si au aliniat planetele si au suplimentat clasele … si au avut profesori mai buni decit noi … hahaha …

    2. am scris ceva ce n-a trecut !
      probabil era prea mare magarenia !
      bine ai venit, iti zic eu, dar poate nu e locul nostru aici, ca nu asta n-a fost subiectul discutziei
      asteptam deci sa ne traga Laur un shut in fund sa o taiem de pe blogul lui personal ….

  5. …protectia „divina” a venit ptr. vreo 64 de elevi care nu au facut de ris Liceul Mircea…oricum treptele respective erau niste aberatii…cp la treapta 1 sa inveti pe de rost zeci de comentarii mi se parea ceva total absurd…

    In alta ordine de idei in clasa a 11-a am avut si eu nota 8 la purtare, nu mai stiu, ca m-am injurat cu maistrul de atelier..un alcoolist de la liceul 4(de constructii)…taica meu il daduse afara de betiv cu ceva timp inainte …ala ne explica cum se zideste iarna pe zapada(’85 a fost un an tare friguros) eu mi-am bagat picioarele si am vrut sa plec ala m-a imbrincit, l-am injurat si pe el si pe zidarie, ala m-a fugarit dar nu m-a prins…etc,..bineiteles ca am aflat totul dupa ce s-a produs filiera: maistru-Faitar-Angelescu-Mama-Tata, etc…:-)…alte vremuri, alte personaje…

    Bai, dar cea mai tare faza din liceu a fost cind Doru A. a chiulit odata de la ore si „intimplator” eram si eu prin parcul teatrului … parca era si Tinel si Cata B.. ; il vad cum il alerga un militian prin parc(eram pe timpurile cu patrulele care te legitimau..)..intra Doru pe usa aia de metal a liceului care dadea in parc si il asteapta pe militian…ala da sa intre si Doru ii trinteste usa aia de metal in fata ….aluia ii sare cascheta din cap si cade in cur…acum imi dau seama ca putea sa-l raneasca pe bietul om…atunci m-am tavalit de ris… pina ne vede patrula…aia cu pusti cu bocanci nu ne-au prins..stiu ca am alergat ceva …Dupa aceea am aflat ca militianul l-a alergat si prin licue pe holuri dar s-a ascuns undeva dar nu mai tin minte unde..:-(…

    Laure, sper ca nu te superi ca umplem spatiul de pe blog dar subiectul este super..

    1. Ciobi, cum sa ma supar, frate … imi face mare placere. Îl tin minte pe Doru Ariton. Din ce stiu eu, s-a insurat cu sora unui coleg de-al meu de institut, bucurestean, comandant acum si el. Stiu ca a plecat si el din tara. N-am stiut ca ati fost asa dizidenti, sa intrati in conflict deschis cu militia comunista… Adevaru’ e ca Doru isi si permitea, parca … Treptele alea erau periculoase, barbate. Nu atit prima, cit a doua, care te putea transforma din licean in muncitor necalificat. Pe de alta parte … invatai, ca altfel … bun, mai era si practica in productie, si toti borfasii aia de maistri … da’ pe maistru’ ala homosexual, il ma tii minte, care nu stia cum sa se dea pe linga noi la dus, cind mergeam in agricultura? n-a stat decit un an, doi, a zburat din liceu.

    2. Mihai, eu am inceput cu „protectia divina”, deci pe mine poti sa te superi daca e ceva. Si chestia cu supararea, stii, la noi care ne cunoastem de la gradinitza, nu prea tine nici asta.
      Deci simt ca e „prescriptie” cum zic astia aici, de 30 de ani, putem zice totul ……
      Si Laur, povestea cu tine, Rucsi si mine ? Cind politia de „chiul” ne-a fugarit, ca din aproape fata Tomisului, am fugit ca niste nebuni si ne-am ascuns pe Mihai Viteazu, acolo unde se faceau matricole ? Un fel de magazinas cu o curte interioara …. Nici nu mai puteam respira ….. Poate ca nici nu ne-au fugarit … doar ne-am speriat noi. Si a doua zi diminetza la 5, cine era la urgentze le spitalul comunist ? Eu cu ai mei. Apendicita in urgentza. 13 noiembrie 1981. Miercuri. Ma tin acolo fara sa-mi faca nimic, doar analizele de sange, cu dureri de plingeam in hohote si-i rugam sa me opereze.Pela ora 20 vine un medic slabutz, cam la 55 ani, in rochie alba, cu parul ciufulit si lungutz, si-mi zice: „stii ceva, tu esti curajoasa, te operam maine, ca in seara asta e meci”. El serios. Eu incep sa urlu:”daca nu ma operati azi, MOR !!!!” Si uite ca intru in sala de operatie cu meciul in direct. Ei ma operau, meciul urla de la vreun televizor sau radio si eu ma uitam la tavan. …….. Da, minunat, sunt chestii care ramin gravate in creier. Ar trebui sa verific acum daca 13.11.81 era intr-o miercuri si daca a fost un meci, parca Romania-Turcia ……. ha ha ha !!!

    1. Baai … mi-aduc aminte cum ne-au fugarit aia de ne-am ascuns la ceaprazaria aia … si ne-au fugarit, n-am fugit noi de nebuni … atunci ti-a pocnit apendicele? nu mai stiam. Imi aduc aminte de operatie cind ne-ai povestit atunci, in parc, la Paris …

      1. da, atunci, din cauza efortului. atunci. …. si tampitul ala de doctor care-mi zice dupa operatie: bine c-ai tipat si urlat sa te operam, ca era pornita spre peritonita, pina dimineatza ai fi fost moarta !!!!! hai sa radem ha ha ha !!! …. ce magarie …. cred ca a fost prima oara din viata mea in care am inteles ca trebuie ascultat corpul … dar bineinteles ca nu constient, ci inconstient ….. ca inconstientul meu a urlat atunci la ei, nu eu insami, un „rahat” de copil inca de 17 ani, inhibat complet de sistem si familie ….

  6. Nu s-a suparat nimeni Silvia ! Ba chiar imi place sa ne aducem aminte de vremurile copilariei ….
    Laur, asteptam noi subiecte…:-)..
    V-am pupat!

  7. Mi-ai trezit amintirile…. In liceu aveam o fata de copil cuminte de nimeni nu credea ca sunt in stare de prostii. In clasa a X a i-am dat din greseala cu usa in cap maistrului de atelier si individul m-a dus repede la diriga, la doamna Leahu. S-a uitat madam Leahu la el lung si a zis ca mai mult ca sigur ca i s-a parut. Legat de economia politica, ma voi duce sa caut teza din clasa a XI a, o scanez si ti-a trimit. Facusem pariu cu un coleg (Silviu Ceparu) ca profesoara nu ne mai citeste tezele de multa vreme. Am inceput cu un citat de pe perete, scris de doua ori la rand, apoi am povestit un meci de fotbal (cred ca a fost Anglia Romania, 0-0) si am terminat cu acelasi citat repetat. A fost o teza deosebita ! 9

    1. Cu Leahu am facut istoria in treapta I. Am avut numai 8 la ea, fara mare eforturi. Dintr-a 11-a, a venit Dumitrascu, viitorul senator. M-am zbatut la un 6 civilizat ultimii doi ani. Eu istorie nu prea am invatat, dar el ma mai tine minte, ceea ce e chiar senzational …
      Ce promotie ai fost la Mircea?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s