Johnny

Domnule … eu am impresia că ai confundat această instituție de învățământ, domnule … Ce e tunsoarea asta? Ai impresia că ești la casa modei? De la ce școală vii? Eu, pierit … De la 25 … El, cavernos: Hm, aveam impresia că e școală bună … Eu, în gând, tot pierit: E și acum școală bună … și-am luat și premiu … Atât ar fi lipsit, să-mi iasă fraza asta pe gură … nu scăpam de miștouri tot anu’, cred …

Cred că ăsta a fost dialogul cu care am început prima oră de matematică din clasa a IX-a de liceu. Bun, pe mine și pe câțiva ne-a torpilat cu tunsoarea … Pe alții, cu altceva, cu uniforma, cu sarafanul, cu bentița … Pierdut, dragilor. La spate, pierdut, ce-s lațele astea … știți cum e pierdut? Nu știți, nu-i nimic, o să știe frizerul … da, frizerul a știut, normal … a doua zi parcă ieșiserăm toți de la școala de corecție.

Pentru a avea acces la ora de artimetică aveți nevoie de documente. Când spun documente, mă refer la trei articole. Pașaportul, carnetul de note, adică … Caietul de teme și caietul de plusuri sau de minuni. Caietul de plusuri sau de minuni va conține problemele din gazeta matematică la care vă veți abona din acest moment. Restul orei a avut o destinație precisă: introducerea în ceea ce s-ar putea defini scenariul orei de matematică perfecte … cum să așteptăm începerea orei de matematică, cum să fie tabla, buretele curat și umed … și să nu miroasă a oțet, că Johnny făcea matematică și nu salată, mă completează o fostă colegă de suferință, citind materialul … creta perfect uscată, cum să scriem la tablă când suntem scoși …  A doua oră, în treapta I am avut orele de matematică legate, câte două, a doua oră suntem cadorisiți cu o problemă de geometrie plană pe care bineînțeles că n-a rezolvat-o nimeni, ocazie cu care am fost acuzați de port ilegal de matricolă de liceu de matematică fizică, problema fiind în manualul de clasa a VI-a …

Ați făcut cunoștință cu Johnny. Profesorul meu de matematică. L-am avut profesor de matematică aproape doi ani … treapta I, adică, minus trimestrul 3 din clasa a IX-a, din cauza unui necaz pe care l-a avut atunci. Cât am fost școler am avut mulți profesori de matematică, unii mai buni matematicieni, poate. Cu unii am rămas prieten, chiar, după atâția ani. Chiar și așa, când mă gândesc la matematică, mă gândesc la Johnny. Ionescu Liviu, pe numele de civil.

Șmecher Johnny. Dur, foarte dur. La clasă era super disciplină. Ferească sfântul să intri în gura lui … avea o ironie tăioasă, nu cred că pot explica cât de varză te făcea când o zbârceai … emana o autoritate aproape militară. Copiat, vorbit în bancă, șoptit? vai de mine, ce-s astea … eram toți înțepeniți de frică. Riscam să nu ne prindem când lăsa creta pe colțul băncii, fără să spună vreun cuvânt … creta pe bancă însemna să te teleportezi la tablă. Cu cele trei documente. Pașaportul, caietul de teme, caietul de plusuri sau de minuni.

Nu știu exact de ce îmi era frică mai mult, de vreo notă proastă sau de miștoul pe care ți-l aplica …

Prima mea notă la Johnny a fost un 6 … cred că a fost cea mai fericită realizare din viața de liceu șasele ăla … la cât eram de terorizați și de crispați, faptul că n-a luat nimeni peste, m-am dus acasă de parcă venisem de la Podul Înalt, după ce-i snopisem pe turci …

În anii ’70 – ’80, la Mircea era un careu de ași la matematică. Domnii Caragea, Ionescu, Țifrea și Sava. Cum matematica era pentru 80% dintre absolvenții de liceu materie de admitere la facultate, iar facultatea era o etapă greu accesibilă chiar și dacă învățai, acești patru domni sunt la originea carierelor multor oameni ai Constanței.

Ajunsesem să-l admir pe Johnny. De altfel, cu toată marțialitatea asta a lui, Johnny era un mare sufletist. De prin trimestrul 2 din clasa a IX-a începuserăm să facem pregătire duminica. Chema toate clasele lui într-un amfiteatru, de la primul până la ultimul an de liceu … începea cu probleme care trebuiau tuturor … la vreo două ore, făcea pauză. Hai, juniorii liber, ne vedem la ore. Rămân cei de la a zecea în sus … și tot așa. Cei mari plecau la două … Duminica. Singura zi liberă. În singura lui zi liberă, Johnny făcea pregătire cu elevii lui. Fără note, fără pașaport, fără caiet de teme, fără plusuri. Doar cu miștoul.

Cu vreo 3 luni înainte de treapta a II-a, maică-mea are o revelație și se apucă să-mi programeze meditații.  M-a dus ea la un profesor foarte tare, director la liceul concurent … fixase ea zilele, cum, cât, toate amănuntele … dom’ director pune mâna și mă testează, iar la final în zice maică-mii … doamnă, are profesor bun la clasă, n-are rost să aruncați banii de pomană, n-o să aibă probleme la examen. Și n-am avut. Și n-am avut nici după alți doi ani, la admiterea în Institut, unde la geometrie am avut cea mai mare notă din 2500 de candidați. Au fost și alții care m-au mai luminat, am fost și eu care am muncit și m-am îndârjit pentru examen, dar nu știu cum, când am văzut rezultatele, tot la Johnny m-am gândit.

Din clasa a XI-a nu l-am mai avut pe Johnny la clasă. De altfel, din cauza necazului de care am pomenit, a fost și transferat din liceul Mircea. Careul de ași a fost descompletat … a rămas full de ași cu … șeptari în coadă … deh, ultimii doi ani am fost mai puțin privilegiați la matematică. Johnny pusese baze sănătoase, totuși. Șeptarii n-au reușit să strice ce apucase să facă asul.

Ăsta era liceul Mircea în anii în care, în învățământ, concurența era aproape palpabilă. Tot timpul aveam un examen pentru care să ne pregătim. Eșecul la oricare dintre ele, treapta a II-a sau facultate era o tragedie care îți influența extrem de negativ viața. Să fii elev la Mircea era aproape o garanție a studiilor superioare.

Astăzi este o altă lume. Facultatea este accesibilă oricui, chiar și semi-analfabeților … care rămân semi-analfabeți chiar și după ce-o termină. Astăzi, copiatul este sport național, este normalitate. Ierarhiile sunt stabilite de orice altceva, numai de muncă nu, iar comportamentul adultului proaspăt absolvent de astăzi este rezultatul celor trei rânduri pe care le-am scris mai sus. Asta e, dragilor și dragilor.

Nu l-am mai văzut pe Johnny din 1985, am înțeles că e pensionar de ceva vreme. Sunt convins că habar n-are că i-am fost elev. În gând, i-am mulțumit de multe ori pentru că mi-a fost profesor. Îi mulțumesc și acum, în scris, regretând că nu mai există mulți de Johnny în ziua de azi.

Anunțuri

7 gânduri despre “Johnny

  1. Pe domnul Ionescu l-am avut ca diriginte la Liceul Decebal , fostul 6, cea mai speciala clasa de matematica – informatica, un om aparte, formator de caractere.
    Am fost ultima lui generatie, 2002-2006 dupa care s-a pensionat . Nu s-a schimbat absolut deloc, primii doi ani, terorizanti ! N-au lipsit pasaportul, caietul de teme si cel de minuni. Ne-a ajutat sa ne formam ca oameni intr-o perioada in care nu se mai punea accent pe omenie, loialitate etc. Toti il pomenim cu drag desi ne-a „mancat” 4 ani din viata.

    Avea modul lui aparte de a rezolva problemele, iar eu nu intarziam sa i le creez, lucru care ne-a facut sa ne apropiem mai mult.

    S-a pensionat si s-a retras la casuta lui din comuna Poienari, Campulung Muscel. Toti il stiu pe profu de mate de la Constanta.
    L-am vizitat vara trecuta fiind cam singurul care stie unde sta. S-a bucurat tare mult, avand niste probleme de sanatate la momentul acela.

    Ma bucura faptul sa stiu ca v-a fost profesor.

    1. Ia te uita … ce mica e lumea … Uite, ma bucur ca am aflat cite ceva despre Johnny. Comuna Poenari?!? wow … m-as bucura sa-l vad. Recunosc, mi-a fost frica de el, dar dintre toti profesorii pe care i-am avut, cred ca el m-a influentat cel mai mult … Multumesc, Adi. Tu pe unde esti, când ajungi în țară?

  2. Spaima, frica, cele mai intense trairi de genul cu el le-am trait, toata clasa. Dar nu cred ca e vreunul care sa nu ii multumeasca. In vara vrem sa facem o reunine de clasa si am sa deplasez personal sa il invit din nou la catedra. Va tin la curent.
    Iar eu , momentan in Atlantic, voiaj in balast New York – P. Jose Venezuela.GM e 8,5m si Atlanticul neiertator. Urmeaza Trinidad Tobago, traversada pana la Rotterdam, descarcam, incarcam, iar USA si pe la mijlocul lui Aprilie acasa. Sarbatorile in familie au devenit un lux si mi-as dori sa fiu acasa de Pastele asta.

    Multa sanatate si spor la condei. Mi-am facut un obicei sa va citesc blogul, incanta ochiul si simturile.

    1. Multumesc, Adi. Pai … ce sa-ti spun, voiaj bun în continuare, bulăurile din Atlanticul de Nord lasa cicatrici in psihicul oricărui marinar … înalțimea metacentrică 8.5?!? ce stabilitate aveti, frate … mâncați și altceva în afară de biscuiți? Bun, aprilie, nu mai e mult. Te aștept pe la centru. Mai vorbim, mai vorbim.

  3. Adi .. daca sti pe unde salasluieste spune-ne si noua … adresa cat mai exacta.
    Eu personal i-as face o vizita sa ne mai radem unul de altul ca pe vremuri cand el ma persifla iar eu il enervam cand luam creta si ii demonstram ca se poate SI ALTFEL … dupa care printre dinti si nervos imi trantea cate un 10 ..

    Eu l-am prins in primul an cand a venit la Decebal … am terminat in 2001

    Mare om mare caracter.

  4. Am citit cu placere cele scrise de voi. Mie mi-a fost diriginte la liceul Decebal in perioada 1998-2002, dar mai interesant a fost ca a fost si dirigintele tatalui meu la liceul mircea cu multi ani in urma. Pot sa spun cu regret ca nu ne-am mai intalnit dupa liceu, cu toate ca mi-ar face o deosebita placere…

  5. Vremuri bune…mie mi-a fost diriginte in anii 1974-1978. Seria in care la bac, toti am luat 10 la matematica. Facuse un pariu cu seful comisiei, temutul Emanoil Vasiliu (prof la Poli in Bucuresti si autor a numeroase carti si tratate). A avut emotii si imi aduc aminte ca ne imbratisa la iesirea din examen. La facultate am luat toti cu medii peste 9.
    Johnny, moldovean de felul lui, pastra umorul fin si intotdeauna ne-a aparat in fata celorlalti si ne-a ajutat. Chiar la sedintele cu parintii ne mai ascundea cate o nota proasta. A fost profesor la Liceul militat din Campulung Moldovenesc, iar tatal sau a fost un recunoscut profesor de latina, prieten cu Nicolae Iorga. Imi aduc aminte cu placere cand s-a intamplat sa lipseasca profesorul de latina si i-a tinut locul. Ne-a intrebat razand: „Vreti sa facem latina sau mate?”, iar noi convinsi ca face misto de noi am spus: „Latinaaaaaaaaa”.
    Din pacate, la o intalnire cu fostii colegi am inteles ca in 2014 s-a prapadit rapus de un cancer la gat.
    Mare om, ii pastrez o frumoasa amintire….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s