Tragem linie …

Ne-am cam terminat treaba … cu hărțile noastre electronice, pe aici … Iar concluzii … am tras câteva …

• produsul pe care îl oferă Warsash Maritime Academy nu este știința rachetelor, vorba expertului care ni l-a livrat, Chris Lowe, ex. Navy, lt. commander … este foarte bine structurat, echilibrat, te trece prin toată teoria pe care trebuie să o știi, iar practica este super consistentă;
• programul e program, frate … nu există să întârzii sau să pleci mai devreme. Adevărul că, la cât costă programul, nici nu-ți prea vine să pleci … rigoare extremă, cu zâmbetul pe buze … telefoane mobile? forget it … la test, caietul pe masă? nici vorbă … iar testul, hm, departe de a fi formal. Bun, am luat în jur de 80% amândoi comandanții de România, dar chiar am avut un strop de adrenalină văzând testul dat pe computer, fără românisme. La practică a fost foarte exuberant domnu’ expert … ne-a oprit motoarele, ne-au căzut GPS-urile, a vrut să ne dăm cap în cap pe aici … am scăpat fără să răsturnăm mesele …
• totul extrem de funcțional … recepție, parcare studenți, parcare personal, bibliotecă, teren de sport, bazin, simulatoare, cantină, bar, biliard, de toate … toate sunt user friendly, se vede că ești acolo pentru un scop, iar de atingerea scopului depind salariile lor, prestigiul școlii și al Marii Britanii în domeniu … iar toate, absolut toate, au ștampila de neconfundat a nobleții care caracterizează lumea maritimă … lumea se strânge la un bar care nu poate fi decât cu parchet și fotolii de piele … barul nu poate avea tejghea alta decât de stejar iar masa de afară, de la intrare, e de fapt un cabestan vechi de vreo sută de ani. Biblioteca poartă numele Lordului Mountbatten, clădirea simulatoarelor pe al amiralului Jelicoe … lucrarea de artă din fața bibliotecii este exprimarea recunoștinței nu știu cărei familii din New York. Toți au fost produse ale școlii și finanțatori, la timpul lor, ai nevoilor Academiei. La noi? Ha … am eu niște exemplare în orizontul imediat de discutat, dar nu e cazul, deocamdată.

Eu sunt mulțumit că am ajuns aici. Am vrut să văd ce livrează o instituție de învățământ care stă la baza formării resursei umane în Marina Marii Britanii. Nu am fost dezamăgit. Bun, are și Academia Warsash provocările ei … până în acest an, guvernul Marii Britanii a subvenționat învățământul de marină. Din acest an s-a intenționat ca mare parte din costul școlii să fie transferat spre studenți. Și costă … aproximativ 9,000 lire anual. Săptămâna asta, cu toată austeritatea guvernului Cameron, se pare că a cedat presiunilor lumii maritime și-a revenit la sentimente mai constructive. Marea Britanie controlează direct și indirect un foarte mare procent din transportul maritim care se întâmplă pe planeta asta … greu să impui ceva în detrimentul industriei care-ți aduce supremația pe comerțul globului.

Cât despre costuri … La noi, anul academic la instituțiile de învățământ superior de marină costă, nu știu, de 10 – 12 ori mai puțin. Cred că nici nu merită mai mult. Dacă aș avea o putere, l-aș face 5,000 euro. Poate am scoate și ofițeri de marină la scorul ăsta. Ce iese acum …

Da, deci … o experiență folositoare sub toate aspectele.

Testele le-am parcurs în echipe de câte doi. Partenerul meu? Mick…. Cum, n-ați auzit de Mick? Vă spun eu … 55, tată de trei ori, bunic de 2. Șase ani în Marina Regală, transmisionist. De la plecarea din marina militară și până acum, adică de 33 de ani, lucrează pe ferriboat-urile din sudul Angliei … 31 de ani marinar, nebrevetat adică, iar de 2 ani, ofițer de punte. A absolvit Warsash la 53 de ani. Mi-a zis că îmi dă un mail când mă ajunge din urmă și ajunge comandant … azi, m-a întrebat dacă mai merg pe mare. I-am zis că nu … i-am zis și cu ce m-am ocupat … politics? fuck’em … when are you coming back at sea, captain? you are not a guy making a career from eatin’ shit … Ha, și nici măcar nu i-am spus că politica m-a băgat la pușcărie … am vrut să fac impresie bună, totuși.

Și mai e ceva, vorba lui Steve Jobs … o discuție care mi-a întărit anumite convingeri pe care le am despre capabilitățile unei societăți la un anumit moment al istoriei … într-o pauză, stăteam de vorbă cu un domn polonez al cărui nume n-am nicio șansă să-l rețin … Sobieski, poftim … ce-mi spune domnu’ Sobieski … că șantierul din Sczeczin s-a desființat de vreo 3 ani, lăsând fără job-uri vreo 6.000 de oameni, toți a doua, a treia sau a patra generație de constructori de nave. Asta că plecasem de la faptul că în flotă avusesem 3 nave construite acolo: Curtea de Argeș, Alba Iulia și Neptunul … când am ajuns la flote, ce zice Sobieski … ah, dar flota poloneză nu mai există … mai aveam două companii. Le distingea culoarea coșului navelor, la una erau galbene toate coșurile, la ailaltă erau albastre … acum nu prea mai sunt și dacă mai sunt câteva nave, se înmatriculează în Germania, e mai avantajos … și încheie apoteotic Sobieschi: guvernul nostru nu este deloc fericit că avem ieșire la mare …

Da. Mai știu eu unul la fel de fericit …

Ideea e că, translatând experiența poloneză peste cea a noastră am ajuns la concluzia că atât poate face un popor, de mai la vest sau de mai la est, din avuția națională, din avuția publică … din bunurile pentru care nu a existat motivație economică, din investițiile tuturor și ale nimănui … ați văzut ăști douăj’ de ani, nu? Că ne-a chemat S….cvzysz sau Cutărescu le-am făcut varză pe toate …

Anunțuri

4 gânduri despre “Tragem linie …

  1. „Teste fara romanisme”. Am stat patru ani in facultate in America, sa-mi „refac” studiile. M-am bucurat sa invat ceva cu adevarat si sa uit de testele „cu romanisme”. Am avut examene cu cartea deschisa – dar cartea nu ne folosea decat daca studiasem inainte si stiam unde sa cautam jumatate de raspuns – restul era din ce am invatat in clasa. Mi-e rusine sa le spun aici in ce hal se copiaza in unele „facultati” din Romania, cum se cumpara diplome si cum se aduna cotizatia pentru examene… Mai recent citeam de scandalurile de la Universitatea Ovidius. Mi-am adus aminte de scandalurile de care scriam din 1996-1998, cand Mincu se certa cu Bavaru in Senat, fata camerelor de luat vederi. Balcanisme. Balcanisme.
    Ma bucur ca ai avut sansa sa unei educatii mai bune – in trecut si in prezent. Demnitatea ti-o pot calca in picioare tovarasii care practica „romanismele”, dar educatia nu ti-o poate lua nimeni.

  2. Da, Simona, asa e. Am avut sansa unei educatii mai bune, sa zicem. Nu ca aici, e drept, dar mult mai bună decât ceea ce se întâmplă acum în învățământ … nenorocit de oameni care au învățat în sistemul educațional mai bun, în care am studiat și eu. De unde ajungem la concluzia că educația nu e suficientă dacă se agață pe un caracter deficitar.

  3. De unde se vede ca de oameni depinde totul, nu de regimurile politice. In cel mai bun caz, un regim politic poate incurca niste oameni care vor sa faca ceva! Si suna ca dracu sa-i spun eu regimului politic ca am iesire la mare! Pur si simplu, trebuie sa-i intorc spatele si sa fac e trebuie. Desigur, daca stiu si daca pot!

  4. De oameni, depinde, da … Numai ca oamenii nu actioneaza in directia corecta fara un bagaj moral, poate si fara motivatie financiara, desi, in opinia mea de pionier, lucrurile mari nu se fac pentru bani, ci pentru ca trebuie. Si sunt unii oameni care fac ce trebuie. Se pare ca noi nu am avut suficienta rezerva la acest capitol, de oameni care sa faca ce trebuie. Si daca nu s-a facut atunci cind se putea … acum cuvintele astea par desuete … cum adica cineva sa faca ce trebuie? si lor ce le iese? mda … si culmea e ca cine gindeste asa, gândeste corect. Eu n-am gândit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s