Well, it seems that HMS Nottingham found Australia the hard way … Englezii au modul lor specific de a relata chiar și o situație extrem de tehnică, cum ar fi punerea unei nave pe uscat … adevărul e că sună mai bine să spui că nava majestății sale a găsit Australia „în modul dur” decât să enunți că ofițerii au fost varză și au pus vaporul pe uscat în Australia, iar reparația a costat 39 mil lire …

Sunt la curs … suntem, că ne școlim doi … echipa de pe Rîmnicu Vîlcea, care acum 20 de ani a vopsit gaura-n bleu … ajunși comandanți, studiem cele mai electronice hărți la Academia Maritimă de la Warsash. Totul aici respiră a marină. Școala e în sudul Angliei, pe malul apei, pe malul unui estuar, de fapt. Clădiri de maxim 3 etaje, risipite ici si colo. Corpuri de clasă, simulatoare și cămine … pentru studenți și pentru visiting officers, nu pentru noi, c-am fost mai fraieri, nu mai erau locuri, așa că facem naveta în Southampton. Cu 4,25 lire un drum, ca să nu ni se pară prea ieftin efortul … nu e departe, dar așa aproape cum e, tot ne ia vreo oră. Pe drum, trecem pe lângă o marină plină de bărci la iernat … cred că sunt câteva mii de bărci cu vele și cu motor, care mai de care mai aranjată, care mai de care mai frumoasă. Totul pus la punct, cu eleganță și respect față de ambarcațiuni și față de oamenii care le manevrează. Pub-uri … calci pe ele ca pe dude … și sunt ba The Old Boat, ba The Ship, ba The Red Lady … nu pline, câțiva oameni, dar toate cu marea imprimată-n toate … colaci de salvare, butoaie, ancore, parâme, mă rog, de toate.

În școală, toată lumea în uniformă. Cămașă albă, cravată, grade pe umăr. Cadeții au, în majoritate, logo-ul companiei care îi sponsorizează. Maersk, Carnival Lines, am văzut și de la Smits Interantional … asta-i cea mai mare companie de remorchere din lume, sau era. Olandeză. Companii de peste tot plătesc ca să-și școlarizeze la Warsash viitorii angajați. Au încredere în ceea ce li se inoculează aici. Nu e vorba numai de cunoștințe, este vorba de un set de valori care cuprinde și cunoștințele … respect, deprinderi marinărești … profesionale și extra-profesionale. Da, extra-profesionale, că mediul în care intră îl dirijează spre activități marinărești și când se relaxează … când vrea să impresioneze o duduie, o plimbă cu barca și-i arată vela, nu o duce la Adi de la Vâlcea să se vaite ăla de inimă și să dea amândoi transpuși din gene … În fine … lumea e grăbită, toți merg undeva. Sau vin de undeva. Nimeni nu are nervi. În afara mea, care turbez că stau la coadă la cafea o jumătate din pauza de jumătate de oră. În rest, celorlalți li se pare absolut normal, drept pentru care, la ultima pauză de cafea, sunt și eu la fel de liniștit ca și restul turmei. Ne dă și bonuri de ordine … cappuccino decaf, no. 46 … bun așa…

Cursul, beton … nu că noi l-am face mult mai rău, unde lucrăm noi … e altă organizare și nu e spațiu de comentarii. Comandantul care predă, venit din Royal Navy, e mai tânăr ca noi, vorbește foarte repede, dar e haios, are tot felul de poante și se vede că-i face plăcere să fie în fața noastră. Programul e program, terminăm exact la 5 seara, just in time să scăpăm autobuzul de întoarcere și să-l mai așteptăm o oră pe următorul … măcar știm exact când vine. 18.21. Și vine. La 18.21. Iar 4.25 pounds … Autobuzul are de toate, televiziune cu circuit închis, avertizări peste tot … când ajungem la Southampton știam unde să stau în caz de incendiu, sau până unde să mă aventurez dacă vreau să cobor pe ușa din față. Șoferul este deosebit de eficient. Cu dreapta rotește roata aia de căruță care ține loc de volan, cu stânga îmi dă mie restul. Îi dau o hârtie de 5 lire. O netezește, o pune cu madam ză cuin pe față. Se uită scurt, să o potrivească … după, fără să se mai uite, îmi dă o monedă de 50 de pence, alta de 20 și una de 5 … și gata. Ne spune că o să ne spună exact unde să coborâm … Și ne-a spus. Am văzut un documentar pe Discovery despre șoferii de autobuz din Anglia, cei care conduc autobuze supraetajate. Școala durează un an. Foarte complicată. Examenul este foarte dur, mulți candidați, puțini aleși.

Cred că ăsta-i drumul spre succes … Mulți pe puține locuri. Și să se bată cu adevărat pe ele. Că sunt șoferi de autobuz, ofițeri de marină sau procurori la deneaua … Până când sistemul, oricare ar fi el și ce va avea ca subiect, nu va așeza lucrurile pe competențe și rezultate, n-avem ce spera de la viitor. Și atunci poate vom avea ofițeri de marină mai buni, ambarcațiuni de agrement mai multe și fete moarte după vele și nu după manele … și autobuze care vin la timp și mai puține accidente și șoferi mai politicoși.

Și mai e o chestie … lumea să învețe ce le trebuie și nu avioane. Uite, un exemplu de la Academia Maritimă Warsash, școală care aparține Universității Solent din Southampton, universitate în topul școlilor din Anglia … The Gyro is something that spins very fast and points north … Să mor dacă aș fi putut descrie girocompasul mai succint. Dacă m-ar fi întrebat pe mine ce e ăla, i-aș fi vorbit juma’ de oră. Așa e. Se învârte repede și arată nordul. Și cu fraza asta dom’ comandant provenit din Marina Regală a Marii Britanii a anulat sute de ore de toceală de-a-n boulea … matematici care mai de care mai speciale, mecanică teoretică, subiecte complicate și probleme și mai complicate … eroarea de nu știu care grad, precesie, nutație … luxație și pixație și corecții la corecții și ungerea la scurgere. Toate astea ne-au amărât zilele prin școală, poate au cauzat câteva restanțe dar în niciun caz nu ne-au făcut marinari mai buni.  Alt exemplu … astăzi, am întârziat 13 minute. I-am spus omului, frate, autobuz zero nu există, iar noi am venit cu primul autobuz … Da? Senzațional, dar mă tem că va trebui să luați un taxi, pentru că dacă mai întârziați, nu vă primesc în examen …

Așa că … dintre noi doi, eu, care îi pot vorbi juma’ de oră despre ceva inutil dar întârzii la curs și el care știe exact ce-i trebuie despre un agregat și nu întârzie, deci, dintre noi doi, el e mai bun. De asta ei sunt unde sunt și noi ne batem cu găinile pe dude. Vă țin la curent.

Reclame