Tot despre școală …

În liceu, am avut câțiva colegi din județ. Din Eforie Nord, din Năvodari, din Neptun, din Mereni. Până să intru-n politică, nici nu am știut unde-i Mereniul. Undeva sud-vest de Constanța, într-un câmp. Ba aveam o și-o colegă din afara județului. Lehliu-gară. Îmi aduc aminte că era foarte rigidă și foarte țâțoasă. Aerul curat dezvoltă plămânii, probabil…

Cu ochii părintelui ce sunt astăzi, realizez ce eforturi făceau copiii ăștia să învețe la Mircea. Efort logistic, mă refer, că toți erau okay, învățau bine. Departe de familie, cei care stăteau în gazdă sau la rude. Mereu pe drumuri, navetiștii.

De exemplu, colegul care făcea naveta de la Neptun. Trenul din Mangalia trecea prin Neptun pe la 5 jumătate dimineața. La paișpe ani, noaptea, pe jos până la gară. În tren, hopa sus. O oră și ceva până la Constanța, personal, deh. Ajungea în Constanța până-n 7. Școala începea la 8, deci tot pe jos până la liceu. Mânca o plăcintă pe Ștefan cel Mare, vis-a-vis de Cina. Îmi aduc aminte că era mereu în clasă când ajungeam eu… bun, ăsta nu-i un criteriu, eu niciodată n-ajungeam printre primii. Tragedia mare era la plecare. Trenul de Mangalia era pe la 2, dacă nu se învoia de la ultima oră, următorul era pe la 5, ajungea acasă pe la 7. Și a doua zi de la capăt. Șase zile pe săptămână. Patru ani bătuți pe muchie, în tren ca acasă, micul dejun în mers, prânzul acasă, cu noroc, sau în loc de cină, fără noroc. Era bun la matematică colegul meu din Neptun. A și dat la facultatea de matematică, n-a intrat, a fost admis în sesiunea de toamnă la Ploiești, la petrol și gaze. Păcat, școala a pierdut un profesor bun de matematică… și industria n-a câștigat un inginer, că a lăsat și petrolul și gazele de capul lor. Efortul de-a învăța rămâne. Și dacă acum douăzeci și ceva de ani mă lăsa rece chinul ăsta al lui, azi, îl privesc cu alți ochi…

Vedeți mulți dintre copiii noștri de astăzi, dispuși la un astfel de efort? Sau, altfel spus, câți dintre părinții de azi am fi dispuși să ridicăm educația la un asemenea nivel ca să ne supunem copiii la așa efort? Eu zic că răspunsul este negativ în ambele situații … Copiii nu mai livrează, okay, dar și părinții intrăm în cursa asta, ajutați și de convingerea că peste tot este la fel de rău. La fel de rău, nu de bine. Da, păi, stai și te gândești, dacă la școala de lângă casă, se face exact același lucru ca peste tot, atunci ce să ne mai batem capetele, ce să ne mai chinuim… Ba, poate la școala de lângă casă, copilul are șanse să ia medie foarte mare, care acum folosește la admitere, nu? Pleacă avantajat din start…

Și cât de aproape de casă este școala, copilul trebuie să ajungă acolo musai cu mașina, nu-i așa? Toate liceele din orașele mari din România generează fracturi de circulație. Unii iau, alții lasă odraslele la liceu. Copiii nu mai știu să meargă cu troleibuzul, nu mai interacționează cu lumea, nu-și mai planifică intrarea în viață. Nu mai depun efort. Nu mai pun preț. Și asta se schimbă în generații, din păcate.

Eu cred că, după ’89, am importat foarte multe lucruri de care nu aveam nevoie. În general, iar în ceea ce privește educația, în special. Manuale alternative, reformă continuă, toate prostiile din lume se încearcă în educație. Și rezultatele încep să se cam vadă. Rezultatele din ce în ce mai dezamagitoare.

A fost deunăzi, la Realitatea TV de Constanța, o emisiune despre educație. În afară de o doamnă de la Telegraf care dădea vine pe președinte și pentru deficiențele din educație, era invitat un tânăr student la Universitatea din Manchester. Calm, măsurat în vorbă, foarte explicit, a arătat ce înseamnă să înveți într-un sistem așezat, care dă rezultate măsurabile. Cursul este vârful iceberg-ului, este 10% din ceea ce ți se cere la examen… Cum, nu te pune nimeni să înveți ca papagalul cursul și te-ascultă din el, întreba moderatorul. Și cum e la bibliotecă? Telegrafista, marțial: În Constanța, biblioteca se închide la 5… că nu sunt oameni, că i-a dat afară Băsescu. Studentul; noi avem în facultate o bibliotecă mult mai mare decât asta din Constanța. Iar în sesiune, studenții dorm în bibliotecă…

Îmi aduc aminte, când am învățat eu la Universitatea din Anvers, avem un coleg, cel mai în vârstă, care acum e șef de catedră la cea mai mare Universitate din Liberia, care dormea în bibliotecă. Și doar nu vă imaginați că în bibliotecă lucrau doamne acre, cu melcișori în cap și pretenții de cercetători nemărturisite ca la noi… nu, tot studenți, că de-aia se putea dormi acolo.

În România, educația s-a îndepărtat de noi, de toți. De copii, care n-ar mai face efortul s-o capete, de părinți, care au ajuns s-o contemple, ca pe o bătaie de cap, o cheltuială necesară în drumul copiilor către viață. S-a îndepărtat și de economie, de industrie, de administrație, de toate sectoarele de activitate, din ce în ce mai nemulțumite de calitatea absolvenților.

S-o fi apropiat de cineva?

Probabil, de puțini, de unii profesori, conducători de doctorate tembele, de masterate fără număr, mulți cumulând norme peste norme, susținând niște prelegeri de-o platitudine înfiorătoare. Ca să fii performant, trebuie să te pregătești continuu, mă îndoiesc să ai timp, cu 3-4 norme, la universități diferite, în orașe diferite…

Bun, exagerez, nu toți profesorii sunt la fel, dar sunt enorm de multe cazuri exact așa cum grotesc vi le-am povestit.

Vă imaginați că ceea ce se întâmplă în educație e vina unei persoane, sau chiar a unui guvern? Nu, dragilor. Nu. Ceea ce se întâmplă e rezultatul unei munci colective de persoane care au luptat la baionetă să aducă sistemul în așa hal. Au zăpăcit lumea, și-au elaborat manuale alternative, care mai de care mai idioate, au fragmentat curricula de o manieră de nu mai înțelege nimeni nimic. Și-au vărsat tot năduful asupra bietelor materii. Ba cu teste naționale, ba fără teste. Media la examen contează atât sau atât. Nu se specifică dacă e vorba de examenul copiat…

Profesorii nu mai au chemare. Nici nu prea are ce să-i mai cheme sub armele învățământului. 250 euro salariu mediu e bătaie de joc. Dar unii nu-i merită nici pe ăștia.

Și plecasem de la naveta din liceul anilor ’80…

Vedeți vreo rezolvare? Eu, cât mă consider de bine intenționat, nu văd vreuna.

Anunțuri

2 gânduri despre “Tot despre școală …

  1. Oare drumul spre inapoi e calea buna?
    Stiu si eu o poveste din 1945-1948 din liceul teoretic Ienachita Vacarescu din Targoviste (elita ca si Mircea, chiar ceva mai bun). Profesori burghezo/mosieresti, sistem scolar burghezo-mosieresc: liceu de 8 ani dupa 4 ani scoala primara. Ne bagau in cap multe, multe, multe cunostinte: memorare, memorare, memorare. Cunostintele sunt materia prima a gandirii. Asa ca acumulam multa materie prima. Concomitent ne puneau sa invartim prin cap acele cunostinte prin GANDIRE. Si ….. A venit reforma invatamantului din 1948 … si … se stie … Nu drumul inapoi e calea!
    Poate sa copiem de la altii. Din Spania de pilda, unde la ultima cl de liceu fac la Mate numai ecuatiile de gradul 2. Sau din Franta unde la Academia Navala se invata noduri marinaresti si nomenclatura barcii (fara Mate!). Nici pe acolo nu e poteca cea buna.

    Hiba la noi e ca nu le bagam in cap cunostinte multe si NECESARE. Calculatorul si televizorul gandesc si pentru ei! Programele de liceu sunt incarcate cu balarii. Cultura generala!! Asta e Liceul. Ce e aia ???

    1. Aveti dreptate. Ma rog, sunt nuante ici si colo, dar pe ansamblu, observatiile sunt corecte. Reforma invatamintului a fost un sir de modificari care mai de care mai neinspirate pentru ca majoritatea schimbarilor au fost raspuns la necesitatile responsabililor cu schimbarea si nu raspuns al intrebarilor pe care ni le puna viata tot mai des. Principala lacuna a sistemului de invatamint din Romania este buna intentie. Rezultatele? Deplorabile nu neaparat prin nivelul de cunostinte al absolventului… lipsurile se pot corija dupa absolvire. Ce nu se poate corija estea atitudinea. Nu se poate corija mentalitatea de misecuvinist cu care ies tinerii domni si domnisoare de pe bancile scolii. Sau poate se poate corija dar n-am gasit eu calea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s