Grea viața de român…

Ieri, am plecat la București. Am proces luni și am zis să mai schimbăm decorul, tot am fost nevoiți să ne sălbăticim, să nu ne târâm și prietenii în capturarea României, piesa de teatru de marți seara a denea.

Pe autostradă, eu conduc, Adriana urlă la telefon… Ce s-a întâmplat? Aveam un stick Vodafone, pentru internet. Am crezut că l-am pierdut, ne-am luat și de Alexandra că nu știe ce-a făcut cu el… l-am lăsat dracului… dar nu ne-a lăsat el. După 5 luni, am recuperat procesul verbal al percheziției media de la noi de acasă. Și observăm că, în înțelepciunea ei, echipa de căutători ai lui Ciripcel, Ciripcel fiind căutătorul VIP de la denea, bronzat, cu bărbuță și privire preocupată, care se ițește unde vede o cameră de luat vederi care transmite-n direct o mega acțiune anti-corupție de genul meu sau a soacrei ministrului Borbely… așa, deci, în înțelepciunea ei, echipa a confiscat stick-ul de internet, identificându-l ca mediu de stocat date inscripționat Vodafone… Eh, ce ziceți?  Deci, găsim stick-ul, dăm să-l anulăm, și-așa l-am plătit degeaba, e la denea, poate se dau pe net cu el și mă acuză de cine știe ce altceva… Adriana se ocupă, telefon la Vodafone, ăia da, îl anulăm, mergeți la un dealer vodafone să lăsați și ceva scris… femeia, disciplinată, face exact asta… Pe autostradă sună managerul de contract, de la București… că să se ducă să facă cererea în scris. Ea, am facut-o, am depus-o. El, nu, că așa ziceți dumneavoastră, dar la mine nu a ajuns. Ea: ce, mă faceți mincinoasă acum? El, vă duceți dumneavoastră și mai faceți cererea o dată. Ea: nu e treaba mea, dumneavoastră, dacă tot sunteți managerul contractului nostru, trebuia să îmi spuneți: domnă, nu găsesc cererea, dar am s-o identific, mulțumesc. El, pe-a lui, că să facem o cerere din nou… Ea a înnebunit, am avut impresia că sare din mers pe geam… Până la urmă o să fie nevoită să meargă înapoi la Vodafone-ul unde a făcut cererea scrisă să vadă care-i treaba…

Și acum concluzia… de fapt, cred că îmi ies mai multe otrăvuri pe nări acum… Este deosebit de greu să trăiești în țara asta… și vina ne aparține… Prin Vodafone-ul întâmplării noastre trebuie să înțelegeți orice multinațională care a venit în România cu aerul lui Columb care-i civiliza pe băștinași și se comportă ca atare. Încrezuți, fițe, serviciul pute de suficiență și incompetență… contractele sunt exclusiv în beneficiul lor, costuri enorme pe buzunarul celor mai săraci cetățeni ai Europei, care suntem noi… suntem captivi în contracte de 2 ani, ai parte de costuri de nu-ți imaginezi, dacă vrei să reclami stai de vorbă cu robotul care-ți spune de câte ori să apeși pe 1, 2 sau 5, ca să afli nu știu ce promoție… În cazul nostru, numărăm zilele unui contract care expiră în februarie, am plătit de ne-a ieșit pe nas, ca acum, să stai pe drumuri din cauza unei cereri care dublează o cerere telefonică, înregistrată, după cum te avertizează robotul… Ba aseară, ieșind cu nașii noștri la masă, am aflat una și mai gogonată, cum Vodafone-ul a taxat dublu contractul unui client, pentru trei luni. Sună omu’, reclamă. Ăia, la un moment dat, răspund: aveți dreptate. Foarte bine, cum facem? Păi de acum vă taxăm corect. Bun, și cu banii de până acum? e, asta nu mai e treaba noastră… Cum, nene, ești normal? Nu, păi nu avem cum să vă rambursăm banii… în fine, după ce se ceartă la greu, omu’ ajunge să-și bage, foarte explicit… Ăla, domnule, aveți grijă, convorbirea este înregistrată… Foarte bine, mi-o mai bag o dată… și uite așa, au mai scăpat de un client iar judecătoriile au mai căștigat un proces…

Iar asta, domnilor, nu mai este treabă de guvern, miniștri sau de președinte. Nu. Este treabă de educație, cultură socială, la noi toate deficiente… Este decontul anilor de bătaie de joc în învățământ, ani care au produs pițipoance și pițiponci, fără modele, fără orizont, fără cultura muncii. Și hai, că-ți strică un nătărău o zi, două, că te pune pe drumuri e nașpa, dar trece… ce se întâmplă cu noii intrați din sănătate, învățământ, care strică vieți. Sau, în justiție, că asta o trăiesc eu acum, pe propria-mi piele…

Soluția e la noi, la toți. Trebuie să ne obișnuim să ne vedem de treabă. Ăla de la ghișeu să-și vadă de ghișeul lui, ăsta de la Vodafone să realizeze că ia salariu mult mai mare decât media acestei țări din supra-taxarea mea și merit măcar să-mi vorbească frumos… și exemplele pot continua. Iar când lucrurile astea se vor întâmpla la scară mare, atunci o vom duce mai bine. Până atunci, nu.

Ne mai mirăm că, dacă te uiți la oameni pe stradă, majoritatea sunt încruntați și nervoși? Păi cum să ne mirăm… dacă la fiecare moment al vieții tale de român ai parte de așa ceva? La pâine, la primărie, la ziare, la… Vodafone. Ne facem singuri viața amară. Singuri, de proști. Și timpul trece, iar noi ajungem din ce în ce mai amari, mai gri. Asta e.

Și cu Vodafone, rămâne cum am stabilit. Mai avem aproape trei luni de servicii de rahat. După aia sunt în stare să trec și la cartelă, doar să scap de acești mârlani. Pe banii mei, mârlani.

Anunțuri

8 gânduri despre “Grea viața de român…

  1. Cartela cred ca ar fi cea mai buna optiune. Eu am avut o problema similara cu cei de la Cosmote… Angajatii lor la fel de necivilizati, deranjati de tonul meu iritat, imi tot atrageau atentia ca sunt nepoliticoasa, in timp ce ei urlau la mine ca nu am citit corect contractul de furnizare servicii ca altfel as fi stiut ca ei nu au responsabilitatile pe care presupuneam eu ca le au… Si din nefericire eu mai am un an pana la sfarsitul contractului si pana atunci suport sa-mi ofere serviciile in „limitele posibilitatilor”, asa cum au precizat angajatii companiei…. Deci succes si voua si nervi de otel! Si poate asa veti trece mai usor peste toate ororile astea.

  2. dar sa primesti o amenda la Garda financiara, sa o achiti ca un bun cetatean, apoi sa te trezesti acasa cu cazier fiscal ca nu ai platit amenda si 5 ANI nu mai ai voie firma,Am chitanta, ca am achitat.N u exista institutie a statului sa imi stearga greseala aceea.Asa ca ……..o cartela, un Vodafon, un mobil………………….imi vine sa urlu, dar se uita copiii la mine ca la ciumat.

      1. ma chinui de 6 luni…..am avocat in acesta spetza.cineva imi zice sa dau Romania in judecata…………..nu am timp de astea, dar ma gandesc, cica se castiga bani buni. Sper sa reusesc, a facut adresa si la presedintie

  3. Da si eu am patit la fel cu stick-ul, 2 ani m-au jumulit… Am observat ca printre ultimele gaselnite a celor de la Vodafone, este schimbarea lunara a ascunzatorii celor de la relatii cu clientii (*222/1/2/2/1/…2/3/3..) si aparitia (intamplatoare…) a unui serviciu direct de relatii cu clienti (*555), evident cu suprataxa.

  4. Am venit in Romania pentru doua saptamani, dupa opt ani de America – ani in care am refuzat sa mai vorbesc romaneste si sa frecventez orice comunitate de romani. Am zis ca lucrurile s-au mai schimbat, poate s-a civilizat tara, s-au mai linistit oamenii. In Constanta, mi-au trebuit cinci zile sa obtin un stick amarat ca sa ma conectez la Internet si sa vad ce se intampla acasa in California. Oriunde am mers, orice ametzit care avea un scaun sub fund s-a comportat jalnic, la modul „ce-mi cereti mie informatii unde sa gasiti aia si aia… eu ma ocup aici cu evenimente sportive…” (tovaras la Sala Sporturilor in Brasov, unde intrasem sa intreb unde este firma aia de inchirieri de masini, ca toata lumea imi spunea „e la Sala Sporturilor” si nu era nicaieri”.
    Mi-a crapat obrazul de nenumarate ori explicand prietenului meu american cum e cu tiganii, cum e cu jecmaneala la aeroportul „international” Otopeni, unde inscriptiile sunt numai in romana. Am avut noroc cu prietenii si familia mea, ca sa ne salveze de aspecte jenante (taximetristi, etc) ale culturii post-decembriste. Cum ar fi nenea de la Vodafone, de care mentionati. Jenant.
    Sincer, mi se rupe inima sa citesc prin ce treceti… Tara frumoasa, pacat ca e locuita. Pana si mama, care a ramas aproape singura acolo, imi spune sa nu vin decat in vacanta…

    1. Din pacate, asta este, stimata doamna. La asta ne-a dus invatamintul fara orizont, un standard incredibil de jos in educatie. Si de aici vin toate… grevat si pe caracterul deficitar din gena a majoritatii. Imi pare rau ca am ajuns sa spun asta, dar va felicit ca ati plecat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s