Salutări de la Agigea…

Nu știu dacă vă mai aduceți aminte de filmul ăsta… Un film comunist care proslăvea realizarea canalului Dunăre – Marea Neagră… Și-l proslăvea și-l proslăvea… Și-n timp ce-l proslăvea, se mai întâmplau și drame comuniste… Șerban Ionescu dădea să se-nsoare, da’ n-avea cu cine, c-o descoperise pe împricinată cam sprințară… blocului comunist i se punea temelia la începutul fimului și până la sfârșit se-nvârtea după soare, Nae Caranfil se certa cu părinții numai și numai să poată da cu sapa la canal… parcă era și Dan Puric pe acolo… până să se popească.

Vă imaginați, cred, filmul e de-un fermecător non-sens. E bun așa, ca sursă documentară, cum era tineretul anilor 80… într-una din pauzele de la sapă, eroii noștri tineri și brigadieri dau o fugă la discotecă… la Costinești, în Ring… curat, muzică bună… nu tu manele, nu tu shaorma… civilizat. Tinerii îmbrăcați de la fondul plastic, chiar frumos. Te întrebi ce planete au trebuit să se alinieze să ne transformăm în poporul kitch de azi…

Bun, Agigea, că aici eram. Mi-a semnalat nevasta următoarea speță: cum ajungem să ne extragem câte-un cuvânt din vocabular și să nu-l mai folosim… în cazul nostru Agigea, de unde transmiteam salutări altădată. Păi, cum… păi, uite-așa… După cum probabil știți, am fost acuzat că am capturat țara, că aș fi făcut nu știu ce în vama Agigea… Tot nu știam cum am ajuns eu relaționând cu vama Agigea, eu, care ultima oară am fost acolo prin 2008, cred… Și ne cade fisa… am văzut pe stenograme cum povesteam eu viguros că sunt în Agigea. O dată, poate de două ori… Eu aș elucida misterul aici, nu știu la ce o să-mi servească… Noi stăm în Eforie Sud. În 2010, ca și acum, munceam în Constanța… Între Constanța și Eforie Sud se interpune nefericit localitatea Agigea… Tranzitarea sus numitei localități durează vreo 45 de secunde. În anii de când stăm în Eforie, neavând altă șansă de a pleca de acasă sau de a mă reîntoarce fără să trec prin Agigea, în cele 45 de secunde dimineața și cele alte 45 de secunde seara o fi sunat telefonul de vreo 200 – 300 de ori… De câteva ori, oi fi fost suficient de tâmpit să răspund la întrebarea „unde ești?” „în Agigea”… și uite așa, din zbor, atenția domnilor care păzesc țara să nu care cumva să ne-o furăm unii altora a fost în mod judicios atrasă: băh, ăsta-i tot timpul în Agigea. E ceva dubios. Gata, e băgat. A capturat România. Ia să-l arestăm…

Și uite așa, domnilor și doamnelor… așa am ajuns să nu mai salut Agigea.

PS. În cei 25 – 30 de ani de când am salutat Agigea în film, s-au schimbat multe față de comunism. Ecluza, portul, podul peste canal, depozite și companii de-o parte și de alta a drumului… Un singur lucru a rămas la fel. Procurorii.

Anunțuri
Publicat în DNA

3 gânduri despre “Salutări de la Agigea…

  1. Cine ar fi putut banui ca marele eveniment procuristic al verii 2011 este inspirat din Kafka? Sa mai aud pe cineva ca in Romania nu se mai citeste literatura de calitate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s