Ză buk

Azi am fost la o lansare de carte. Cartea este despre nave și, într-o mult mai mică măsură, despre marinari. Nave românești și marinari români. Cartea este scrisă de nemarinari români, de un domn jurnalist și de o doamnă filolog. Domnul de la Telegraf, doamna de la bibliotecă… La sfârșitul manifestării, lungi, s-a lăsat, în firescul României de azi, cu acuze și cu zbateri politicianiste… unde-i flota și ce-am făcut cu dumneaei… sau, cum s-a renunțat la flotă o să renunțăm la nu știu ce pământuri din centrul țării… de regulă, tremoloul ăsta din vocea celor care întreabă unde-i flota indică o splendidă ignoranță în ceea ce privește transportul maritim. Știți, și mie îmi pare rău că nu mai avem nave sub pavilion român, că avem un armator și jumătate în România, iar aceștia controlează 9 nave, armatorul, și  50% din 4 sau cinci nave, jumătatea de armator… De fapt, conștient de impasul în care ne aflăm cu meseria asta, mie îmi pare mai rău decât tuturor celor care lăcrimează după lucruri pe care nu le cunosc… Știți ce-mi aduce aminte regretul ăsta declamat împotriva tuturor realităților economice? De victoria navelor cu aburi asupra celor cu pânze… Pe undeva, cam asta e și acum, banul statului a fost înlocuit de banul corporațiilor, al multinaționalelor. Armatorul tradițional a dispărut, a apărut corporația armatoare sau fondul de investiții armator… iar navele arborând pavilioane internaționale flexibile, au înfrânt conceptul flotelor naționale, flote rigide și restrictive și în totalitate neperformante… Asta-i realitatea și cinica ei concluzie. Viitorul ne va arăta alt gen de nave câștigând meciul cu shipping-ul de azi… extraordinar, nimic nou sub soare. Iar totul se va întâmpla oricât vom gâlgâi patriotic despre statul care le facea pe toate, inclusiv se dădea în bărci…

Nu-mi pare rău că m-am dus la lansarea de carte… Din două motive: unul, m-am întâlnit cu foști profesori și comandanți din Institutul de Marină. Unul dintre ei, azi domnul Ciorbea Valentin, înainte de ’89 tovarăș căpitan, mi-a predat socialism științific în anul IV. Eram total dezarmat la materia asta, iar el îmi spunea cu fiecare ocazie: tovarășe elev sergent major Mironescu, la câtă materie NU știi tu, o să trebuiască să-mi dai toată cafeaua pe care o aduci din voiajul de stagiu ca să te trec clasa… a venit revoluția, materia numită socialism științific a dispărut peste noapte și eu am trecut clasa bine-mersi, fără să dau cafeaua… bine, nici n-am plecat anul ăla în stagiu, ci un an după… și nici n-am mai adus cafea. Azi mi-a strâns mâna și mi-a spus: Laurențiu, știi ce? Vei fi iarăși ce ai fost și mai mult decât atât… Gata, dom’ profesor, se rezolvă… L-am iertat instantaneu pentru științificul socialism… Al doilea? Pentru că am ajuns la următoarea concluzie: vreți cărți despre mare și vapoare? Vă scriu eu, dragilor. O să scriu eu o carte, să vă spun eu cum a fost cu vapoarele… nu cum am citit sau cum am auzit, ci cum a fost. Și-o să vă placă, pe onoarea mea.

Anunțuri

2 gânduri despre “Ză buk

  1. La ce lupta te-ai inhamat Dom` Comandant… ia uite ce scriau tovarasii de la Romania Libera, nu mai departe de 13 oct.2011, intr-un articol intitulat „Dispar simbolurile industriei”, din care razbate atmosfera de nostalgie dupa timpurile trecute, in care: „…combinatul avea 28.000 de angajaţi şi producea 7.663.000 tone de oţel…” in timp ce acum are „…8.400 de salariaţi şi o producţie de 3,5 tone oţel” si comparatiile continua… dar tovarasii nu sunt prosti si nici macar ignoranti, ei vor doar sa vanda. Sa recunoastem, comparatiile de genul ce-am fost si ce-am ajuns se vand bine (in ciuda evidentelor economiei contemporane – post-fordism, globalizarea productiei, corporatizarea organizatiilor etc.). Totusi, chiar daca pt. inceput vei fi vocea care striga in desert, cred ca esti pe drumul cel bun… pana la urma daca vrei sa traiesti o viata extraodinara, trebuie sa faci lucruri extraordinare.

  2. Da, domnu’ Alex… Asta doresc tovarasii: manipularea nostalgiei de ordin fiziologic… cind eram eu eram tinar, invatamintul era invatamint, santierul naval producea, aveam flota, aveam una, aveam alta, era bine… Bun, de ce era bine? ca eram eu tinar sau chiar mergeau toate ca pe roate? mergeau pe dracu’…. unele mergeau mai bine ca acum, altele incomparabil mai prost. Distinctia intre cele doua, deja nu mai sta la indemina unui guvern, sau a politicienilor, ele trebuie realizate de fiecare dintre noi. Intrebarea care se pune… Cum facem treaba asta? Pai cum facem, cu efort si vorbind si iar vorbind, la inceput in desert… asta e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s