O generație. Poate două…

Centrul de Pregătire și Perfecționare a Personalului Navigant Civil, CERONAV, unde lucrez eu organizează un seminar internațional… Suntem gazdă, de fapt. Un mare compliment pentru România, în domeniul nostru de activitate…

E un nene, de la Organizația Maritimă Internațională, la seminarul ăsta de aici… ne pregăteam de pauza de cafea… este vorba de comunicarea în timp real cu nava… el vrea să spună că, în momentul în care stabilim mijloace electronice de comunicare cu nava, trebuie stabilit un punct de contact, pentru că “ships don’t stop at night…” Zice el, ce ne facem (traducere aproximativă)… deci, ce ne facem, dacă domnul Popa, stă pe-o plajă în Caraibe și vrea să uite de toate… și nu și-a luat laptop-ul, nu răspunde la telefon… ce ne facem dacă nava este în partea cealaltă a lumii, armatorul este un consorțiu de bănci, închiriată unui operator dintr-o țară a Uniunii Europene, care a dat-o în management unei companii care are sediul în Londra, cu o filială în Cipru, unde are pavilionul… iar comandantul este indian și echipajul filipinez… și au o problemă de securitate…

Omul a vrut să dea un exemplu, înainte de cafea, dar e o situație cu șanse rezonabile să se întâmple. Ca să o rezolvi, trebuie să ai pregătire, experiență, disponibilitate la efort, caracter… Trebuie să faci parte din elită. Să fii elită. Ăsta înseamnă shipping în zilele noastre… și nu e de-acum… e de vreo 30 de ani… bun, poate nu așa complicat, dar extrem de dinamic… asta este forța care mișcă lumea. Asta este forța care ne-a forfecat flota noastră strategică și ăsta e motivul pentru care nu putem avea alta… din calitățile enumerate mai sus, ne-au lipsit câteva, dacă nu toate… nu am fost suficient de buni. Nu suntem suficient de buni. Ca armatori. Ca manageri în shipping. Ca personal navigant, încă da… să sperăm că n-o să reușim în tentativa de a distruge și învățământul de marină, cum am faultat (aproape) restul învățământului românesc. Iar peste vreo generație, două, dacă avem noroc, iar expertiza în shipping se va sedimenta și peste noi, poate vom putea oferi și altceva.

Anunțuri

2 gânduri despre “O generație. Poate două…

  1. Admir perseverenta ta Dom` Comandant. Nu demult, trageai concluzia intr-un articol publicat in Marea Noastra, ca nu a trecut suficient timp decand Romania are deschidere la mare, pentru ca o traditie a shippingului sa se formeze pe meleagurile noastre. Legat de aceasta observatie a-si putea merge in paralel si pe ideea conform careia, nu a trecut suficient timp decand Carol I a pus piatra fundamentala a portului Constanta pentru a avea o traditie a managementului portuar. Dar daca plecam de la ideea ca traditia poate fi si un lucru rau? Daca, undeva in starea ei incipienta de dezvoltare, industria X, in loc sa o tina inainte, o ia la stanga si se tot duce? Am avea deaface cu un fenomen de path dependence cu efecte negative… Oare nu asta se intampla in istoria contemporana a managementului portuar (de exemplu), unde prin traditie, fiecare director general domneste cam 1,5-2 ani (cam cat o domnie fanariota), fiind numit, prin traditie, fara consimtamantul comunitatii portuare pastorite si tot prin traditie urmarind scopuri si obiective total diferite fata de predecesorii sai? Dece sa fie shippingul romanesc altfel?

    1. Domnu’ Alex, point taken…in ceea ce priveste traditia asta portuara… hm, pina la un moment dat, chiar si partidele nu si-au permis sa ia portul la misto… dar asta s-a estompat pe masura ce penetram mai adinc democratia… Pistolea era PSD, dar era portuar, jos palaria… Carp a venit, inginer textile, ma rog , avea ceva experienta… Visoianu saracu’… asta a fost lipsit total de virtuti. De altfel, cind l-am schimbat, mai aveam bani de vreo 5 salarii. investitii blocate, tragedie mare. Iar el, din 18 luni cit a fost director, a stat 178 de zile in plimbari pe afara… Am inteles ca se ofera mare specialist iar, ca e mason, ca e nu stiu ce… vine asa, cu o privire de misionar tâmp…. Ma rog, in Constanta, in afara de nea Gabi frizeru meu, restul sunt toti masoni. Lista poate continua. Cu exemplificari de aberatii manageriale pentru fiecare. Ai dreptate, e un trend pacatos. De fapt, ai exprimat si mai potrivit path dependence pervers… Nu-mi dau seama cum ar trebui facut. Cred ca sa ne dezbaram complet de politicianism cind facem o recomandare pentru port, cazul in speta. Si sa-i lasam sa-si faca treaba daca se pricep si nu sunt atinsi de visoianism…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s