Și a trecut și Ziua Marinei 2011…MN 82

Ziua Marinei se sărbătorește de ceva vreme. Din 1902, mai precis. În august, de Sfântă Mărie, toată administrațiunea țării își aduce aminte de marinari. Orașele port marchează respectul față de această meserie prin ceremonii și serbări și depuneri de coroane. Chiar și în București există această zi în care marea devine subiect principal. Oamenii se plimbă cu vaporașul și se simt marinari pentru câteva ore…

 

Înainte de 1989, când 15 august era 15 august și nu Sfânta Maria, Ziua Marinei se sărbătorea sub numele de cod Serbările Mării. Marea și toți ai ei se sărbătoreau la sfârșitul primei săptămâni din august… Și sărbătoarea nu ținea o zi, ci vreo 3… Se închidea circulația pe bulevardul Tomis, de la Grant înspre port și toată lumea ieșea la plimbare… care alegorice, costume, actori ad-hoc sau profesioniști impersonau lupta omului cu marea… iar copiii erau destinatarii principali ai acestui eveniment. Serbările mării. Și Constanța sărbătorea… În primul sfârșit de săptămână din august, Constanței i se potriveau, mai mult ca niciodată, albul și albastrul tricoului de marinar… Era orașul marinarilor, nu? Grădinile de vară erau pline. Terasa Farul, Tomis, terasa Constanța, Dobrogea, Ciuperca, Vraja Mării… Cazinoul, cel minge de ping pong, chiar…  Iar cei ambarcați, colegii de vapor, plus familiile, care erau prin țară, dezbăteau viguros voiajele și poveștile se umflau și se dezvoltau de la seară la seară. Serbările mării erau un eveniment așteptat și super analizat odată întâmplat, în așteptarea celui viitor. Serbările mării erau carnavalul Constanței.

 

Constanța este și astăzi oraș de marinari. În valoare absolută, cei care își câștigă pâinea pe mare sunt mai mulți ca înainte. Lumea navigă, câștigă bani frumoși. Viața la bordul unei nave este mai simplă, mai ușoară… Definiția greului s-a schimbat. Azi pare greu ceea ce altă dată era un răsfăț, dar ăsta este mersul vieții și al omenirii. Asta-i civilizația. Este trist că civilizația asta ne-a cam căzut în cizme, nouă… Parfumul de altădată al Serbărilor mării a dispărut demult. Au dispărut vata pe băț, merele coapte, covrigii… carele alegorice, teatrul ambulant, jocurile marinărești din fiecare seară… Suntem cotropiți de manea și shaorma. De semințe scuipate musai pe jos. Și de lipsă de respect… Acum, toată lumea se trage de brăcinari cu toată lumea… Organizarea Zilei Marinei a rămas aproape în exclusivitate pe umerii marinei militare care, cu toată austeritatea, a scos navele în larg și a încercat să arate publicului parte din ceea ce înseamnă meseria asta. Marina civilă… e în voiaj. Sindicatul navigatorilor a fost reprezentat de președinte și de ceilalți din conducere, obișnuiți musafiri în tribună. Cei aflați acasă din cei aproape 38,000 de navigatori români ai flotei mondiale, n-au fost. Sau au fost prea puțini. Și nu s-au auzit. Ce s-a auzit, în schimb, a fost reprezentația tandemului amoros revoluționari-mineri… Cozma Miron și încă un inventat al tranziției, zgomotos cu privirea limpede, care au reușit să arunce cu noroi, o dată în plus, peste această meserie și așa încercată de acești ultimi 20 de ani.

 

A spus cineva ceva de eforturile depuse de marina militară de a onora obligațiile ce revin României în NATO? De cei pe care Regele Ferdinand i-a salvat în ultima misiune? De faptul că una dintre fregatele noastre va intra în componența forței multinaționale care luptă împotriva pirateriei în zona Cornului Africii? Că bricul Mircea este una dintre cele 6 nave mari, cu vele, lansate de Blohm & Voss între 1935 și 1940, lucru care ne plasează în aristocrația marinăriei? De performanțele, nu puține, ale alor noștri în flota lumii? Nah… mai rentabil e să prezentăm 2 analfabeți doritori de acoperire media, care să pună în umbră motivul pentru care ne strânsesem… Serbarea marinarilor. Acordarea drapelului de luptă unor unități ale Marinei Române. Și să vedeți comedie. Au reușit. Iar noi, ceilalți, am pierdut. De așteptat, de altfel… n-are rost să te pui cu idioții. Te bat la experiență.

 

Nu putem avea pretenții de la oameni să-și respecte țara, pavilionul, imnul și alte simboluri de neatins dacă tolerăm aceste lucruri, dacă tolerăm acest gen de oameni. Dacă le mediatizăm inepțiile și lipsa de respect, vorba bolovănoasă, înfățișarea… Dacă le transmitem căsătoriile și divorțurile și perioada dintre ele… Dacă îi facem să existe public. Dacă  agenda publică îi transformă în modele pentru cei tineri… Asta în general. Iar în particular, faptul că toate astea s-au întâmplat de ziua noastră, a marinarilor, a unor oameni care-și muncesc pâinea efectiv cu riscul vieții și al sănătății, este o mare rușine. Mare cât marea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s