Summit-ul Chireshica

De o bună perioadă de timp, restaurantul Cireșica din Tomis Nord-ul Constanței a devenit loc de pelerinaj pentru foștii Navrom-iști. Ce-i drept, știam de întâlnirile devenite tradiție. Ai mers pe mare, ți-ai căpătat reumatismul sau arterita pe navele Navrom? E, dacă da, ai, n-ai treabă, sâmbătă la 11 trecute fix, dai 2 parâme și spring la o masă de la Cireșica.

Mi-am tot propus să ajung… La întâlnirea de 45 de ani de la absolvirea promoției 1965, am fost invitat, oamenii au făcut un marketing corect, au spus că se întâlnesc de ani de zile, în fiecare sâmbătă. La 11, la Cireșica. Vin și din București și de prin împrejurimi. Și își spun păsurile acolo, în marea familie a Navrom-ului care mai există și după ce Navromul nu mai există.

Titi Goșman. Marin Pârjol. Ioan Naghy. Prezenți. Pentru alții, Ciprian Stamate, Bebe Novac sau Romică Teodorescu asta a fost sâmbăta în care n-au fost. Nu-i nimic, săptămâna viitoare e deja pe drum. Apropo, știați că Bebe Novac a fost singurul Șef Mecanic Căpitan Șef de port? În Guiness Book ar fi fost locul lui.

Cât aveți pensie, dom’ Comandant? Am eu proasta inspirație să-ntreb… recalcularea asta mi-a lăsat ceva pe subconștient, probabil… 1480 vine răspunsul… Fac repede un calcul mental, 40 și ceva de ani de mers pe mare, la grupa a II-a de muncă fac vreo 50 de ani vechime. Puțin preț s-a pus pe timpul petrecut departe de casă. Or fi crezut că am mers la distracție. Mă rog…

Spun că obiceiul ăsta e foarte tare. Mda, zice unul…ne cam împuținăm, să știi. Mai mergem la câte unul când se duce. Cum am fost la taică-tu… Îmi aduc aminte. Au fost, da. Pe 26 mai 2009 au fost lângă mine pe ultimul drum al unuia dintre ei, Corneliu Mironescu, promoție 1965, Comandant de cursă lungă.

Spun că vreau să scriu la revistă, că tot le-am adus ultimul număr. „Bă, orice, dar să nu vii cu paparazzi să ne prindă-n poză”, primesc rezoluția. „Noi suntem bine așa… Ne-a mai luat și Dinescu la mișto, că ne strângem aici și ne bețivănim… Și noi, cu diabetu’, cu alte-alea…cu sprițu’ mai subțire…” Adevărul e că de ce să nu mânjești cu mizerie dacă poți… Mai citeam acum vreo 2 – 3 luni în Cațavencu, scria unul ceva de genul „limbaj portuar, să înțeleagă orice căpitan de vapor”… el fiind absolvent de metalurgie. Ca să intri la metalurgie, în anii 80 era suficient să ai bani de bilet de tren… Ce-și imaginează oamenii ăștia că suntem noi? Nu cred că are rost să ne apucăm să le explicăm, n-am avea corespondență intelectuală.

Să mai vii pe-aici, mă invită „corpul profesoral”… Vin, vin… Nu știu unde-am fost până acum, de fapt. Săptămâna asta mi-am făcut injecția cu vapoare, cu bancuri, cu mișto-uri, cu de-ale noastre. În fine…

Un lucru e clar. Marea Noastră nu e presă, nu e paparazzi, e vocea lor, a noastră, a celor care au marea în sânge, că de-aia e a noastră. Și în Marea Noastră, toți cei care au tras pe mare își au locul. În special cenaclul Cireșica… Și data viitoare îi trag și-n poză…

Anunțuri

7 gânduri despre “Summit-ul Chireshica

  1. Va salut si va respect. Pe toti cei care ati baut apa de mare. Cred ca s-a facut scoala pana prin anii ’92-93. Dupa care… Cu parere de rau ma uit si eu la generatia de dupa si nu mai vad pasiunea pentru mare, stima pentru cei care au imbratisat aceasta meserie…. Ne stingem incet, incet, incet. Ne domina banii, lumea banului. Lumea pasiunii a trecut. Nu se mai pune suflet in nimic: nu tu sport, nu tu scoala, nu tu o carte buna de citit…

    1. Va salut si va aprob, din pacate. Cred ca ultima generatie care a dat treapta a II-a este si ultima care a pus mina pe carte… Era util examenul ala, te pregatea cu ideea de competitie, cu ideea ca trebuie sa fii mai bun ca altii ca sa iti poti continua drumul. Deci… pina prin 92-92, corect. Dupa? Modele gresite, banul ca tinta predilecta, cum o luam pe drumul cel mai scurt, fara sa conteze pe cine deranjezi. Sincer, nu stiu ce mai e de facut, daca mai e de facut ceva. Daca ne poate scoate cineva din starea asta.

      1. Ar fi multe de spus referitor la „cine ne scoate”…
        1. Daca ne uitam la sistemul de invatamant, facut varza sistematic de tot felul de ministrii care nu stiau si nu stiu cu ce se mananca acel minister… Treaba de anul asta cu bacul, nu face decat sa imi dea dreptate. Si eu plang dupa acele examene pregatitoare, dupa sistemul pus la punct in care stiai ce examen dai si cand…
        2. Clasa politica…. DEZAMAGITOARE. Valorile sunt scoase pe usa ca sa lase loc incompetentilor, imbuibatilor (si as putea continua cu epitete pana ce imi va veni pensia – nu am decat 39 ani- dar sincer imi e scarba sa ma gandesc la ei).
        3. Noi, ca oameni, ne-am indobitocit. Suntem sclavii nonvalorilor.
        Cine ne scoate????????? Sper ca generatia mea sa mai aibe sange…cu toate ca am fost „de sacrificiu”. Inca sper… Sunt un visator????

  2. Da, e de povestit pe subiectul asta… Din pacate, nu sta numai in puterea unui ministru sa schimbe lucrurile-n bine. Ar fi simplu daca am avea norocul de un ministru bun, nu? Dar un ministru bun nu e suficient. E nevoie de o miscare, de mai multi oameni din sistem care sa-si traseze ca misiune in viata insanatosirea invatamintului romanesc. Sa o doreasca pe bune, nu sa vrea manuale peste manuale, care mai de care mai timpe, programe pentru apropiati, posturi pentru familie sau facultati private peste facultati private. Sa realizeze ca invatamintul este destinat elevilor, studentilor si nu cadrelor didactice. Sa realizeze ca o misiune extraordinara, aceea de-a modela caractere si sa inceapa sa se comporte ca atare. Iar miscarea n-o avem inca. Si am impresia ca nu avem nici din cine-o stirni… Bun, eu sunt proaspat lovit de un alt sistem din zona administratiei, am scuze pentru pesimism, asa ca nu ma luati in seama…

    1. Domnule comandant, cu tot respectul, pesimismul dumneavoastra il am si eu, e adevarat din alte motive.
      Atata timp cat noi, romanii nu avem cultura, nu avem nimic. De ce spun asta? Stiti foarte bine: manelizarea, indobitocirea sunt aduse la rang de arta de catre televiziuni. Parintii, acasa (99% dintre ei) nu isi mai indeamna copii sa citeasca O CARTE. Asta era bine in comunism, ca citeam, devoram cartile. Acum exista goagle care ne-a indobitocit. Acum toti profesorii sunt pusi la zid ca a cazut sistemul de invatamant. Din vina lor? E adevarat, padure fara uscaturi nu exista….
      Mai bine ne intalnim la summit sa discutam la o bere pentru ca sunt multe de spus. De ce nu, poate gasim si solutii dupa aceea, nu? Am glumit putin sa mai indulcesc ritmul…
      Va doresc sincer numai bucurii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s