De o bună perioadă de timp, restaurantul Cireșica din Tomis Nord-ul Constanței a devenit loc de pelerinaj pentru foștii Navrom-iști. Ce-i drept, știam de întâlnirile devenite tradiție. Ai mers pe mare, ți-ai căpătat reumatismul sau arterita pe navele Navrom? E, dacă da, ai, n-ai treabă, sâmbătă la 11 trecute fix, dai 2 parâme și spring la o masă de la Cireșica.

Mi-am tot propus să ajung… La întâlnirea de 45 de ani de la absolvirea promoției 1965, am fost invitat, oamenii au făcut un marketing corect, au spus că se întâlnesc de ani de zile, în fiecare sâmbătă. La 11, la Cireșica. Vin și din București și de prin împrejurimi. Și își spun păsurile acolo, în marea familie a Navrom-ului care mai există și după ce Navromul nu mai există.

Titi Goșman. Marin Pârjol. Ioan Naghy. Prezenți. Pentru alții, Ciprian Stamate, Bebe Novac sau Romică Teodorescu asta a fost sâmbăta în care n-au fost. Nu-i nimic, săptămâna viitoare e deja pe drum. Apropo, știați că Bebe Novac a fost singurul Șef Mecanic Căpitan Șef de port? În Guiness Book ar fi fost locul lui.

Cât aveți pensie, dom’ Comandant? Am eu proasta inspirație să-ntreb… recalcularea asta mi-a lăsat ceva pe subconștient, probabil… 1480 vine răspunsul… Fac repede un calcul mental, 40 și ceva de ani de mers pe mare, la grupa a II-a de muncă fac vreo 50 de ani vechime. Puțin preț s-a pus pe timpul petrecut departe de casă. Or fi crezut că am mers la distracție. Mă rog…

Spun că obiceiul ăsta e foarte tare. Mda, zice unul…ne cam împuținăm, să știi. Mai mergem la câte unul când se duce. Cum am fost la taică-tu… Îmi aduc aminte. Au fost, da. Pe 26 mai 2009 au fost lângă mine pe ultimul drum al unuia dintre ei, Corneliu Mironescu, promoție 1965, Comandant de cursă lungă.

Spun că vreau să scriu la revistă, că tot le-am adus ultimul număr. „Bă, orice, dar să nu vii cu paparazzi să ne prindă-n poză”, primesc rezoluția. „Noi suntem bine așa… Ne-a mai luat și Dinescu la mișto, că ne strângem aici și ne bețivănim… Și noi, cu diabetu’, cu alte-alea…cu sprițu’ mai subțire…” Adevărul e că de ce să nu mânjești cu mizerie dacă poți… Mai citeam acum vreo 2 – 3 luni în Cațavencu, scria unul ceva de genul „limbaj portuar, să înțeleagă orice căpitan de vapor”… el fiind absolvent de metalurgie. Ca să intri la metalurgie, în anii 80 era suficient să ai bani de bilet de tren… Ce-și imaginează oamenii ăștia că suntem noi? Nu cred că are rost să ne apucăm să le explicăm, n-am avea corespondență intelectuală.

Să mai vii pe-aici, mă invită „corpul profesoral”… Vin, vin… Nu știu unde-am fost până acum, de fapt. Săptămâna asta mi-am făcut injecția cu vapoare, cu bancuri, cu mișto-uri, cu de-ale noastre. În fine…

Un lucru e clar. Marea Noastră nu e presă, nu e paparazzi, e vocea lor, a noastră, a celor care au marea în sânge, că de-aia e a noastră. Și în Marea Noastră, toți cei care au tras pe mare își au locul. În special cenaclul Cireșica… Și data viitoare îi trag și-n poză…

Reclame